14,490 matches
-
Prințul Henry, Duce de Gloucester (1900-1974), al treilea fiu al regelui George al V-lea și al reginei Mary. Mama sa a fost Prințesa Alice, Ducesă de Gloucester (1901-2004), a treia fiică a Ducelui de Buccleuch. A fost botezat la Castelul Windsor la 22 februarie 1942 de Cosmo Gordon Lang, arhiepiscop de Canterbury. Nașii lui au fost: regele George al VI-lea (unchiul patern), regina Mary (bunica paternă), Prințesa Helena Victoria (verișoara sa), Lady Margaret Hawkins (mătușa maternă), Lordul William Montagu
Prințul William de Gloucester () [Corola-website/Science/324278_a_325607]
-
existat la est de orașul Poprad, în partea de sud a comitatului, un mic comitat slovac (care a purtat denumirile "Parvus comitatus, Sedes superior, Sedes X lanceatorum," „Städte der 10 Lanzenträger“), a cărui origine este necunoscută. Capitala comitatului a fost Castelul Spiš, care a fost construit în secolul al XII-lea. Neoficial din secolul al XIV-lea și oficial din secolul al XVI-lea, până în 1918, capitala comitatului a fost orașul Levoča. Cele mai multe orașe ale comitatului erau așezări germane (mai ales
Comitatul Szepes () [Corola-website/Science/324271_a_325600]
-
asemănătoarea cu cea a orașelor regale libere. Federația celor 24 de orașe a fost desființată în 1412, când regele Sigismund de Luxemburg, din motive financiare (contractarea de împrumuturi pentru războiul împotriva Veneției), a gajat Poloniei 13 orașe, precum și zona din jurul castelului Stará Ľubovňa (în , în ), care se autoadmninistrau. Teritoriile gajate au continuat să aparțină nominal Ungariei, fiind ipotecate numai activitățile economice, în special veniturile fiscale. Orașele ipotecate au format "Bund der 13 Zipser Städte", actvitatea lor economică fiind în dezvoltare. Celelalte
Comitatul Szepes () [Corola-website/Science/324271_a_325600]
-
Orașele ipotecate au format "Bund der 13 Zipser Städte", actvitatea lor economică fiind în dezvoltare. Celelalte 11 orașe au format "Bund der 11 Zipser Städte", care și-au pierdut poziția economică privilegiată și au căzut după 1465 în dependență față de Castelul Spiš. Ele și-au pierdut importanța economică, pe măsura creșterii importanței celorlalte localități și a înființării de sate, pierzându-și caracterul lor german. Gajarea orașelor din comitat trebuia să nu dureze o lungă perioadă, după cum era obiceiul, dar a durat
Comitatul Szepes () [Corola-website/Science/324271_a_325600]
-
(franceză " Château de Chambord" , " Chambourg" ) , situat la 15 km est de Blois, la Chambord (Loir-et-Cher, Franța), este unul dintre cele mai cunoscute castele din lume datorită unei foarte distincte arhitecturi renascentiste franceze care îmbină stilul tradițional francez cu structuri renascentiste. Castelul, cel mai mare de pe valea Loirei, a fost construit în inima celui mai mare parc forestier închis din Europa (5441m). A fost
Castelul Chambord () [Corola-website/Science/324295_a_325624]
-
franceză " Château de Chambord" , " Chambourg" ) , situat la 15 km est de Blois, la Chambord (Loir-et-Cher, Franța), este unul dintre cele mai cunoscute castele din lume datorită unei foarte distincte arhitecturi renascentiste franceze care îmbină stilul tradițional francez cu structuri renascentiste. Castelul, cel mai mare de pe valea Loirei, a fost construit în inima celui mai mare parc forestier închis din Europa (5441m). A fost construit din ordinul regelui Francisc I între anii 1519 și 1547. Are 365 de camere care sunt mari
Castelul Chambord () [Corola-website/Science/324295_a_325624]
-
fost construit în inima celui mai mare parc forestier închis din Europa (5441m). A fost construit din ordinul regelui Francisc I între anii 1519 și 1547. Are 365 de camere care sunt mari, spațioase și încălzite de șeminee. Pe lângă camere, castelul mai are o bucătărie,o capelă și o sală de teatru. Lângă castel sunt grajdurile și grădina. Scara principală a fost proiectată de Leonardo da Vinci și este dublu spiralată. În prezent castelul este în proprietatea statului francez și este
Castelul Chambord () [Corola-website/Science/324295_a_325624]
-
A fost construit din ordinul regelui Francisc I între anii 1519 și 1547. Are 365 de camere care sunt mari, spațioase și încălzite de șeminee. Pe lângă camere, castelul mai are o bucătărie,o capelă și o sală de teatru. Lângă castel sunt grajdurile și grădina. Scara principală a fost proiectată de Leonardo da Vinci și este dublu spiralată. În prezent castelul este în proprietatea statului francez și este muzeu.
