13,496 matches
-
ciobanului moldovean. După intrigă, o dată cu desfășurarea acțiunii, balada părăsește planul real și intră în planul fantastic. Aceasta a doua parte a baladei, care corespunde motivului mioriței năzdrăvane, este de natură dramatică, fiind realizată prin dialog. Ciobanul este intrigat de comportamentul ciudat al mioriței năzdrăvane și i se adresează grijuliu „Mioriță laie,/Laie bucălaie, / De trei zile ncoace/ Gura nu-ți mai tace!/ Ori iarba nu-ți place,/ Ori ești bolnăvioară,/ Drăguță mioară?” Partea a treia a baladei, care corespunde celorlalte motive
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
nu-i da ndator la han. Aci, dară, cum sosiră Îmbucând câte cevaș, Se cârpiră, se-nțoliră Și porniră prin oraș. Ascultă-mă, Ioniță, (Zicea bătrânul mereu) Ce căști gura pe uliță? Bagă seama, fătul meu! C-o să vezi lucruri ciudate, Clădiri frumoase și mari, Niște-ntocmiri minunate, Oameni străluciți și tari. Nu te speria deodată Nici sta ca un blândău Ci, cum ți-am mai zis eu, tată, Fă cum vezi că fac și eu. Vezi această casă lungă Ca pătulul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Romanescu, fiica legitimă a artistei Stavrescu de la Craiova. Părăsind teatrul, acest om original, neastâmpărat, vecinic în căutarea unui mijloc de a se îmbogăți a scris o carte de igienă 344. Cu acest prilej Titu Maiorescu a spus, dacă nu altcineva: „Ciudată țară e România: doctorii scriu piese de teatru, iar actorii cărți de medicină“. N.D. Popescu, popular Nedea Popescu, era autorul romanelor istorice tipărite în Calendarul pentru toți. 174 bucureștii de altădată 342. În perioada la care se referă Bacalbașa, istoricul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
o notă din 8/20 octombrie 1876 adresată agentului nostru diplomatic la Constantinopol într-o problemă litigioasă cu guvernul turc referitoare la extrădarea a trei criminali care uciseseră pe teritoriul românesc, la Ismail, un bancher austro-ungar. Fraza care cuprinde această ciudată expresie era într-adevăr ininteligibilă: „Cu această ocaziune însă Savfet-pașa, găsind de cuviință a face Agenției încunoștiințarea ce mi s-a trimis în copie, eu socotesc că numai printr-însa excelenția-sa nu poate să eludeze principiul de estradațiune în materia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mai/6 iunie 1877, fiind însoțit până aici în călătoria sa prin România, de I.C. Brătianu (de la Iași) și de M. Ko gălniceanu (de la Ungheni); a doua zi aceștia i-au comunicat prințului Carol opinia lor în legătură cu comportarea întru câtva ciudată a șefului statului autocrat rus („...amândoi miniștrii nu și pot ascunde oarecare îngrijire pe care le-a cauzat o atitudinea împăratului. Din această atitudine dânșii au căpătat impresia că împăratul se consideră ca stăpân al țării“ - Memoriile, vol. X, p.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
asemenea ton vehement. I-am răspuns că politețea mea dispare în fața unor acuzații lipsite de orice temei. Deși s-ar putea să ai dreptate, mi-a zis el, după ce i am înșirat toate obiecțiile, totuși ești unul din cei mai ciudați oameni cu care a trebuit să conviețuiesc. A mai adăugat că regretă că a pierdut un prieten posibil, că nu-l înțeleg, că sînt indiferent la opinia celor din jur, opinie (știe el) nefavorabilă(știu și eu că nu le-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
prosperitate. Nu le-am spus asta niciodată. Ce vor fi gîndit atunci de „neajungerea” mea cronică? Stau la căpătîiul mamei, singur, și caut să mi întipăresc în minte fiecare trăsătură a ei. Fața sa pare liniștită, exprimînd un fel de ciudată împăcare cu cele ce s-au întîmplat. Observ că are mîna stîngă încleștată iar dreapta i-i vînătă. Sînt mîinile care m-au legănat, m-au purtat, m-au crescut. Cum, nu vor mai vibra niciodată? în afară de mama, pe care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
