12,690 matches
-
parte a guvernoratului Voznesensk. În 1797, acesta a devenit parte a guberniei Podolia. În 1923, „uezd-ul” a fost abolit, prin crearea . ocupa o suprafață de 3.565 km² (3.803 de verste). În nord, nord-vest și nord-est se învecina cu ținuturile Iampol, Brațlav și Gaisîn (Haisîn), în sud avea un hotar îndelungat cu ținutul Balta, iar în partea sud-vestică ajungea la Nistru, respectiv ținutul Soroca din gubernia Basarabia. Printre altele, ținutul a inclus și actualul raion Camenca din Republica Moldova (stînga Nistrului
Ținutul Olgopol () [Corola-website/Science/335508_a_336837]
-
În 1923, „uezd-ul” a fost abolit, prin crearea . ocupa o suprafață de 3.565 km² (3.803 de verste). În nord, nord-vest și nord-est se învecina cu ținuturile Iampol, Brațlav și Gaisîn (Haisîn), în sud avea un hotar îndelungat cu ținutul Balta, iar în partea sud-vestică ajungea la Nistru, respectiv ținutul Soroca din gubernia Basarabia. Printre altele, ținutul a inclus și actualul raion Camenca din Republica Moldova (stînga Nistrului). La recensământul populației din 1897, populația ținutului era de 284.253 de locuitori
Ținutul Olgopol () [Corola-website/Science/335508_a_336837]
-
suprafață de 3.565 km² (3.803 de verste). În nord, nord-vest și nord-est se învecina cu ținuturile Iampol, Brațlav și Gaisîn (Haisîn), în sud avea un hotar îndelungat cu ținutul Balta, iar în partea sud-vestică ajungea la Nistru, respectiv ținutul Soroca din gubernia Basarabia. Printre altele, ținutul a inclus și actualul raion Camenca din Republica Moldova (stînga Nistrului). La recensământul populației din 1897, populația ținutului era de 284.253 de locuitori, dintre care: În anul 1913, Ținutul Olgopol cuprindea 14 de
Ținutul Olgopol () [Corola-website/Science/335508_a_336837]
-
de verste). În nord, nord-vest și nord-est se învecina cu ținuturile Iampol, Brațlav și Gaisîn (Haisîn), în sud avea un hotar îndelungat cu ținutul Balta, iar în partea sud-vestică ajungea la Nistru, respectiv ținutul Soroca din gubernia Basarabia. Printre altele, ținutul a inclus și actualul raion Camenca din Republica Moldova (stînga Nistrului). La recensământul populației din 1897, populația ținutului era de 284.253 de locuitori, dintre care: În anul 1913, Ținutul Olgopol cuprindea 14 de voloste (ocoale):
Ținutul Olgopol () [Corola-website/Science/335508_a_336837]
-
sud avea un hotar îndelungat cu ținutul Balta, iar în partea sud-vestică ajungea la Nistru, respectiv ținutul Soroca din gubernia Basarabia. Printre altele, ținutul a inclus și actualul raion Camenca din Republica Moldova (stînga Nistrului). La recensământul populației din 1897, populația ținutului era de 284.253 de locuitori, dintre care: În anul 1913, Ținutul Olgopol cuprindea 14 de voloste (ocoale):
Ținutul Olgopol () [Corola-website/Science/335508_a_336837]
-
ajungea la Nistru, respectiv ținutul Soroca din gubernia Basarabia. Printre altele, ținutul a inclus și actualul raion Camenca din Republica Moldova (stînga Nistrului). La recensământul populației din 1897, populația ținutului era de 284.253 de locuitori, dintre care: În anul 1913, Ținutul Olgopol cuprindea 14 de voloste (ocoale):
Ținutul Olgopol () [Corola-website/Science/335508_a_336837]
-
artistul Matei Millo, cu boierii Cămărășescu și Racoviță, generalul Ioan Emanoil Florescu și alții. După înăbușirea Revoluției de la 1848 a reintrat în serviciul statului în calitate de cancelist detașat pe lângă guvernatorul baron Ludwig von Wohlgemuth, însoțindu-l în călătoria sa prin toate ținuturile Transilvaniei pentru liniștirea spiritelor și atrăgându-i atenția asupra suferințelor poporului român și indicând mijloacele pentru alinarea lor. S-a căsătorit în 1851 cu Ana, fiica lui Petru Bădilă, protopopul din Miercurea Sibiului. În anul 1852 este înaintat în funcția