Castelul Chambord () [Corola-website/Science/324295_a_325624]
-
spațioase și încălzite de șeminee. Pe lângă camere, castelul mai are o bucătărie,o capelă și o sală de teatru. Lângă castel sunt grajdurile și grădina. Scara principală a fost proiectată de Leonardo da Vinci și este dublu spiralată. În prezent castelul este în proprietatea statului francez și este muzeu.
Castelul Chambord () [Corola-website/Science/324295_a_325624]
-
1954) a fost membră a Casei de Nassau-Weilburg și a doua soție a Prințului Rupert, ultimul prinț moștenitor al Bavariei. Prin căsătorie, a fost considerată moștenitoarea iacobită la tronul Angliei, Irlandei, Scoției și Franței din 1921 până în 1954. Născută la Castelul Hohenburg, în Bavaria Superioară, Antonia a fost a patra fiică a lui William al IV-lea, Mare Duce de Luxemburg care a domnit în perioada 1905 și 1912 și a soției acestuia, Marie Anne a Portugaliei. Bunicii materni au fost
Antoinette, Prințesă Moștenitoare a Bavariei () [Corola-website/Science/324374_a_325703]
-
-a în Bătălia de la Lorena. Sora ei, Marea Ducesă a Luxemburgului, Marie-Adélaïde, a fost forțată să abdice la 10 ianuarie 1919. În ciuda abdicării și a răsturnării regatului Bavariei în favoarea republicii, cei doi s-au căsătorit la 7 aprilie 1921 la Castelul Hohenburg. Ca oponenți ai regimului nazist, Antonia și Rupert au fost forțați să plece în exil în Italia în 1939. De acolo au plecat în Ungaria. Când Germania a ocupat Ungaria în octombrie 1944, Antonia și copii au fost capturați
Antoinette, Prințesă Moștenitoare a Bavariei () [Corola-website/Science/324374_a_325703]
-
de Wassenberg. Cunoscut și ca Balduin "Constructorul", el a cumpărat proprietatea Ath în 1158, unde a construit turnul Burbant. El a conferit localitatea Braine-la-Willotte (Braine-le-Comte) capitulului de Sainte-Waudru în 1158. În 1159, a încorporat senioria de Chimay, iar în 1160, castelele de Valencians și de Ostrevent. Balduin s-a căsătorit cu Alice de Namur, moștenitoarea marchizatului de Namur, cu care a avut următorii copii:
Balduin al IV-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/324376_a_325705]
-
întrucâtva când Partidul Comunist din Cehoslovacia a preluat puterea în februarie 1948. Proprietățile poloneze confiscate de ocupanții germani în timpul războiului nu au mai fost retrocedate. În ce privește parohiile catolice din Transolza, aparținând arhidiecezei Breslau, arhiepsicopul Bertram, pe atunci având scaunul în castelul Jánský vrch din Javorník (Jauernig) (Cehoslovacia), l-a numit pe František Onderek (1888-1962) "vicar general pentru porțiunea cehoslovacă a arhidiecezei Breslau" la 21 iunie 1945. În iulie 1946, Papa Pius al XII-lea l-a ridicat pe Onderek la rangul
Transolza () [Corola-website/Science/326609_a_327938]
-
foarte bogat și familia deținea o reședință de iarnă în insula Losinj din Marea Adriatică, un palat la Viena și în 1895 tatăl ei a moștenit de la Arhiducele Albert vaste proprietăți în Galiția. Din 1907 reședința familiei a fost în principal castelul Zywiec în Galiția de vest. Arhiducele Karl Stephen și-a centrat ambițiile în crearea unei filiale poloneze a casei de Habsburg. El i-a încurajat pe toți copiii lui să devină polonezi și arhiducesa Renata a sfârșit căsătorindu-se cu