l-am atenționat pe „nenea Jean” că trebuie să oprească la intersecția din fața Bibliotecii Centrale Universitare. „Nu-i chiar milițianul «dat naibii» de care vorbea Nina?”, l-am întrebat. „E altul - mi-a răspuns -, acela a murit”. „Să vezi întîmplare ciudată: un șofer a greșit chiar în fața lui. L-a fluierat, dar individul s-a făcut că n-aude; atunci, enervat, a oprit un autoturism și a pornit pe urmele contravenientului. Din goană, a intrat într-un camion, murind împreună cu doi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ouă și niște nuci. Ascultînd-o, am înțeles că e, pur și simplu, obsedată de faptul că sora cealaltă, Catrina, ține cheia casei în care se pregătește „memoriala”. În trecut, vrînd-nevrînd, s-au suportat, acum se dușmănesc atroce. Sînt două cazuri ciudate. În timpul vieții acestuia, Saveta a fost mereu, pentru toată lumea, „sora lui Camilar”, după moartea lui, Catrina (care și-a înăbușit cu greu invidia) i-a luat locul, a devenit ea „sora lui Camilar”. Frustrare, pe de o parte; autocompensare, pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îngrijorarea că „mi-am cam dat drumul”. C., care a stat în tot acest timp (cum singură zice uneori) „cu tîrtița înșurubată în scaun”, n-a scos o vorbă, și nu cred că nu ar fi avut ce să spună. Ciudată rezervă! S-o fi speriat, oare, unele note din comentariile noastre? Deși cam obosit de revizia întîi a revistei, făcută în tipografie, după-amiază m-am dus la întîlnirea de la Biblioteca Județeană cu Corneliu ștefanache, care și-a lansat romanul Ruptura
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
alocuțiunile lor (iată încă un lucru care m-a contrariat), ei au citat numeroase nume străine (Apollinaire, Poussin, Corot, Matisse, Goethe, Picasso, Baudelaire ș.a.), dar nu au pomenit o singură dată pe Corneliu Baba, al cărui elev a fost expozantul. Ciudată hipermetropie critică! Frazele sunau frumos, citatele alese erau de bună calitate, dar totul părea extrem de căutat, prețios, inadecvat. M-am uitat la public: asculta neîncrezător. Mult mai bine a fost primit cuvîntul lui Eugen Verman, fostul coleg de școală, la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
studiu) ca femeie: „M-am tot gîndit la acest lucru. Într-o altă lume aș vrea să vorbesc femeiește, cu glas de femeie, să gîndesc ca femeie, să iubesc ca femeie, să văd cîtă minte au femeile”. Deși e foarte ciudată, înțeleg nevoia sa de experiențe complementare (care bărbat sensibil nu și-a pus barem o dată întrebarea cum simte o femeie, ce e în capul ei? etc.), totuși mă îndoiesc de rostul unei asemenea schimbări. Renan, care reflectase la aproape toate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ajungem la un acord, și-apoi am de lucru. Și chiar încerc să mă afund în niște hîrtii, dar nu reușesc, căci îmi tot vine să mă întreb care-i resortul acestei porniri vehemente a lui Sp., cu atît mai ciudată cu cît el nu poate zice că s-a ținut deoparte și n-a scris, în același „Steagul roșu”, articole pe teme date. În cele din urmă, explicația mi-apare ca extrem de simplă: în indignarea sa e nemulțumirea celui ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe A., care aștepta. *Părinții lui Gheorghiță îmi par uneori două figuri desprinse din cărțile prozatorilor scandinavi: singuratici, autarhici, secreți. Cînd trec pe lîngă blocul în care locuiesc, mă izbește faptul că, aproape de fiecare dată, au storurile trase. Firea lor ciudată are nevoie de umbră! *Iată o probă de cinism: „Poate să moară (din cauza poluării - n.m.) jumătate din Bacău, producția (Combinatului Chimic - n.m.) să iasă!” Ea aparține unuia dintre cei mai odioși ciocoi de partid, Vasile Popa, secretarul cu probleme organizatorice
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mi se pare mereu actuală următoarea „poruncă verlainiana”, tradusă astfel de Macedonski: „Cine gîndul nu-și trădează / Nu oftează!”(Opere, II. Poezii, EPL, 1966, p. 51). O notez „pro memoria”, deși mă îndoiesc că mă voi putea ține de ea. Ciudată mai e uneori dramaturgia visului. Noaptea trecută, de pildă, interlocutorii mei aveau replici lungi, pregnante ca înțeles. Cine, de fapt, vorbea în creierul meu? Cum se încheagă aceste adevărate discursuri? *Dovada neliniștii în care trăim e ușurința cu care prind
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ori, aceleași fraze compuse din insulte, fără a reuși barem o dată să-mi răspundă la întrebarea: „Ce legătură e între faptul că eu l-am sprijinit pe M. și presupusa lui înclinație pentru nevastă-ta?” Mergînd alături, alcătuiam o pereche ciudată. Cei ce veneau din față și cei ce ne depășeau încetineau pasul în dreptul nostru ca să audă de ce se jeluiește bărbatul cu păr alb. Vorbea despre sine ca despre cineva aflat la marginea prăpastiei. Se lamenta și amenința. „Mă distrugi cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a se exprima? Viața lui Cézanne, la care mă întorc, a fost viața unui păgubos, nu a unui triumfător. Mîndru, nu s a resemnat cu „realizări aproximative”, a evitat compromisurile, „n-a trișat”... * La Arhive, am dat iarăși de nume ciudate, dintre care unul (evident, o poreclă) l-ar putea uimi și pe Eugen Barbu: Matei Spurcă-Sulă! Aflu, din editorialul numărului 11 al „Spoutnik”-ului, că, începînd din septembrie, revista nu mai e difuzată în Cuba, unde erau expediate o sută