Iacob Bologa () [Corola-website/Science/335518_a_336847]
-
singur monumentul cunoscut sub numele de Castelul de Coral din Florida. El a fost, de asemenea, cunoscut pentru teoriile sale (considerate obscure) despre magnetism. Castelul de Coral este o structură de piatră creată de Leedskalni în nordul orașului Homestead, Florida, ținutul Miami-Dade la intersecția dintre "South Dixie Highway" (U.S. 1) și "SW 157th Avenue". Structura cuprinde numeroase pietre megalitice (în principal calcar format din corali), fiecare cântărind câteva tone. În prezent este o atracție turistică privată. Metoda de construcție rămâne o
Edward Leedskalnin () [Corola-website/Science/331912_a_333241]
-
corturile turcești din Anatolia, care le aparținea. Sub pretextul iernatului, acestea au coborât la Iznik și în scurt timp au trecut prin Üsküdar-[Scutari] multe case [corturi] turcești. Răposatul fără prihană a trecut împreună cu ei [Sarı Saltuk]. Multă vreme în ținutul Dobrogea au existat două-trei orașe și 30-40 grupuri de corturi turcești). Seyyid Lokman relatează despre venirea lui Saltuk Baba în Dobrogea astfel: "Sarı Saltuk uburi Rum iline altı yüz altmıș iki idi hem Hep Oğuznameyi tetebbü idüp Yazdı iclal ili
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
dispută pentru tron. Izzedin Keykavus II, care este înfrânt în acest conflict, se refugiază împreună cu apropiații săi la împăratul bizantin, Mihail al VIII-lea Paleologul. Acesta din urmă, la cererea lui Keykavus de a-i oferi un teritoriu, îi oferă ținutul Dobrogei, care pe atunci era nelocuit. Astel, în anii 1263-1264, o populație însemnată de turcmeni din zona Iznik și Izmit trecând prin Rumelia, se stabilesc în Dobrogea. Iar în fruntea acestor turcmeni se afla Sarı Saltuk. Se pare că același
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
și tranziția de la o funcție inferioară la una superioară. Statutul de profesor la seminarul superior reprezenta gradul intelectual cel mai înalt. Unii profesori erau avansați și ajungeau să dețină funcții de stat, cum ar fi judecători militari și kadii ai ținuturilor. Până la începutul secolului al XVIII-lea seminariile de grad inferior și superior și școlile elementare de cartier și din sate reprezentau instituțiile de învățământ din Turcia, toate având caracter religios. În timpul sultanului Mahmud al II-lea (1808-1839) învățământului i se
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
cu o populație majoritară musulmană, precum Tyra, Șaida și Valea Beqaa. În această întruchipare, se presupunea că prezența creștină în Liban ar putea să rămână puternică, atât cât să influențeze structura internă a statului și să recunoască legăturile istorice dintre ținutul maronitilor și Liban. Aceasta a doua întruchipare obținea mai mult sprijin din parteea comunității maronite, inclusive din partea ierarhiei bisericii. La Versailles, patriarhul Hoyek și-a asigurat postul de preot fondator al Libanului modern, prin ounerea statului Libanez sub protective franceza
Comunitatea maronită din Liban () [Corola-website/Science/331980_a_333309]
-
în el un succesor la postul de director al Ecole des Hautes Etudes și l-a ajutat să-și găsească direcția de cercetare după ce l-a familiarizat cu lucrarea "Ḥikmat al-´išrăq" a lui Suhrawardi. În 1945 ajunge în Iran, „ținutul său spiritual”- așa cum îl numește S. H. Nasr, unde va fi repartizat pentru a organiza Departamentul de Iranologie al Institutului Franco-Iranian din Teheran. Un aspect interesant al vieții sale de cercetător pe care Eliade l-a amintit este modalitatea în
