12,707 matches
-
Sunt organizați în trei ranguri: "Manethrall" - primul rang, al conducătorilor, "Cord" - al doilea rang, asistenții celor dintâi și "Winhome" - rangul cel mai de jos, însărcinat cu munca de jos. Ranyhyni: caii Tărâmului, care trăiesc pe Câmpiile lui Ra și sunt îngrijiți de rameni. Seamănă cu caii normali, dar sunt mai mari și prezintă o stea, iar Puterea Pământului le sporește viteza, rezistența și inteligența dincolo de abilitățile unui cal obișnuit. Ranyhynii pot fi călăriți doar de cei pe care îi consideră demni
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]
-
ei a fost dăruit de Ludovic al XIV-lea Ducelui și Ducesei de Orléans, părinții Ducelui de Chartres. La vârsta de șase ani, după ce s-a vindecat de o boală aproape fatală, a devenit apropiată de tatăl ei, care a îngrijit-o zi și noapte pentru a o salva, și a rămas fiica iubită și favorită până la moartea timpurie a lui Louise Élisabeth. la vârsta de zece ani, Louise Élisabeth, s-a îmbolnăvit de variolă iar bunica paternă, Elisabeth Charlotte, Prințesă
Marie Louise Élisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/321095_a_322424]
-
de Toulouse și Ducele de Orléans și mătușile sale Ducesa de Orléans, Mărie Anne de Bourbon și Mărie Thérèse de Bourbon. În august 1716, la vârsta de 22 de ani, Louise Élisabeth s-a îmbolnăvit de variolă după ce și-a îngrijit soțul de această boală. Un an mai târziu ea a născut primul ei copil; ea și soțul ei au avut cinci copii. Louise Élisabeth a avut câteva aventuri extraconjugale, cum ar fi relația ei cu frumosul "Philippe Charles de La Fare
Louise Élisabeth de Bourbon () [Corola-website/Science/321126_a_322455]
-
era responsabilă pentru punerea în practică a Declarației Balfour din 2 noiembrie 1917, adoptată de guvernele Aliaților. Prin sus-numita declarație, britanicii se angajaseră să susțină fondarea în Palestina a unui cămin național pentru evrei. Puterile aliate se angajaseră să se îngrijească de apărarea drepturilor civile și religioase atât a comunităților evreiești cât și a celor neevreiești din Palestina. Obiectivul oficial al instituirii sistemului mandatelor Ligii Națiunilor era administrarea teritoriilor ce aparținuseră defunctului Imperiu Otoman în Orientul Mijlociu începând cu secolul al XVI
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
de datoria sa să tragă până când mulțimea se împrăștie și că puține focuri trase nu ar fi suficiente. El a continuat să tragă până nu a mai avut muniție. El a mărturisit că nu a luat nicio măsură pentru a îngriji răniții; el a răspuns: „"Categoric, nu. Nu asta era treaba mea. Spitalele erau deschise și se puteau duce acolo."”. Comisia Hunter nu a dat nicio pedeapsă penală sau disciplinară lui Dyer deoarece acțiunile lui fuseseră tolerate și incurajate de diverși
Masacrul de la Jallianwala Bagh () [Corola-website/Science/321178_a_322507]
-
al patrulea roman al lui Thomas Hardy și primul său succes literar semnificativ. Romanul începe cu prima întâlnire dintre fermierul Oak și Batsheba Everdene. Acesta o zărește în timp ce se muta la mătușa ei, doamna Hurst, în Norcombe unde urma să îngrijească de vaci. Aici, Gabriel Oak, în vârstă de 28 de ani, deținea o turmă de oi. Când Batsheba își pierde pălăria și Gabriel i-o înapoiază, cei doi fac cunoștință. Într-o noapte, stând în coliba sa cu focul aprins
Departe de lumea dezlănțuită () [Corola-website/Science/321267_a_322596]
-