Arhiducesa Renata de Austria () [Corola-website/Science/326669_a_327998]
-
din Polonia dar din moment ce el nu aparținea unei familii conducătoare Renata a trebuit să renunțe la toate titlurile sale. Ei au semnat un acord prenupțial de separarea a proprietăților. Nunta a avut loc la 15 ianuarie 1909, în capela de la castel Zywic. Cuplul a avut șase copii și a trăit la castelul Balice, una dintre moșiile familiei Radziwill. Fiul ei cel mare, Dominic, s-a căsătorit cu Prințesa Eugénie a Greciei și Danemarcei în 1938. După înfrângerea și dizolvarea Imperiului austriac
Arhiducesa Renata de Austria () [Corola-website/Science/326669_a_327998]
-
a trebuit să renunțe la toate titlurile sale. Ei au semnat un acord prenupțial de separarea a proprietăților. Nunta a avut loc la 15 ianuarie 1909, în capela de la castel Zywic. Cuplul a avut șase copii și a trăit la castelul Balice, una dintre moșiile familiei Radziwill. Fiul ei cel mare, Dominic, s-a căsătorit cu Prințesa Eugénie a Greciei și Danemarcei în 1938. După înfrângerea și dizolvarea Imperiului austriac în urma Primului Război Mondial, destinul familiei sale a fost chiar mai strâns legat
Arhiducesa Renata de Austria () [Corola-website/Science/326669_a_327998]
-
ei cel mare, Dominic, s-a căsătorit cu Prințesa Eugénie a Greciei și Danemarcei în 1938. După înfrângerea și dizolvarea Imperiului austriac în urma Primului Război Mondial, destinul familiei sale a fost chiar mai strâns legat de Polonia. Arhiducesa Renata a trăit la Castelul Balice din Polonia, unde a murit la 16 mai 1935. Soțul ei i-a supraviețuit timp de zece ani și s-a recăsătorit. Spre sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial prințul Jerome a fost capturat de trupele ruse și
Arhiducesa Renata de Austria () [Corola-website/Science/326669_a_327998]
-
Mariei Giuseppa de Nunzio Forgione (1859-1929) pe 25 mai 1887, în Pietrelcina, o localitate de fermieri din sudul regiunii Campania. Părinții săi își câștigau existența că fermieri. A fost botezat în apropierea capelei Santa Anna, care străjuiește desupra zidurilor unui castel medieval. Mai târziu a slujit că în aceeași capelă. O operă de restaurare a acestei capele a fost ulterior întreprinsă de către Fundația Padre Pio al Americii , cu sediul în Cromwell, Connecticut. Padre Pio a avut un frate mai mare, Michele
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
târziu au ajuns în orașul Santiago de Compostela din Galicia, în care conducătorul local, le-a permis să ierneze. Însă din cauza unei foamete, regele locului a interzis vânzarea de produse alimentare și mărfuri norvegienilor. Sigurd a adunat armata, a atacat castelul feudal, și a jefuit tot ce a putut găsi acolo. În primăvara anului 1109 cruciații au ajuns pe Sicilia, unde au fost bine primiți de regele Roger al II-lea, care la moment avea doar 12-13 ani. Sigurd s-a
Sigurd I al Norvegiei () [Corola-website/Science/326750_a_328079]
-
