12,716 matches
-
opiniei publice, asupra scopurilor urmărite de liderul georgist, arătând că "pentru a reda României cadrul ei legal pe care în ultimul timp o conducere nefastă i l-a zdruncinat", PNL va sta, dacă va fi nevoie "cot la cot cu adversarii [...] de ieri și de mâine" și va participa la "o mișcare populară [...] în contra minciunii oficiale"555. Declarația făcea trimitere la guvernarea liberală, proaspăt instaurată, care prin menținerea cenzurii și a stării de asediu încălcase legea fundamentală a statului. Ea exprima
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
ar fi justificat relații mai încordate decât cele existente între cele două grupări politice. Pe de altă parte, georgiștii stabiliseră raporturi pașnice, similare, și cu alte grupări politice. Fiind în opoziție, explica Gheorghe Brătianu, partidul său considera că principalul său adversar trebuia să fie guvernul, lupta cu celelalte partide justificându-se numai în situații deosebite. Cu alt prilej, Gheorghe Brătianu evidenția și etapele parcurse de guvern, în acțiunea sa față de mișcarea legionară. Astfel, susținea istoricul, dacă, la început, autoritățile au folosit
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
lui Gheorghe Brătianu, de Gheorghe Cantacuzino, șeful organizației georgiste, a județului Dolj. Potrivit acestuia, Nicolae Titulescu deviase spre Spania, o comandă de avioane produse în Franța, pentru România 811. Se crease astfel un pretext în plus, pentru ca schimbarea dorită de adversarii politicii titulesciene se realizeze. La Congresul organizației georgiste a județului Muscel, desfășurat la Câmpulung, la 26 iulie 1936, Gheorghe Brătianu a analizat politica externă promovată de Nicolae Titulescu, apreciind că aceasta determinase conflictul "inutil" al României cu Italia, generat de
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
1936813 și transpus în realitate la 29 august 1936. Plecând de la fondul de date cuprinse în informarea prezentată de Gheorghe Cantacuzino, președintele partidului, Gheorghe Brătianu, a avut, alături de rege cuvântul hotărâtor în luarea deciziei de demitere 814. Spre deosebire de unii dintre adversarii politicii titulesciene, Gheorghe Brătianu s-a numărat între aceia care "au acționat din convingere împotriva politicii externe promovată de ministrul Afacerilor Străine"815. Totuși, brutalitatea deciziei de demitere a diplomatului român a luat prin surprindere cercurile politice din România, provocând
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Gheorghe Tătărescu, la 12 aprilie 1938. Răspunzând, fostul prim ministru aprecia că directiva de "supunere pasivă" față de noua Constituție, dată de conducerea PNL era inacceptabilă. Desolidarizându-se de această atitudine, Gheorghe Tătărescu aprecia că "pactizările cu detractorii Coroanei și cu adversarii ordinei actuale [reprezentau] o eroare cu urmări grave pentru acțiunea [...] de mâine" a PNL. Totodată, el declara "neavenite" îndrumările date de președinte după promulgarea noii Constituții, apreciind că acestea fuseseră "exclusiv inspirate de elementele fără răspundere ce s-au adăpostit
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
a lua o hotărâre în legătură cu propunerile care îi fuseseră înaintate 896. În același timp, răspunzând unui chestionar provenit din cercurile palatului, referitor la poziția liberalilor față de partidul unic și față de regimul politic din România, Gheorghe Brătianu preciza că liberalii rămâneau adversari ai Frontului Renașterii Naționale, pe care îl considerau "o consecință a unei conjuncturi nenorocite, fără nici o rațiune de stat, fără nici o bază socială și economică, fără nici o continuitate cu trecutul"897. Întrebat dacă, în cazul în care ar primi însărcinarea
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
foștii georgiști N. Constantinescu-Bordeni, G. Arțăreanu și Gh. Slama, cărora le-a explicat că o apropiere a liberalilor de regimul F.R.N. era exclusă, atâta timp cât Gheorghe Tătărescu făcea parte din conducerea acestui organism politic. Foștii săi amici politici se numărau printre adversarii F.R.N. și ai guvernului, dar Gheorghe Brătianu și-a rezervat dreptul de a se pronunța în legătură cu propunerile lor, după ce va cădea de acord cu șeful PNL, Dinu Brătianu 899, dovedind intenția de a se menține pe linia politicii afișate de
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
punțile de unire cu vechiul partid? Dar probabilitățile unirii în condițiile compatibile cu demnitatea și ambiția șefului sunt foarte precare. În schimb, o unire are toate șansele să devină o îmbrățișare sugrumătoare. În fața acestei îndoielnice perspective ale unirii cu un adversar mai tare, care are polițe de plătit și care nu uită, în fața perspectivei de unire cu un partid incapabil prin structura lui să facă inovațiile de care am vorbit, trebuie să avem perspectiva cealaltă: perspectiva trâmbițării de apel, stridentă și
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
