14,079 matches
-
după care reintru în ritmul meu normal de viață, mulțumit și chiar prea mulțumit de felul în care trăiesc! Apoi primesc telefon din Paris, Mariana vrând să știe că am ajuns cu bine și că nu-mi lipsește nimic!... Timpul zboară pe lângă mine fără alte întâmplări deosebite... Îmi amintesc de un vis deosebit ce am avut... Pe un loc întins, de o parte și de alta a unei alei se înșiruiau aliniate ordonat niște căsuțe de vacanță pentru două persoane. Cineva
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fără animale, numai grădină de legume. M. M.: Toată lumea cultiva orice teren. S. B.: Noi aveam între Infirmerie și platoul de la Divizion un teren cultivat cu vinete, pe care noaptea le udam cu hidrantul. Câteodată avea apa o presiune că zburau vinetele cât colo, pentru că jetul era puternic pentru incendii, nu pentru legumicultură. Iar spre poziția Bateriei a IV-a, spre "blocurile NATO", era grădina cu roșii și dovlecei. Varza era tot pe latura aceea, dar spre Stația de radiolocație. Foamea
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
faptul că păstrezi florile și după moarte te deosebește de toți cei din jur. Mi-e dor de tine. Aș vrea să mă transform într-o floare care, ajunsă în preajma ta, să nu fie nicicând aruncată la gunoi. Doamne! Aș zbura până la cer dacă aș afla că-ți este dor de mine măcar cât de-o floare. Duminică 25 septembrie 1988 - spital A venit Mama ta! A venit Bucovina... Și o data cu Dumneaei a adus o parte din ființa mea lăsată în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
că nu are carne sau că leușteanul s-a scumpit pentru că a crescut prețul dolarului. O minune. Râuri de zăpadă ca râurile de munte, bănuiesc eu, cu izvoare de apă care dau viață. Munții înving norii. Da! Cred că vom zbura și deasupra Italiei și Franței. În orice caz, sigur deasupra Mediteranei. Iar este senin. E frumos, frumos, frumos. Altfel decât în Grecia. O fi Dunărea, șarpele mare ce-l văd acum? Cam tulbure. Un lac albastru, lunguieț și sugrumat la
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a-mi oferi sufletul pe tavă, iar cei din jur să calce în el? N-am profitat de pe urma nimănui și am urcat cu chin fiecare treaptă pe scara vieții. Mi se poate reproșa oare că am vrut să urc, să zbor? Oare nu toți oamenii doresc seninul, dăruirea și zborul? Nu pot fi crezută când spun cum am muncit și cum am disperat. Nu pot fi crezută când spun că, nevrând să stau în hățișul prăpastiei, m-am agățat de rădăcini
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și adormit - fiind extrem de obosită - la un moment dat, după ce-am servit cina în avion. M-am trezit brusc și am văzut prin hublou o mare de steluțe, ceva imposibil de descris în vreun fel, deoarece nu există comparație. Zburam deasupra orașului Cairo. Mi s-a tăiat respirația, dar am continuat să fiu dominată de starea de amorțire inconștientă în care mă aflam. Încercam din când în când să mă „ciupesc” cu întrebarea: „unde am ajuns noi acum Doamne?!!!”, doar-doar
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
tu și așa mai departe. Mousen (preotul) este mai puțin expresiv, are emoții la fel de mari ca și noi, n-are curajul să se exteriorizeze, decât din când în când, și când își mai trage o palma peste ureche, explicând cum zboară țânțarii prin Spania și încurcă castiliana cu catalana și cu franceza în dorința de a se face înțeles, lucru care ne derutează mai mult decât dacă ar vorbi constant în malgașă. Cu toate acestea, am încropit mici dialoguri convenționale în timpul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
97) se perinda rapid și, după cum se vede pe fața lor, vizitatorii sunt dezorientați - dar am zăbovit în sala cu Meuinele, unde deși mă uitam la pânza mare cât peretele sau la lucrările mai mici, reluând aceeași temă, gândurile-mi zburau spre Prada și Velasquez și nu puteam să accept această obsesie a lui Picasso, încrâncenarea cu care a vrut sa „dezmembreze” tema predecesorului său. Joi 28 august 1997 - Sant Pere de V. Nu m-am mai putut concentra pentru a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
voi face o mare creație în aceste spectacol, chiar dacă nu voi obține acea „performanță” de care onor direcțiunea teatrului are nevoie pentru a-mi da un salariu decent, sunt hotărâtă să mă topesc în acest spectacol, să ard și să zbor, să mă bucur că exist într-un colectiv așa cum mi-am dorit ani de zile, pentru că mereu am crezut în echipă, în munca umăr la umăr, în energia pozitivă degajată de cei ce doresc să facă acest act gigantic