de Medici (1759 - 1830). În noul ei rol de regină consort, Maria Isabella nu a deținut nici un rol politic. Ea a avut nici ambiție, nici interes față de guvernare. La 34 de ani și mamă a doisprezece copii, ea încă îl îngrijea pe fiul ei, contele de Aquila, născut cu un an mai înainte. Supragreutatea cauzată de multiplele sarcini au distrus trăsăturile regulate ale reginei. Maria Isabella a fost frivolă, copiăroasă și cu inima bună. Îi plăceau: teatrul, balurile și festivitățile publice
Maria Isabela a Spaniei () [Corola-website/Science/321277_a_322606]
-
șase din ei și-au aruncat armele într-un iaz înainte de a se preda. Percy a preluat controlul forțelor combinate de circa 1.700 de oameni și i-a lăsat să se odihnească, să mănânce, să bea, și să fie îngrijiți la cartierul general de teren (Munroe Tavern) înainte de a-și relua marșul. Au plecat din Lexington pe la ora 15:30, într-o formație ce punea accent pe defensiva pe flancuri și pe ariergardă. Soldații răniți mergeau pe tun și au
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
dintr-un foișor, construit la sud-vest de incintă, din chiliile aflate azi în ruină și din biserica ce se ridica în centru. Alături se află cimitirul. Biserica bolniței a fost ctitorită de Doamna Maria, iar de supravegherea lucrărilor s-a îngrijit însuși starețul mănăstirii, Arhimandritul Ioan. Lucrările încep la 20 septembrie 1696 și se vor încheia abia în 1699 prin pictarea bisericii de către meșterii menționați în chenarul din naos, aflat deasupra ușii de intrare: Preda, Nicolae și Efrem. Biserica bolniței este
Biserica Bolniței Mănăstirii Hurezi () [Corola-website/Science/320538_a_321867]
-
menținea neutralitatea, însă își concentra resursele asupra unor campanii de ajutorare adresate copiilor finlandezi. În „țara celor trei coroane” publicul era obișnuit cu astfel de operațiuni de salvare, având în vedere că pe parcursul Primului Război Mondial suedezii au fost de acord să îngrijească pe durata conflictului armat o serie de copii de origine poloneză sau germană. Același lucru s-a repetat și pe parcursul Războiului Civil Spaniol, când peste 500 de prunci hispanici au fost ocrotiți și ingrijiți de familiile suedeze. La finele anului
Evacuarea copiilor finlandezi din timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/320547_a_321876]
-
articol în două părți despre tânărul Alfred, care a fost publicat de European History Journal. Articol a fost scris de Marlene A. Eilers Koenig. Alfred s-a sinucis împușcându-se cu un revolver. Timp de trei zile, rănit, a fost îngrijit la Schloss Friedenstein în Gotha înainte să fie trimis la sanatoriul Martinnsbrunn din apropiere de Merano din sudul Tirolului. Alfred a murit la 6 februarie 1899 la vârsta de 24 de ani. fost înmormântat la mausoleul ducal din Coburg. Unchiul
Alfred, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/320618_a_321947]
-
4 octombrie 1950), absolvent al Institutului Teologic Greco-Catolic din Baia Mare. El predă și cursuri de religie greco-catolică la școlile din Rădăuți. În perioada 2000-2012, preotul Ioan Voloșciuc a îndeplinit funcția de vicar general al Vicariatului General Greco-Catolic Ucrainean din România, îngrijindu-se de cele 22 de parohii greco-catolice ucrainene din Bucovina, Maramureș și Banat. Sediul Vicariatului s-a aflat în clădirea casei parohiale, pe str. Crișan nr. 4. În seara zilei de 28 octombrie 2008, biserica greco-catolică ucraineană din Rădăuți a
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Rădăuți () [Corola-website/Science/320674_a_322003]
-
