13,206 matches
-
doinea bunicul cu lacrimi în ochi... plângea și ea, fără să știe de ce... poate, de dragul lui. Fericirea ei cea mai mare, însă, era să călărească pe Sultan, un murg jumătate arab, de o inteligență și frumusețe rare. Tot pe atunci, bunicul începu s-o învețe să scrijelească buchiile, pe o bucată de scândură, cu un tăciune din sobă. Prietenia lor ajunsese atât de mare, încât bunicul își pierdea capul de dragul fetei. Nu mai cunoștea altă bucurie pe lume, decât să-i
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe Sultan, un murg jumătate arab, de o inteligență și frumusețe rare. Tot pe atunci, bunicul începu s-o învețe să scrijelească buchiile, pe o bucată de scândură, cu un tăciune din sobă. Prietenia lor ajunsese atât de mare, încât bunicul își pierdea capul de dragul fetei. Nu mai cunoștea altă bucurie pe lume, decât să-i facă toate voile. Bătrânul Toma, în dorul babei lui, Lina și a nurorii lui, Axinia, își concentra toată ființa lui, fetiței bălăioare, cu ochi albaștri
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Nu mai cunoștea altă bucurie pe lume, decât să-i facă toate voile. Bătrânul Toma, în dorul babei lui, Lina și a nurorii lui, Axinia, își concentra toată ființa lui, fetiței bălăioare, cu ochi albaștri ca sineala... Când, din întâmplare, bunicul o supăra... atunci ea își lungea buzele roși ca piersica răscoaptă, și albăstrimea ochilor ei se întuneca. ...Anuca se dezvolta și creștea văzând cu ochii... Era o fetiță de șapte ani, și arăta mai mult de zece... bălaie, înăltuță, subțirică
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întipărită în minte statura lui falnică, și privirea blândă și bună din ochii lui. Nu-ș mai putu înfrânge ispita... hotărârea ei, gata luată, dădu pe dinafară, ca laptele în clocot. Și, într-o zi, îl zăpăci cu totul pe bătrân... - Bunicule, vreau la școală... vreau sa învăț și eu ca Fănuță! Bătrânul, când a auzit așa o tărășenie, întâi rămase făra glas, iar când își reveni sări ca ars, de parcă ar fi călcat pe cărbuni aprinși cu piciorul gol. - Cum...?! cum
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bătrân. - Ba, nu... bunicuțule, sânt distul di mare, nu mai sânt copil! Și, l-a tocat la cap, încât în cele din urmă, bătrânul nu i-a mai putut sta în cale și i-a cedat. - Bini, Anuca... bini, fata bunicului, facim cum spui tu! Dar, pe urmă, i-a părut rău că i-a intrat în voie. - Ptiu, drăcoaica... cum de mi-a sucit mințile, mie om bătrân! își zise el, dar n-a mai dat înapoi. După ce l-a
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
alina durerea ciobănașului. Orfană de la naștere, Anuca nu și-a văzut mama ca s-o ție minte, și și-a creat-o, imaginea, mai târziu, în copilarie, și a înviat-o, cu tot e ce-a auzit de la tatăl și bunicul ei și matușa Domnica, dar mai ales, cu propria ei imaginație: „o fată tăcută, înaltă, cu părul de culoarea orzului copt, cu ochi albaștri-cenușii, și frumoasă...“ Aceasta era mama ei... Așa o imagina ea. În nopțile senine, când se simte
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ei... Așa o imagina ea. În nopțile senine, când se simte singură, nedreptățită, nefericită, i se pare că mama ei o privește cu grijă și duioșie, aplecată asupra ei, de acolo de sus din Ceruri... Când l-a întrebat pe bunicul ei... el a tăcut ca un mormânt. ...Mai târziu, la 13 ani, bunicu îi făcu un arc de răchită și săgeți din lemn de corn, și mergeau îa pădure la vânat. Atunci, fata bălăioară, cu arcul întins, cu trupul înalt
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de corn, și mergeau îa pădure la vânat. Atunci, fata bălăioară, cu arcul întins, cu trupul înalt și zvelt, încordat ca și arcul... crea o splendidă imagine de artă și vis. O adevărată Diana... zeiță a vânătorii... Își iubea nespus bunicul, dar îl boscorodea mereu, că pufăie tutun toată ziulica... și, de aceea tușește... Avea un temperament care întrecea marginile... ...De când Domnica nu mai dovedea în două gospodării, în casa pădurarului a început să se simtă că lipsește ceva... - Trebuie mână
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
când în laț și la capcană... câte o vulpe nărăvită la oratănii, sau scoate din colții lupului, cu ciomagul, câte o pradă. Se pricepe să vorbească și să se înțeleagă cu lupii în limba lor... Știe și vrăjitorii... Tatăl și bunicul lui au trăit în miezul codrilor, creșteau pe lângă ei pui de lupi. A trăit de mic copil între pui de lupi, cu care mânca alături și se juca cu ei. Lupii le mai țineau de urât, dar, le mai apărau