15 iunie 1932) Gh. Brătianu și reînnoirea ideologiei și metodelor PNL " Gh. Brătianu s-a înscris în organizația ieșeană a PNL în 1927. Până atunci, complet izolat, neluând sub nicio formă contact cu viața publică. [...] Tatăl său, însă, era un adversar ireductibil al "șefiei" fiului său la Iași, ca și oriunde aiurea. Într-adevăr, proclamarea, prin surprindere, a lui Gh. Brătianu ca șef al organizației din Iași a provocat la București, din partea lui Ion I.C. Brătianu o vie împotrivire. Cu prilejul
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
s-au strecurat la cârmă printr-o politică de compromisuri și de sărut mâna. Dar mă veți întreba, ce este acest sistem despre care vă vorbesc, ce sunt aceste metode împotriva cărora [...] ne ridicasem cu atâta hotărâre. Care sunt acești adversari invizibili, împotriva cărora ne mobilizăm forțele? Să-mi dați voie să vă lămuresc printr-o comparație. În Franța, sub domnia lui Ludovic al XVI-lea era un sfetnic care spunea, la orice dorință ce îi venea din cercurile Curții din
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
decât în toate alegerile precedente. Alegerile de la 20 decembrie înseamnă o cotitură în istoria politică a României. Ele înseamnă sfârștul combinațiilor artificiale împotriva judecății și conștiinței românilor. Nu putem privi noul minister [...] altfel, decât ceea ce este: un provizorat. [...] vom fi adversarii ireductibili ai acestei formațiuni sau a oricărei alteia ce ar încerca, în împrejurările prezente, prin samavolnicie să guverneze împotriva literei și a spiritului așezămintelor noastre naționale. Considerăm că o nesocotire a voinței naționale și a expresiunii ei legale, constituie un
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
din când în când. Renunțau la nepăsarea aceea prefăcută doar când găseau un pretext pentru jocuri de cuvinte. Numele de „Faure” a fost repede victima unui calambur: „a-i da lui Faure” însemna în rusește „a-i da un avantaj adversarului”. Au izbucnit râsete blazate de savant. Careva, tot râzând scurt, indolent, a lansat: „Ce mai forward, Faure ăsta!”, subînțelegând înaintașul de la fotbal. Un altul, făcând o mutră de om sărac cu duhul, a vorbit despre fortotcika, ferăstruica... Mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
echitate ecologică (ar trebui să dispară discrepanțele “nord-sus”, “bogat-sărac”). Țările sărace exercită o puternică presiune asupra mediului pentru a-și asigura existența, iar o minoritate bogată exploatează și consumă cea mai mare parte a resurselor, percepând conservarea naturii ca un adversar al propriilor interese. Astfel, este absolut necesară stabilirea unei ordini economice internaționale și înțelegerea de către fiecare stat a importanței procesului de conservare a naturii ca măsură strategică a implementării politicii de dezvoltare durabilă. Toate aceste fenomene au loc deoarece sistemul
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
nume, având în vedere contextele respectivului verset, pe aceea de „judecător”, chiar dacă primul sens din dicționar al verbului față≤a este „a deschide”. Explicația ce se dă pentru acest lucru este că judecătorul „deschide ceea ce era închis între cei doi adversari”132. Se mai admit însă și alte două interpretări. Hatt"b înțelege termenul că referindu-se la bunătatea și mărinimia lui All"h, care „deschide slujitorilor săi porțile... binefacerii” sau deschide inimile și mințile la adevăr 133. Traducerea Isopescu a
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
vechi texte utilizau mythos și logos pentru a marca două tipuri diferite de discurs: cel al bărbatului agresiv și cel al femeii seducătoare. Mythos este o cuvântare aspră, adecvată bătăliilor și adunărilor publice, prin care oamenii puternici Își intimidează și adversarii. În antiteză, logos este o cuvântare, de obicei asociată cu femeile, dar accesibilă și bărbaților subtili, fermecători și adaptabilă la orice sex. Este o cuvântare ușoară și plăcută, dar care poate Înșela, poate Întinde capcane. Chiar dacă poate fi auzită În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
practic inițial și replasarea ei În alt context, de semnalizare. Prin acest mecanism se produce schimbarea funcției unui comportament agresiv: astfel, pe parcursul evoluției speciilor, rata de supraviețuire a exemplarelor a crescut atunci când unele dintre acestea, În loc să-și atace și elimine adversarul, s-au „mulțumit” să-și etaleze elementele de superioritate fizică: colții, coarnele, mișcările de atac etc. În felul acesta, lupta (pentru femele, pentru hrana deja obținută) nu a mai avut loc, deoarece unul dintre animale a fost intimidat și s-