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
spirituală. Pentru autor "imaginalis" trimite la ideea de utopic, ceva ce este exterior ființei și existenței, cu alte cuvinte noțiunea este echivalentă unui aspect care contrastează cu o ordine a realității. În persană strucutura "mundus imaginalis" este redată prin "Nă-Kojă-Abăd"( „ținutul de nicăieri”) un loc marcat de ideea utopiei și necunoscut occidentalului, marcat de "reflexul agnostic". Prezența omului în lume determină posibilitatea spațializării unei alte lumi din jurul său. Aici intervine aclimatizarea individului la lumea sa prin intermediul celor patru puncte cardinale, în funcție de
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
admite doar două surse de cunoaștere: percepția sensibilă, care furnizează datele empirice și lumea legilor care le ghidează. Există mai multe trepte ale conștiinței: lumea fenomenului ("molk"), lumea suprasensibilă a sufletului sau a sufletului îngerilor ( "malakūt" ) în care se află ținuturile utopice, și lumea inteligenței pure specifică arhanghelilor. Într-o treaptă intermediară acestora se găsesc: "ʻălam al-miṯăl" ( lumea imaginii ). și "al-ʻălam al-ḥissiyy" ( lumea sensibilă), lumi în care se proiectează o serie de forme specifice care dau naștere conștiinței imaginative. Dintre aceste
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
cale lovitură de stat din România, în decembrie 1989. Cea mai recentă pierdere teritorială a României, din păcate nu știu dacă va fi și ultima, s-a petrecut în anul 1997, prin încheierea Tratatului de prietenie dintre România și Ucraina. Ținutul Hertei a ajuns , cu documente în regulă, teritoriu ucrainean. Tratatul a fost semnat, din partea română, de președintele Emil Constantinescu, prim-ministrul Victor Ciorbea și ministrul de Externe Adrian Severin. În concluzie, după decembrie 1989, România este în aceeași poziție față de
Unirea și dezmembrarea teritorială a României, decizii ale marilor puteri. Detalii surprinzătoare by Marius Marinescu () [Corola-website/Journalistic/101273_a_102565]
-
statut urban mai mult datorită faptului că erau stațiuni turistice: Băile Govora, Carmen Sylva și Eforia (ultimul cu circa 100 de locuitori). După al Doilea Război Mondial, România a pierdut o parte dintre teritoriile din partea estică: Basarabia, Bucovina de Nord, Ținutul Herța și Cadrilaterul, pierzând implicit și cele 33 de municipii și orașe aflate în aceste zone. Pe teritoriul Ucrainei de astăzi se regăsesc 17 dintre vechile localități urbane interbelice românești. Cele mai mari și mai importante sunt Cernăuți (în regiunea
Orașele interbelice ale Regatului României () [Corola-website/Science/331396_a_332725]
-
de Badajoz și a cerut tribut. Ca răspuns, Sancho l-a atacat și l-a învins pe Alfonso la Llantada însă trei ani mai târziu, în 1071, cei doi și-au unit forțele împotriva lui Garcia. Sancho a mărșăluit pe lângă ținutul lui Alfonso pentru a cuceri terenurile din nord ale Galiciei, în timp ce Alfonso se preocupa de partea de sud a tărâmului. Garcia a fugit la Sevilia iar frații rămași s-au întors unul împotriva celuilalt. Acest conflict a culminat în bătălia
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