acest proces de revenire, ci din contra l-a favorizat. În anul 1992, el a predat cu proces verbal atât biserica, cât și casa parohială, preotului greco-catolic Nicolae Nicolaișen. În prezent, acesta îndeplinește funcția de protopop greco-catolic ucrainean de Bucovina, îngrijindu-se de cele 11 de parohii greco-catolice ucrainene din Bucovina. După revenire, parohia greco-catolică a primit mai multe vizite ale ierarhilor greco-catolici: episcopul Lucian Mureșan de Maramureș (la 20 septembrie 1992), episcopul Sofron Dmîterko de Ivano-Frankivsk (la 6 decembrie 1992
Biserica greco-catolică din Cacica () [Corola-website/Science/320678_a_322007]
-
pe Kikyo din acțiunile sale. Reușește să-și mențină o parte din suflet, va fi urmărită de Inuyasha și va cădea într-o prăpastie, fiind presupusa de ceilalți că murind din nou. Se va stabili într-un sat, unde va îngriji răniți și bolnavi, vindecându-i și va fi respectată de săteni și iubita de copii. Se va confrunta cu faptul că este un mort printre vii, iar un călugăr simte o anormalitate în această preoteasa și intenționează să afle adevărată
Kikyo () [Corola-website/Science/320672_a_322001]
-
celor vechi, un cronicar german din epocă făcând următoarea constatare nostalgică: "„cu toate că au aceeași greutate, 306,5 și 196,5 de pfunzi, totuși, dangătul lor nu sună, nici pe departe, așa frumos ca al clopotelor vechi.”" Călugării iezuiți s-au îngrijit de parohia Gura Humorului timp de 21 ani (1822-1843), după care au fost trimiși în alte misiuni. Preotul Anton Bereznicki a fost numit la 15 septembrie 1843 ca paroh al comunității catolice din localitate. În timpul ocupației austriece, Gura Humorului a
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
cât și ale unor grupări care susțineau sau se opuneau Războiului din Vietnam. Aproape de cât și-a început administrarea, Park Service a dorit să mute clopotul de la Sala Independenței într-o structură în care ar fi mai ușor să fie îngrijit și prezentat vizitatorilor. Prima astfel de propunere a fost retrasă în 1958, după proteste publice considerabile. Park Service a încercat din nou, ca parte a pregătirilor pentru bicentenarul Statelor Unite. Comisia de Consiliere a Parcului Istoric Național al Independenței a propus
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
execute ordinele în circumstanțe similare. Maistrul Jonathon Monkhouse a propus ca gaura să fie acoperită cu o velă, așa cum văzuse el pe un vas comercial care folosise cu succes această tehnică. Treaba i-a fost încredințată, și el s-a îngrijit de introducerea de câlți și de lână într-o velă veche, care a fost apoi trasă pe sub vas pentru a face ca presiunea apei să o împingă în gaura din cocă. Încercarea a reușit și la scurt timp, mai intra
HMS Endeavour () [Corola-website/Science/321533_a_322862]
-
evacuată la Sibiu în acea perioadă), folosind instrumente și materiale proprii, au constituit o echipă chirurgicală care s-a atașat timp de aproape o lună, între 9 și 6 octombrie 1944, unor ambulanțe militare ce deserveau Armata I. Ei au îngrijit sute de răniți în operațiunile de pe frontul din Transilvania și Ungaria ale Armatei l iar la plecare au donat întregul material serviciului medical al armatei. În decembrie 1948 autoritățile comuniste decid epurarea Universității clujene de cadrele didactice considerate nesănătoase, precum
Alexandru Pop (chirurg) () [Corola-website/Science/321601_a_322930]
-
România în anul 1948, conacul a fost expropriat de stat și transformat în sediu de cooperativă agricolă de producție. El a fost folosit mulți ani la rând fără a i se face lucrări de reparații sau măcar de întreținere. Nemaifiind îngrijit, el a început să se degradeze. Într-un raport din 1978, conacul este prezentat ca fiind degradat, iar grinzile și acoperișul pe punctul de a se dărâma. După răsturnarea regimului comunist, conacul a trecut în administrarea Primăriei Tupilați care nu
