KorAP: Find »[drukola/base=arheologic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...494 495 496 ...503 >

12,570 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

ce este religia? Cum poate fi ea identificată printre urmele lăsate de o umanitate fără scriere? Trebuie să vorbim despre religie sau despre religii? În plus, a anticipa definirea religiei și a porni cu o asemenea premisă la examinarea dovezilor arheologice este o cale necesară, dar nu suficientă. S-ar ajunge la o simplă descriere: dar ceea ce se poate cere arheologiei preistorice sau antropologiei evoluției umane este de a contribui la definirea și explicarea religiei; adică de a oferi elemente În vederea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din fiecare „cultură” unică). Acest mod de a privi lucrurile, apărut În mediul antropologic, este foarte util În arheologie, În măsura În care subliniază interdependențele dintre manifestările religioase și alte comportamente abstracte sau concrete, care, parțial, sunt mai ușor de recunoscut În dovezile arheologice: cultura materială sau tehnologia, gestionarea resurselor sau economia, relațiile ecologice ale grupului uman cu mediul extern, idiosincraziile individuale, relațiile sociale. Fenomenul cultură se dezvăluie prin intermediul noțiunilor, al obiectelor materiale și al acțiunilor. Și comportamentul religios cuprinde aceste clase importante: anumite

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
obiectelor materiale și al acțiunilor. Și comportamentul religios cuprinde aceste clase importante: anumite noțiuni (credințe, doctrine), acțiuni (cult, rituri, acte individuale) și, adeseori, obiecte materiale (obiecte liturgice, statui, locuri amenajate, monumente). Tocmai aceste resturi materiale ale unor obiecte constituie mărturia arheologică fundamentală a comportamentului religios și un posibil indiciu al unei religii Împărtășite de una sau mai multe societăți preistorice. Din câte se știe, evoluția culturală cuprinde ultimii 2.600.000 de ani. Începutul arheologic este indicat de primele obiecte sigure

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
materiale ale unor obiecte constituie mărturia arheologică fundamentală a comportamentului religios și un posibil indiciu al unei religii Împărtășite de una sau mai multe societăți preistorice. Din câte se știe, evoluția culturală cuprinde ultimii 2.600.000 de ani. Începutul arheologic este indicat de primele obiecte sigure, pietrele sfărâmate și așchii de piatră, riguros datate, descoperite În siturile arheologice din Africa Orientală. Dar cultura poate să fi fost una din Însușirile primatelor hominide dintr-o perioadă mult mai Îndepărtată, chiar și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Împărtășite de una sau mai multe societăți preistorice. Din câte se știe, evoluția culturală cuprinde ultimii 2.600.000 de ani. Începutul arheologic este indicat de primele obiecte sigure, pietrele sfărâmate și așchii de piatră, riguros datate, descoperite În siturile arheologice din Africa Orientală. Dar cultura poate să fi fost una din Însușirile primatelor hominide dintr-o perioadă mult mai Îndepărtată, chiar și În forme mai simple și mai puțin specifice, având În vedere că o mare parte a primatelor antropoide

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
istoriei scrise, atunci când se poate spune clar ce sunt religiile - și s-a verificat că toate societățile umane existente În memoria omului, chiar și cele mai puțin complexe cunosc ceea ce numim religie. La celălalt pol stau originile culturii și documentarea arheologică pentru primele două milioane de ani: aici „religia” nu există, nu e vizibilă, orice s-ar Înțelege prin religie. Un al treilea element al opoziției este furnizat de faptul că, după toate probabilitățile, nici un alt primat În afară de om nu manifestă comportament

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Marett și contemporanilor săi li se părea a fi un Început brusc, care coincidea cu apariția identității Înseși a omului, este astăzi o opinie depășită: ei nu puteau să cunoască complexitatea cronologică și culturală a evoluției hominide, În interiorul căreia tehnicile arheologice - ca un telescop cu o mai mare putere de rezoluție - permit distingerea originilor distanțate și succesive ale multor creații umane. Prezentul sau trecutul târziu de la care se pornește, observabil și explicit, este reprezentat de religiile popoarelor care Încă nu au

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
o mai mare putere de rezoluție - permit distingerea originilor distanțate și succesive ale multor creații umane. Prezentul sau trecutul târziu de la care se pornește, observabil și explicit, este reprezentat de religiile popoarelor care Încă nu au scriere, de religiile cunoscute arheologic În zorii istoriei scrise sau de o combinare oportună a celor două tipuri de realitate documentară. De mai bine de un secol, cercetători de formații diferite au comparat și filtrat aceste moduri de documentare diferite și complementare, În Încercarea de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a fi prin recompensa psihologică și socială care derivă din etalarea semnificativă și colectivă a emotivității. Chiar și din acest motiv, distingerea Între religios și secular, Între „sacru” și „profan” poate fi dificilă sau iluzorie, mai ales În cazul datelor arheologice. Ceea ce ține de sacru nu este mereu și pretutindeni delimitat funcțional, spațial și concret de ceea ce nu ține de sacru (Garwood et al., 1991). Și, Întrucât religia a constituit pentru infinit de multe generații un comportament funcțional, necesar și utilitar