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
el, erau adevăratele fiare. * ...Anuca stătea închisă în casă,de câteva zile și plângea. Bătrânul Toma, căruia i se sfâșia inima de mila fetei, mai găsi totuși în el putere s-o mângâie, murmurând: - Liniștești-ti, Anuca... liniștești-ti, fata bunicului și nu mai plângi! .. Ai grijî di lăcrămi... di lăcrimi ai tătî viața nevoie, fata tatii! ..Di multi ori, mai mari nevoie ai de lăcrâmi ca di mâncari... Nu mai plângi, fata bunicului! ..murmură el cu o amărăciune în suflet
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
murmurând: - Liniștești-ti, Anuca... liniștești-ti, fata bunicului și nu mai plângi! .. Ai grijî di lăcrămi... di lăcrimi ai tătî viața nevoie, fata tatii! ..Di multi ori, mai mari nevoie ai de lăcrâmi ca di mâncari... Nu mai plângi, fata bunicului! ..murmură el cu o amărăciune în suflet fără margini. Stătea tot timpul închisă în casă și nu patrundea nimeni la dânsa, nici măcar mătușa Domnica, sora lui Anton, care a rugat-o cu lacrimi în ochi... - Anuca, fata mamii, nu ti
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sigur: animalul liber, puternic... animalul prădător nu se apropie de om neapărat ca dușman, ci, îi este tovarăș dacă simte în el aceeași forță și libertate. Bătrânul se ridică încet, din fața sobei și se apropie de Anuca... - Ce ai fata bunicului, de ce plângi? întrebă el, cu vorbă moale și dulce, mângâind-o ușor pe creștet. Fata își puse capul pe pieptul bătrînului și ridicând din umeri, spuse abia șoptit: - Nu știu!... CAPITOLUL X Moartea bătrânului Toma Și, iarăși începură să se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mi-o dat lacrimile... Tari diștept îi Pârvu, ca un om, numa‟ nu vorghești! ...Anton s-o dus la o pândă, o luat-o șî pi Anuca!.. Când bătrânul pronunță numele nepoatei lui, toată fața i se lumină. - Anuca, fata bunicului, fată!, zicea el, oftând din toată ființa... Cât de mult își iubea bătrânul Toma, nepoata... cât de mult! În ultima vreme, o ia tot mai des cu dânsu.. s-o învețe meșteșugu‟ vânătorii. Pi cât‟îi di gingașă, pe-atâta
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fost !“... își zise el ștergându-și obrajii cu dosul palmelor. „Ei, da‟ Anuca ari cui sămana!“... își iubea mult nepoata. Cel mai mult îi plăcea, când Anuca îl lua de mână și-l îndemna râzând, așa cum numai ea putea... - Hai bunicule... hai tătăiță, să ne fugărim prin pădure! Și, cât ar fi vrut să nu-i strice inima!.. Cu două seri înainte, după ce venise din sat, de la Domnica, - unde fusese, că-l prinsese dorul de nepoți-, deodată, i se tăiaseră genunchii
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lucrul cel mai pur care îi stă omului în putință. Înainta greu, picioarele i se afundau în zăpadă peste genunchi ...Astfel că, plutirea jderului îi apărea și mai enigmatică... mai fantastică.... CAPITOLUL XII Odihniți-vă’n pace, mamăică și matale bunicule!... Și frumoasă de toamnă târzie... Soarele scăpăta spre asfințit. Țăranii se întorceau de pe ogoare, mai devreme, să nu-i prindă pe câmp,toaca de vecernie... A doua zi era duminică. Desculțe, femeile se preling pe uliți intrând în ogrăzi grăbite
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
încărcat cu fân. Boii trag în jug, încet, iar țăranul, cu o închipuire de bici în mână, mergea pe lângă ei fără să-i silească. Anuca a plecat de acasă, cu gândul să meargă și la cimitir, la mormintele mamei și bunicului ei. Îi era tare dor de bunicul ei, bătrânul Toma. Drumul spre cimitir cotește mereu, pe coastă, căutând pante mai blânde. Pe partea dreaptă, se cască o vale care pornește de sus de pe coamă și se lățește treptat până în vale
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
încet, iar țăranul, cu o închipuire de bici în mână, mergea pe lângă ei fără să-i silească. Anuca a plecat de acasă, cu gândul să meargă și la cimitir, la mormintele mamei și bunicului ei. Îi era tare dor de bunicul ei, bătrânul Toma. Drumul spre cimitir cotește mereu, pe coastă, căutând pante mai blânde. Pe partea dreaptă, se cască o vale care pornește de sus de pe coamă și se lățește treptat până în vale, în șes. O pasăre zvâcni dintr-un