s-a întors la un regat înfloritor și prosper. Regele Eystein a folosit toată energia și voința pentru a crea o țară puternică și stăbilă. Sigurd a făcut capitala la Konghelle (Kungälv în prezent în Suedia) și a construit un castel puternic acolo, păstrând relicva dăruită de regele Baldwin. În 1123, Sigurd s-a pregătit încă o dată pentru a lupta în numele bisericii, de data aceasta pentru Smaland în Suedia, unde locuitorii au renunțat la credința lor creștină și se închinau din
Sigurd I al Norvegiei () [Corola-website/Science/326750_a_328079]
-
era construită pe colină la Feldioara, fiind înconjurată pe trei laturi de râul Homorod. Experiența de constructori a teutonilor acumulată în Țara Sfântă și în Asia Mică a adus pe meleagurile transilvănene tehnici și soluții de construcție întâlnite la marile castele cruciate de la Tyr, Crac des Chevaliers și Ascalon. Din vechea cetate a teutonilor se mai păstrează astăzi numai un rest dintr-un zid de piatră în partea de nord-vest. Acest zid s-a dovedit din punct de vedere a tehnicii
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
pregătiți pentru a-l elimina pe Bourne. Bourne și Marie ajung la apartamentul din Paris, unde constată că unul dintre pseudonimele sale, "John Michael Kane", ar fi fost ucis în urmă cu două săptămâni. Primul asasin, cu numele de cod "Castel" (Nicky Naude), îi atacă, dar Bourne îl imobilizează după o luptă scurtă. Marie verifică rucsacul lui Castel și intră în panică atunci când descoperă o listă cu fotografii ale ei și ale lui Bourne luate de pe camerele cu circuit închis ale
Identitatea lui Bourne (film din 2002) () [Corola-website/Science/326756_a_328085]
-
că unul dintre pseudonimele sale, "John Michael Kane", ar fi fost ucis în urmă cu două săptămâni. Primul asasin, cu numele de cod "Castel" (Nicky Naude), îi atacă, dar Bourne îl imobilizează după o luptă scurtă. Marie verifică rucsacul lui Castel și intră în panică atunci când descoperă o listă cu fotografii ale ei și ale lui Bourne luate de pe camerele cu circuit închis ale consulatului american cu o zi înainte. În timp ce Bourne încearcă să o calmeze, Castel scapă și sare pe
Identitatea lui Bourne (film din 2002) () [Corola-website/Science/326756_a_328085]
-
Marie verifică rucsacul lui Castel și intră în panică atunci când descoperă o listă cu fotografii ale ei și ale lui Bourne luate de pe camerele cu circuit închis ale consulatului american cu o zi înainte. În timp ce Bourne încearcă să o calmeze, Castel scapă și sare pe fereastră, el murind înainte ca Boune să poată afla alte informații. Conklin recurge Nicolette "Nicky" Parsons (Julia Stiles), un tehnician logistic de la rezidența Treadstone din Paris, pentru a-l ajuta în urmărirea lui Bourne și a
Identitatea lui Bourne (film din 2002) () [Corola-website/Science/326756_a_328085]
-
târziu au ajuns în orașul Santiago de Compostela din Galicia, în care conducătorul local, le-a permis să ierneze. Însă din cauza unei foamete, regele locului a interzis vânzarea de produse alimentare și mărfuri norvegienilor. Sigurd a adunat armata, a atacat castelul feudal, și a jefuit tot ce a putut găsi acolo. Pe drum norvegienii au întâlnit o puternică flotă a piraților. Sigurd a condus navele sale și i-a atacat direct pe pirați. Într-un scurt timp, pirații au fost învinși
Cruciada Norvegiană () [Corola-website/Science/326761_a_328090]