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Și, Întrucât religia a constituit pentru infinit de multe generații un comportament funcțional, necesar și utilitar, pretenția de a discerne trasând o linie de demarcație Între aceasta și activitatea „utilitară”, așa cum o Înțelegem astăzi, ar fi o imprudență. 4. IZVOARELE ARHEOLOGICE ȘI CARACTERISTICILE LORTC "4. IZVOARELE ARHEOLOGICE ȘI CARACTERISTICILE LOR" Delimitarea religiilor preistorice plecând de la expresiile religioase recente și Întorcându-ne apoi În timp este o propunere idealistă: mai mult o reprezentare mintală decât - În stadiul actual al cercetării - o cale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
infinit de multe generații un comportament funcțional, necesar și utilitar, pretenția de a discerne trasând o linie de demarcație Între aceasta și activitatea „utilitară”, așa cum o Înțelegem astăzi, ar fi o imprudență. 4. IZVOARELE ARHEOLOGICE ȘI CARACTERISTICILE LORTC "4. IZVOARELE ARHEOLOGICE ȘI CARACTERISTICILE LOR" Delimitarea religiilor preistorice plecând de la expresiile religioase recente și Întorcându-ne apoi În timp este o propunere idealistă: mai mult o reprezentare mintală decât - În stadiul actual al cercetării - o cale realmente practicabilă. Dar, Între anumite limite

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
preistorice plecând de la expresiile religioase recente și Întorcându-ne apoi În timp este o propunere idealistă: mai mult o reprezentare mintală decât - În stadiul actual al cercetării - o cale realmente practicabilă. Dar, Între anumite limite, se poate aproxima, stabilind izvoarele arheologice, adică analizând concis care sunt dovezile arheologice ale comportamentului de tip religios. A. Leroi-Gourhan (1964) este de părere că trebuie considerată ca fiind religioasă manifestarea oricăror preocupări care par să treacă dincolo de ordinul material. Este o propunere voit flexibilă, folosită

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Întorcându-ne apoi În timp este o propunere idealistă: mai mult o reprezentare mintală decât - În stadiul actual al cercetării - o cale realmente practicabilă. Dar, Între anumite limite, se poate aproxima, stabilind izvoarele arheologice, adică analizând concis care sunt dovezile arheologice ale comportamentului de tip religios. A. Leroi-Gourhan (1964) este de părere că trebuie considerată ca fiind religioasă manifestarea oricăror preocupări care par să treacă dincolo de ordinul material. Este o propunere voit flexibilă, folosită, cu un număr infinit de nuanțări, de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și evitat de cei Înțelepți”, după cum spune Orme, 1981). Astăzi Însă e nevoie de o poziție mai Îndrăzneață. În acest scop, metoda care poate fi propusă este identificarea religiei prin intermediul ritualului, adică a expresiilor riturilor, și prin analiza contextului vestigilor arheologice rituale și cultuale. Mărturia oferită de ritualuri poate servi ca indicator indirect al existenței sistemelor de credințe ale trecutului, În măsura În care ritualul este arheologic mai accesibil decât aspectele pur ideologice (Tattersall et al., 1988, p. 497). Acțiunile generate de credințe, mituri

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
poate fi propusă este identificarea religiei prin intermediul ritualului, adică a expresiilor riturilor, și prin analiza contextului vestigilor arheologice rituale și cultuale. Mărturia oferită de ritualuri poate servi ca indicator indirect al existenței sistemelor de credințe ale trecutului, În măsura În care ritualul este arheologic mai accesibil decât aspectele pur ideologice (Tattersall et al., 1988, p. 497). Acțiunile generate de credințe, mituri și rituri se traduc adesea În imaginarea și manipularea masivă a simbolurilor, dintre care unele, mai ales În sfera ritului, pot lăsa urme

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai accesibil decât aspectele pur ideologice (Tattersall et al., 1988, p. 497). Acțiunile generate de credințe, mituri și rituri se traduc adesea În imaginarea și manipularea masivă a simbolurilor, dintre care unele, mai ales În sfera ritului, pot lăsa urme arheologice. Riturile sunt credințe În acțiune, simboluri În mișcare (Lewis, 1980). Iar dacă distingem, așa cum am făcut mai sus, Între rituri cultuale și non-cultuale, tocmai expresiile materiale ale cultului sunt cele care oferă, de obicei, materia primă pentru identificarea comportamentului religios