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
că oricine poate spune că este o autobiografie prea lungă pentru un personaj cu trei replici mărunte. Dar îmi place să-mi apropii astfel personajele și, de fiecare dată când o fac, evadez din realitate și-mi las imaginația să zboare nărăvașă. Este și un exercițiu care împiedică plafonarea și ține trează atenția. E ca un joc și asta mă menține în starea de copilăreală care-mi este atât de necesară pentru a nu îmbătrâni rigid. De multe ori când scriu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
aristocrației. Dacă Cehov ar scrie din nou piesa după ce ar vedea spectacolul lui Hausvater, sigur ar introduce-o printre personaje și pe această mamă. Jurnal Ada - Washington, SUA, 2000 Duminică, 17 decembrie 2000 - Otopeni (în avionul spre Frankfurt, de unde vom zbura înspre... AMERICA) Acum o lună am avut surpriza de a primi invitație din partea Danei și a familiei ei, pentru a ne petrece sărbătorile de iarnă și trecerea în noul mileniu la Washington. Din acel moment, într-un timp record am
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
electronică. De data aceasta un alt operator cu calm și bunăvoință mi-a explicat pe îndelete ce trebuie făcut și m-a ajutat să trec peste spaima legată de tehnica aceasta. 18 decembrie 2000 - Gaithesburg De la Frankfurt la Washington am zburat cu un avion atât de mare încât nici nu aș avea cum să-l descriu. Drumul a fost lung și poziția în care am fost obligați să stăm ne-a obosit enorm. A fost interesant să urmărim întregul drum pe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mai aud cântând?! Unde, unde s-a dus pasiunea ta, forța ta, respirația ta? Am urlat la Dumnezeu că e nedrept!!!!... totul era parcă frânt în mine, dar încet, încet mi-au crescut aripi și am învățat din nou să zbor... poate că de fapt tu m-ai învățat să zbor, draga mea prietenă! Ești în boarea răcoroasă a dimineților de vară, în galbenul senin al toamnei, în diamantul zăpezii și în trâmbița primăverii! Sunt norocoasă și privilegiată că am luat
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
forța ta, respirația ta? Am urlat la Dumnezeu că e nedrept!!!!... totul era parcă frânt în mine, dar încet, încet mi-au crescut aripi și am învățat din nou să zbor... poate că de fapt tu m-ai învățat să zbor, draga mea prietenă! Ești în boarea răcoroasă a dimineților de vară, în galbenul senin al toamnei, în diamantul zăpezii și în trâmbița primăverii! Sunt norocoasă și privilegiată că am luat parte la drumul tău pe Pământ; „pe Pământ, care este
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
năruiau peste noapte, cei zidiți de mine acum jumătate de veac mai sunt încă la locul lor, dovadă că mi-am făcut întotdeauna " temele" cu "profesionalism și dragoste de patrie". 1953 "Învățăcel" la Liceul "Costache Negruzzi"din Iași Cum au zburat bivolii peste liceu și eu odată cu ei! După anii copilăriei au venit cei ai adolescenței. Terminată școala elementară de 7 ani, din 1953 am continuat studiile la Liceul Internat "Costache Negruzzi", una dintre cele mai de seamă și tradiționale redute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ceilalți colegi, am fost iremediabil îndrăgostit. Pentru a ilustra prestația mea liceală, aș da doar un exemplu, citându-l pe profesorul de chimie, onorabilul domn M., care mă dojenea prin clasa a 10-a cu următoarea formulă "părintească": "băiețas, vor zbura bivolii peste Liceul Internat și tu la chimie n-o să treci"! Soarta avea să-mi fie în final favorabilă, reușind să zbor peste liceu la bacalaureat odată cu bivolii! Am intrat la examenul de chimie în seara în care domnul profesor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