Socialiste Sovietice Moldovenești în componența URSS”. După aceste evenimente, se întoarce la Orhei, unde lucrează directoare la Școala nr. 11 din Orhei până la 14 iunie 1941. Odată cu izbucnirea conflictelor armate ale celui de-al doilea război mondial, se refugiază în ținutul Krasnodar, unde lucrează educatoare la o grădiniță de copii. Revine în Moldova în 1944 la solicitatea Ministerului Învățământului din RSSM. Lucrează un timp ca inspector școlar și șef de sector al secției raionale de învățământ din Orhei. În anii 1947-1955
Zinaida Crăciunescu () [Corola-website/Science/336925_a_338254]
-
un avanpost al unității armatei regulate române din Baia de Criș, asigurând trupele de acolo împotriva oricărei surprize și având dispoziție de a respinge doar patrule sau cete mai mici ale inimicului. Cu toate că aceste ordine au prevăzut ca Gărzile din Ținutul Hălmagiului să se retragă spre liniile Armatei Române în caz că vor fi atacate de forțe superioare, efectivele de voluntari au rezistat progresiv pentru a împiedica accesul pe calea ferată spre Brad a inamicului prin defileul de la Aciuța, pe podul și prin
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
4 companii de infanterie și câte 1 de mitralire. Evenimentele care au implicat Corpul de Voluntari au fost descrise în volumul IV ("„Contribuțiuni la Istoria Unirii, 1918 — 1919”") din monografia lui Traian Mager publicată la Arad în 1938 și intitulată "„Ținutul Hălmagiului”"
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
Israel etc. A primit de mai multe ori Premiul Uniunii Scriitorilor din România: pentru debut ("Sălaș în inima"), în 1976; pentru român ("Maratonul învinșilor"), în 1997; pentru poezie, în două rânduri - "La marginea lui Dumnezeu", în 1998 și "Însemnări din ținutul misterios", în 2011. A fost nominalizat de 3 ori pentru Premiul Uniunii Scriitorilor din România și s-a recuzat, cu volumele: "Visul copilului care pășește pe zăpadă fără să lase urme sau Invizibilul, descriere amănunțită, Fragmente din năstrușnica istorie a
Gabriel Chifu () [Corola-website/Science/337453_a_338782]
-
(n. 20 octombrie 1971, Poiana Răchițelii, Cerbăl, Hunedoara) este un actor român de teatru și film. Puiu se trage dintr-o familie de pădureni din Ținutul Pădurenilor, Munții Poiana Ruscă județul Hunedoara. În toamna anului 1987 la vârsta de șaisprezece ani Puiu începe cursurile de actorie la Școala Populara de Artă Deva continuând în paralel studiile la Liceul din Geoagiu susținut conspirativ de bunica sa. În
Puiu-Mircea Lăscuș () [Corola-website/Science/333501_a_334830]
-
() este un fost masiv montan care acoperă o largă suprafață în nord-vestul Franței, incluzând Bretania, partea de vest a Normandiei și Ținutul Loirei. În structura sa geologică intră roci metmorfice și roci vulcanice metamorofozate în timpul orogenezelor cadomiană și hercinică. Actual structura masivului a fost erodată până la nivel de peneplenă. În timpul Neoproterozoicului, părțile mai vechi ale Masivului Armorican au făcut parte din marginea
Masivul Armorican () [Corola-website/Science/333493_a_334822]
-
la două până la patru luni. Această specie se adaptează bine la captivitate, devenind destul de docilă. Este o prezență comună atât în grădini zoologice, cât și în colecțiile private de reptile. Deși unele din exemplarele captive sunt încă exportate din America de Sud, ținutul lor de origine, se înmulțește pe scară largă în captivitate. Hrana obișnuită constă din șoareci, șobolani, iepuri, pui și găini, în funcție de mărimea și vârsta fiecărui exemplar. Durata de viață în captivitate este de 20 până la 30 de ani, cu unele
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]