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a merge, a dansa, a cânta, a cădea În transă; a deplasa obiecte liturgice, a purta Însemne; a aduce ofrande, a jertfi ș.a.m.d. Dar acțiunile și simbolurile, locurile și momentele sacre, specialiștii cultului se pot materializa În sens arheologic. Din când În când se materializează și alte aspecte ale ritului (magie, inițiere) sau constituenți ai comportamentului religios, și anume fragmente de credințe, mituri sau prevederi sociale de origine religioasă (de exemplu, respectarea tabuurilor alimentare). Pentru toate acestea, arheologia are

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pot fi citite. Metodele de recuperare și interpretare, deși sunt Încă În faza de embrion, pot accede la păturile mai greu de caracterizat ale societății preistorice. De exemplu, În Europa continentală a primului mileniu Î.Hr., un inventar al izvoarelor arheologice de tip religios cuprinde situri (depuneri votive, jertfe animale și umane, edificii cu simboluri ale unor acțiuni rituale, forme naturale sacralizate), ritualuri funerare cu referiri la o lume de dincolo, persoane responsabile de cult sau preoți, vestigii iconografice care indică

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
3. Acest model este potrivit pentru aplicarea sa În arheologie pentru că pune religia În relație cu organizarea socială, cu relațiile tribale și cu economia și separă actele religioase În clase funcționale capabile să opereze În contexte diferite. Așadar, studierea contextului arheologic poate indica funcția vestigiilor religioase Într-un sistem de ansamblu. Flannery a arătat că se pot distinge obiectele și structurile care au funcționat În contextul unui ritual personal de cele care au funcționat Într-un context domestic sau „amical” sau

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
altul. Unele au durat Într-o regiune mai mult decât În alta, În timp ce altele au fost chiar sărite. Pe de altă parte, unele stadii descrise pot ritma evoluția umană pentru că se succed pretutindeni În aceeași ordine, fără reveniri. Sunt vârste arheologice care, efectiv, zugrăvesc În linii mari progresul tehnologic și creșterea complexității organizatorice de-a lungul succedării societăților umane. În decursul timpului, societățile au inventat un număr limitat de moduri de viață. Și mai restrânse sunt modurile de achiziționare a hranei

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și, cel mult, Australia, pentru că Americile au fost - până la proba contrarie - atinse de om doar mai târziu. Este oare autentică apariția bruscă și târzie a comportamentului religios? După părerea noastră, această impresie este iluzorie: este vorba doar despre Începuturile vizibilității arheologice, În timp ce zorii preocupărilor și gândirii se ascund În vremuri mai Îndepărtate. De altfel, probele arheologice ne condiționează. Ar trebui să poată fi surprinse cel puțin momentele și locurile În care „anomaliile” de un anumit tip, inițial inexistente, și-au făcut

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai târziu. Este oare autentică apariția bruscă și târzie a comportamentului religios? După părerea noastră, această impresie este iluzorie: este vorba doar despre Începuturile vizibilității arheologice, În timp ce zorii preocupărilor și gândirii se ascund În vremuri mai Îndepărtate. De altfel, probele arheologice ne condiționează. Ar trebui să poată fi surprinse cel puțin momentele și locurile În care „anomaliile” de un anumit tip, inițial inexistente, și-au făcut efectiv apariția: mai exact, un comportament nou care apare În interiorul comportamentului uman obișnuit și care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
te debarasezi de morți În scop eliberator și igienic. Această temă devine acum utilă, fiindcă ne sugerează arcul de timp care va fi fost necesar pentru distingerea comportamentului religios și ce gestație lungă va fi avut loc Într-o invizibilitate arheologică totală. Dar primele urme ale religiei nu pot fi căutate În cioplirea pietrei, În expresiile estetice sau În folosirea animalelor indicată de resturile alimentare. Oricare ar fi fost el, aparatul ideologic care a Însoțit aceste acțiuni nu a lăsat urme

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
indicată de resturile alimentare. Oricare ar fi fost el, aparatul ideologic care a Însoțit aceste acțiuni nu a lăsat urme care să poată fi etichetate ca religioase. Un câmp de cercetare mai sugestiv este oferit de trei categorii de date arheologice care Își fac simultan apariția aproximativ acum 100 000 de ani: morminte, coloranți și podoabe. Sau, cu alte cuvinte: atitudinea față de morți și curiozitatea vădită pentru anumite ciudățenii ale lumii. Am avertizat Împotriva identificării simpliste a actului funerar cu religia

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
să discutăm despre descărnare și, prin ricoșeu, despre „cultul craniilor” sau al capetelor, despre necrofagie și canibalism, teme foarte dragi, Însă evazive și dificile, ale discursurilor despre religia preistorică. Aceste acțiuni umane trebuie mai Întâi relevate, fără echivoc, de documentarea arheologică; apoi, trebuie exclusă funcția pur alimentară și, În final, trebuie demonstrată legătura cu religia sau cel puțin cu riturile pentru morți. Etnologia ne arată cât de complicat este acest cadru. De exemplu, folosirea corpului unui om ucis În cadrul unor manifestări

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]