Biserica Sfinții Voievozi din Tupilați () [Corola-website/Science/321743_a_323072]
-
Custodia comună fizică sau parentingul comun ("'la garde partagée" în franceză ; "shared custody" ori "joint physical custody" în engleză) este o variantă a custodiei comune în care perioadele în care minorul este găzduit și îngrijit de către fiecare dintre părinți sunt împărțite relativ egal între aceștia. Un aranjament custodial este considerat a fi de tip "custodie fizică" atunci când un copil petrece cu fiecare dinte cei doi părinți cel puțin 35-40% din nopțile anului. Altfel spus custodia
Custodie comună fizică () [Corola-website/Science/321753_a_323082]
-
sau spaniolă. Din acest punct de vedere România s-a aliniat trendului mondial trecând pe la mijlocul secolului al XX-lea de la ideea că minorii aparțin tatălui (codul civil de influență napoleoneană) spre ideea că după divorț mama este mai potrivită să îngrijească de copiii după divorț (Codul Familiei - 1956 care prevedea expresă că statul ocrotește mama).. Ideea preferinței materne a fost însă treptat eliminată din sistemele de drept a majorității țărilor civilizate începând cu ultimele decenii ale secolului al XX-lea sub
Custodie () [Corola-website/Science/321766_a_323095]
-
ignorată la mijlocul secolului al XX-lea. Ca toți artiștii ceramicii, artiștii culturii nok și-au șlefuit operele cu mâinile. A trebuit, în această operațiune, să dea argilei o grosime uniformă, altfel piesa risca să crape la coacere. Ei s-au îngrijit și să modeleze capul după o formă geometrică, în acest caz o sferă, de preferat celorlalte două volume care se folosesc, conul și cilindrul. Fața, a cărei suprafață e netedă, se compune dintr-o frunte foarte degajată, sprâncene foarte ușor
Cultura Nok () [Corola-website/Science/320830_a_322159]
-
îndrăgostit. Părinții Bertei au refuzat însă să-și dea consimțământul pentru căsătoria celor doi tineri, din cauza faptului că Berta și Ciprian erau de confesiuni diferite. Grav bolnav de tuberculoză în urma detenției aspre, revine în februarie 1883 la Stupca, unde este îngrijit de familie. A murit în casa parohială din sat la 6 iunie 1883 și a fost înmormântat trei zile mai târziu în cimitirul sătesc, alături de mama sa. Casa parohială din Stupca a fost dărâmată, păstrându-se doar clădirea care adăpostea
Casa memorială „Ciprian Porumbescu” () [Corola-website/Science/320897_a_322226]
-
China, India, America Centrală și de Sud. Intrarea armatei sovietice în România a dus la instalarea în conac a unui spital de campanie. În acei ani, soldații ruși au cărat cu sacul cărțile de colecție. După război, de conac s-a îngrijit principele Ionel Caradja. Acesta a fost forțat sa fuga cu familia sa în 1949, lăsându-l să se ocupe de imobil pe finul său de cununie, Costică Arnăutu din Săcălușești, finul lui de cununie. În acei ani a început să
Conacul Caradja din Grumăzești () [Corola-website/Science/320989_a_322318]
-
erau frecvente și nu ofensau sentimentul comun. Erau utilizați pentru treburi domestice, dar puteau fi abuzați sexual de către stăpâni. Existau sclavi-doici, sclavi-pedagogi, confidenți și complici stăpânilor, apar că personaje de teatru sau că beneficiari ai generozității cu care stăpânii se îngrijesc de ei la bătrânețe și le asigura o înmormântare decentă. Meșteșugarii lucrau cot la cot cu sclavii lor, cu același grad de înalta calificare, că sculptori sau pietrari, fiind plătiți la fel. Plata sclavului era încredințată stăpânului care trebuia să
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]