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pe repetarea lor insistentă, pe reducerea complexului motric la gesturi simple, adeseori concentrate În posturi reprezentative (parade). Întregul complex a devenit ritmic și stereotip. Paradele pot fi de curtare a partenerilor, agonistice (de semnalare a teritoriului) sau de luptă (inhibarea adversarului prin etalarea unor elemente corporale amplificate); d) dezvoltarea unor părți ale corpului cu valoare „expresivă”: coada cocoșului sau coarnele unor ierbivore au devenit elementele corporale insistent etalate În aceste rituri animale; e) accentuarea funcției de semnalizare și transformarea comportamentului Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a fost ea descrisă de Konrad Lorenz. ș...ț Deoarece activitatea vânătorilor era Întărită de comportamente care vizau, la origine, partenerii umani - adică agresiunea În interiorul speciei - În locul relației biologice dintre animal și vânat a apărut ceva curios: vânatul devine un adversar aproape uman și este tratat ca atare. ș...ț În consecință, vânatul este transformat Într-o victimă sacrificială (W. Burkert, 1983, p. 20). Cu alte cuvinte, sacrificiul este un substitut simbolic pentru omorârea din actul vânătorii, un substitut care redirecționează
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
schimbarea statutului social din cel de om politic În cel de reprezentant al unui partid, probe care solicită calități fizice, precum rezistența la efort, și calități morale, precum răbdarea, spontaneitatea, abilitatea replicilor, intuirea pericolelor, intrarea pe teritorii necunoscute, dominate de adversari, confruntarea cu alți concurenți etc.), urmează secvența de consacrare, prin care liderul respectiv se transformă din simplu candidat În „ales al poporului”: aceasta este marcată de acte ceremoniale precum depunerea jurământului, preluarea Însemnelor puterii, mutarea Într-o reședință cu conotații
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care mesajul era transmis prin constructe simbolice (iar antropologia culturală se ancorează În această zonă). Cel mai adesea, demonstrațiile de acest tip Împrumută elemente din vocabularul ritual al carnavalului: figurine caricaturale și efigii hilare, care reprezintă figurile politice percepute ca adversari, oamenii purtând măști grotești Întrupează inamicii politici, formulările verbale licențioase degradează prestigiul celor aflați la putere. Adeseori, aceste parade și demonstrații parodiază procesiunile solemne oficiale, iar râsul anulează pretenția de legitimitate a liderilor și instituțiilor aflate la conducere: Paradele respectabile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
subterane revoluției. Violența era exprimată de fețele vopsite În negru ale mulțimii revoluționare și de antecedentele sărbătorii” (p. 214) - este vorba despre tradițiile procesiunilor cu măști performate de Ziua Nebunilor și În alte parade carnavalești. În același sens, manifestările Împotriva adversarilor Revoluției, precum Lordul Bute și Thomas Hutchinson, Îmbrăcau formele riturilor „țapului ispășitor” și sugerau iminența sacrificiului eliberator. Ulterior, demonstrațiile cu efigii ale Puterii engleze, care erau arse, spânzurate sau decapitate se integrează În categoria riturilor charivari, utilizate cu scop politic
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care să facă lumea; 2. sau trimite pentru aceasta un animal amfibie; 3. sau face să se scufunde o ființă (adesea ornitomorfă) despre care nu știa până atunci că există și care se arată, În cele din urmă, a fi adversarul său. (M. Eliade, 1988, p. 14) Mitul Yoruba. „Atunci când ființa supremă (Olorun) găsi de cuvință să creeze lumea (Aye), ea Încredință această importantă misiune lui Oduduva. Îi dădu astfel trimisului său o maramă În care se afla țărână sau nisip
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Ferox, exprimă elocvent această idee. Eroul se luptă fie cu un alt „campion” pentru supremație, fie cu o oaste de războinici incapabili să i se opună: de exemplu, Cuchulainn Învinge singur Întreaga armată a reginei Medb, Heracle Își Înfrânge toți adversarii, luptători-eroi sau armate, iar Ahile Își Îngrozește dușmanii numai prin „puternicul glas de aramă”. La fel, În eposul românesc, Novac sau Gruia Înfruntă singuri, uneori cu mâinile goale, armate Întregi de turci (vezi pe larg M. Coman, 1980, pp. 147-174
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sacrificiu). La rândul său, Remus contestă decizia haruspiciilor, iar Ahile Îl jignește pe Apollo. În alte situații, eroii abdică de la codul războinic și folosesc un vicleșug pentru a-și doborî inamicul: Sisupala atacă o cetate În chip laș; În absența adversarului său, Starktar fuge rușinos de pe câmpul de luptă; iar Heracle ucide un adversar prin viclenie și, atins de o boală, trebuie să devină sclavul reginei Omphala pentru a se vindeca. La fel, În baladele românești, Copilul de Turc Îl omoară
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Apollo. În alte situații, eroii abdică de la codul războinic și folosesc un vicleșug pentru a-și doborî inamicul: Sisupala atacă o cetate În chip laș; În absența adversarului său, Starktar fuge rușinos de pe câmpul de luptă; iar Heracle ucide un adversar prin viclenie și, atins de o boală, trebuie să devină sclavul reginei Omphala pentru a se vindeca. La fel, În baladele românești, Copilul de Turc Îl omoară prin vicleșug pe Gruia, iar Manea se preface că vrea să Închine cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]