chimie, onorabilul domn M., care mă dojenea prin clasa a 10-a cu următoarea formulă "părintească": "băiețas, vor zbura bivolii peste Liceul Internat și tu la chimie n-o să treci"! Soarta avea să-mi fie în final favorabilă, reușind să zbor peste liceu la bacalaureat odată cu bivolii! Am intrat la examenul de chimie în seara în care domnul profesor, recăsătorit în urmă cu doar câteva ore, aștepta nerăbdător să-și întâlnească aleasa, fiind ca atare binevoitor, grăbit și distrat. Am tras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe atunci la o venerabilă vârstă. Când a pornit să se miște România, pentru început n-am sesizat, fiind făcut atent "cutremur" de un diplomat peruan, mai obișnuit în țara sa cu atare fenomene. M-a uimit, și-l văd zburând pe lângă mine pe venerabilul academician, cu o viteză demnă de un alergător olimpic la suta de metri! Cam în aceeași perioadă îmi amintesc de un alt moment interesant al prestațiilor mele profesionale în slujba patriei și a presei internaționale. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să ne păstrăm "exclusivitatea"! La sfârșit de noiembrie am pornit-o! Era un început de iarnă urâtă, cu lapoviță, îngheț, viscol, frig și noi, ca marii îmbogățiți ai Europei, urma să fugim de iarnă în însorita Americă de Sud! Am zburat cu TAROM-ul până la Frankfurt și de acolo ne-am continuat drumul cu un avion al companiei columbiene AVIANCA. Personalul de bord era amabil, stewardesele minione, drăguțe, deosebite de "luptătoarele de sumo" de la TAROM, majoritatea în acele vremuri "nu frumoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
frumusețe. Erau toate minunat de tinere și frumoase, vesele, sporovăind în cor ca niște vrăbiuțe, așa că primul contact cu "țara de reședință" a fost OK! Drumul de la Lima la Santiago a fost superb! Aveam noroc de o zi senină, avionul zbura la joasă înălțime, paralel cu țărmul oceanului, în stânga defilau munții, cu crestele lor de nea, așa că nu ne mai săturam să privim. Am aterizat la final de călătorie pe la ceasul amiezii, pe o vreme blândă de primăvară sud-americană. La aeroport
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
strict limitate, benzina redusă lunar la o cotă de 100 de litri, așa că deplasarea în sud făcându-se cu avionete ale CONAF (Corporacion Nacional Forestal), era o ocazie de profitat! De la Santiago la Concepcion, cale de 500 de kilometri, am zburat cu un avion al companiei Lan Chile, un zbor de o oră liniștit și plăcut. Concepcion este ca mărime al doilea oraș al țării, centru industrial, fondat de Pedro de Valdivia la 1550, sediu în trecut al Real Audiencia reședința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe lângă speciile locale de arbori existente plantându-se masiv conifere și eucalipt, cu creștere rapidă. Din pădure copacii uriași erau scoși cu ajutorul a două sau patru perechi de boi la fel de uriași, cu coarne fantastice, de peste un metru! De la Valdivia am zburat spre Puerto Montt, localitate fondată la 1853, în perioada primului val de emigrație germană, purtând numele președintelui Manuel Montt (1851-61), cel care avea să aprobe finanțarea emigrației germane, de care sudul nepopulat și subdezvoltat avea atâta nevoie. Puerto Montt este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
originea în adâncul vulcanilor. Am înnoptat într-o astfel de pensiune amenajată după ultimul catalog Neckerman, cu toate comoditățile, oferind servicii de 5 stele la prețuri modice. În dimineața următoare ne aștepta un drum lung și deosebit de interesant, urmând să zburăm de la Puerto Montt la Punta Arenas, deasupra faimoasei Patagonii. Prin dosarele personale cu amintiri-fotografii, articole de ziar, scrisori, am găsit nu demult și două diplome atestând trecerea noastră prin orașul situat pe malul strâmtorii Magellan. Pe un imprimat cu stemele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ultima noastră escală. Țara de Foc! Pământ straniu, la capăt de lume, teritoriu bântuit, conform scrierilor lui Herman Melville, Jules Vernes, Allan Poe... de fantasme, pirați și monștri marini, tărâm de mister și aventură la care oricare tânăr a visat! Zburam la joasă înălțime deasupra Insulei Mari, cu o suprafață de 48.000 km2, împărțită între Chile (70%) și Argentina (30%). Arhipelagul Țara de Foc este format din peste 5 mii de insule, mai mari sau mai mici, cu o suprafață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vârcolaci și vrăjitoare ce bântuie pădurea. Ne-am făcut cruce când am ajuns la avion, mulțumind gazdelor și Celui de Sus că plecăm din Chile cu amintiri de neuitat și în sens pozitiv și viceversa, dar întregi și nevătămați. Am zburat până la Concepcion cu avioneta și de acolo am luat avionul de linie până la Santiago. Aveam pregătite de la ambasadă "atenții lichide" și artizanat pentru cei doi piloți, în mâinile pricepute ale cărora ne pusesem viețile timp de o săptămână, străbătând mii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]