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nevăzute, strivindu-i sufletul... îngropându-i toate dorințele și visele. Tăcerea din jur îi cobori în suflet ca o piatră de mormânt. Vorbea nu numai cu sine, vorbea cu cei care erau în ea... era printre cei dragi, mama și bunicul ei... era aproape de ei, lângă ei...ca și când i-ar fi ținut de mână. În genunchi, între cele două morminte alăturate, ale mamei și bunicului ei, își simți inima liniștită. -... Iar matale bunicule, își continuă ea rugăciunea, erai bun și blând
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
numai cu sine, vorbea cu cei care erau în ea... era printre cei dragi, mama și bunicul ei... era aproape de ei, lângă ei...ca și când i-ar fi ținut de mână. În genunchi, între cele două morminte alăturate, ale mamei și bunicului ei, își simți inima liniștită. -... Iar matale bunicule, își continuă ea rugăciunea, erai bun și blând, bunicule... erai drept și cinstit, atât cât te lumina cugetul... Nu voi uita învățaturile tale, bunicule, mi-ai îndrumat copilăria... îți sărut mâna bunicule
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în ea... era printre cei dragi, mama și bunicul ei... era aproape de ei, lângă ei...ca și când i-ar fi ținut de mână. În genunchi, între cele două morminte alăturate, ale mamei și bunicului ei, își simți inima liniștită. -... Iar matale bunicule, își continuă ea rugăciunea, erai bun și blând, bunicule... erai drept și cinstit, atât cât te lumina cugetul... Nu voi uita învățaturile tale, bunicule, mi-ai îndrumat copilăria... îți sărut mâna bunicule..! Și, pentru o clipă gândul îi alunecă și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ei... era aproape de ei, lângă ei...ca și când i-ar fi ținut de mână. În genunchi, între cele două morminte alăturate, ale mamei și bunicului ei, își simți inima liniștită. -... Iar matale bunicule, își continuă ea rugăciunea, erai bun și blând, bunicule... erai drept și cinstit, atât cât te lumina cugetul... Nu voi uita învățaturile tale, bunicule, mi-ai îndrumat copilăria... îți sărut mâna bunicule..! Și, pentru o clipă gândul îi alunecă și dimineața aceea, când s-a întors acasă de la pândă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
între cele două morminte alăturate, ale mamei și bunicului ei, își simți inima liniștită. -... Iar matale bunicule, își continuă ea rugăciunea, erai bun și blând, bunicule... erai drept și cinstit, atât cât te lumina cugetul... Nu voi uita învățaturile tale, bunicule, mi-ai îndrumat copilăria... îți sărut mâna bunicule..! Și, pentru o clipă gândul îi alunecă și dimineața aceea, când s-a întors acasă de la pândă. Atunci, la moartea bunicului, fetița îngheță de spaimă, când îl găsi în casă agonizând, dându
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
bunicului ei, își simți inima liniștită. -... Iar matale bunicule, își continuă ea rugăciunea, erai bun și blând, bunicule... erai drept și cinstit, atât cât te lumina cugetul... Nu voi uita învățaturile tale, bunicule, mi-ai îndrumat copilăria... îți sărut mâna bunicule..! Și, pentru o clipă gândul îi alunecă și dimineața aceea, când s-a întors acasă de la pândă. Atunci, la moartea bunicului, fetița îngheță de spaimă, când îl găsi în casă agonizând, dându-și sufletul, horcăind, cu ochii dați peste cap
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cinstit, atât cât te lumina cugetul... Nu voi uita învățaturile tale, bunicule, mi-ai îndrumat copilăria... îți sărut mâna bunicule..! Și, pentru o clipă gândul îi alunecă și dimineața aceea, când s-a întors acasă de la pândă. Atunci, la moartea bunicului, fetița îngheță de spaimă, când îl găsi în casă agonizând, dându-și sufletul, horcăind, cu ochii dați peste cap, albi și însângerați, luptând cu moartea. Cât de mult a regretat că n-a fost lângă el în ultimele clipe de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de mult a regretat că n-a fost lângă el în ultimele clipe de viață! Își ascunse obrazul în palme... îi era frică să-l vadă agonizând. După aceea, zilele și nopțile ploioase de toamnă mohorâtă, se scurgeau neîndurat. Moartea bunicului o urmărea necontenit. Nu știa ce e moartea, dar când se gândea la ea îi era frică. Amintirea agoniei lui îi mai stăruia încă în minte. - Odihniți-vă în pace, mamăică și matale bunicule... Dumnezeu să vă aive în paza
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]