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fost Înrudită cu familia paharnicului Tudorache Ciurea din mahalaua Tâmpești (azi Grădini), din partea de apus a Fălticenilor. 871 deasupra geamurilor și vei vedea Însemnele masoneriei (compasul, echerul și nu mai știu ce). Eu m-am uitat și, așa este. Aceste ciudate Însemne sunt făcute În zid, pe deasupra geamurilor, la Telefoane, poți oricând să le vezi și să le fotografiezi. Acest cuplu mason, avea legături cu un alt cerc, spiritist, Stino420Dr. Weiselberg 421, și când ne vom vedea, Îți voi spune și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de transport în comun, oamenii au gura mai slobodă. Am uitat să vă spun că ar fi mai indicat să vă treziți de pe la 4-5, ca să vă asigurați și un loc la una din cozile atât de frecvente care asigură un ciudat echilibru societății socialiste multilateral dezvoltate. Pe la orele 10 11 dați o raită prin centru, prin cofetării, prin café-baruri, prin restaurante, pe străzi și veți fi mai aproape de adevărul cetății. Prima urgență a acestor locuri ar fi, mi se pare, prezența
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dar să considerăm asta operă de patriotism, pentru că în felul acesta mai ajunge și omul de rând la un kilogram de proteină, altfel, toată carnea ia drumul exportului. Deci ei, cei ce fură, se sacrifică, își jertfesc cinstea în favoarea poporului, Ciudată optică, dar semnificativă. La același capitol al eticii s-ar putea vorbi și despre răsfățul fiilor de ștabi, care nu numai că au de toate și fac ce vor, dar au și posibilitatea unui viitor mai... luminos. Un singur exemplu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ruletă, după trecerea în rezervă a lui Dumitru Popescu, niciunul din cei rămași în primul cerc nu a mai reușit să satisfacă complexul maladiv de care suferă cuplul Ceaușescu: lingușirea. Adrian Păunescu o face de la distanță și într-un mod ciudat, care poate însemna propria sa publicitate și contracandidatură la un post de prim rang, și în al doilea rând tămâierea șefului suprem cu sinceritate, iar Eugen Florescu, în ciuda importanței pe care i-o acordă Europa Liberă, rămâne un sclav de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mii și mii de arme. Despre demonstrația oamenilor muncii nimic nou: fețe încruntate, participare formală, sonorizare din studio, panouri cu duiumul. Ceva nou a fost totuși. Niciodată nu am văzut atâtea portrete ale lui Ceaușescu și nevesti-sii. Era o imagine ciudată între ceea ce ni se arăta la tribuna oficială și în piață: sus era Ceaușescu, în carne și oase, în stradă tot el multiplicat în carton și în zeci de mii de exemplare. Chipul lui și al ei păreau unul robot
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cine a făcut intervenția chirurgicală. Trofin se adresase din nou congresului, cel de-al XIII-lea, după ce solicitase rezolvarea situației sale conferinței naționale, fără a primi satisfacție. O înmormântare fără prieteni, fără tovarăși, fără un cuvânt de despărțire. O înmormântare ciudată. Suspectă Cine a mai rămas din așa-zisa gardă veche? Gogu Rădulescu, care-și plătește cu temenele poziția înaltă pe care o are. Cine le-a luat locul? Susținătorii de acum 20 de ani ai lui Ceaușescu la eliminarea lui
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
este acum, printr-un cinic paradox, trecută pe o nouă listă, cea a candidaților la demolare. Biserica Olari, deplasată de pe Calea Moșilor și strecurată în spatele unor blocuri, a fost redată parohiei și patrimoniului național. Cazul acesta rămâne însă singular. Un ciudat acces de generozitate al partidului. El nu se va mai repeta, împotriva zvonurilor diversioniste lansate în privința bisericii Mihai Vodă. În anul 1984, regimul comunist nu va mai îngădui nicio translatare, niciun compromis, tratând fără milă și aplicând același regim tuturor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
am Însoțit apoi la Gazeta literară. În frumoasa clădire de pe bulevardul Ana Ipătescu, fusese imediat Înconjurat de redactori și vizitatori. Nu lipseau nici celebrități cărora le știam numele din manualele școlare. M-a prezentat, mă priveau fără simpatie. Prenumele meu ciudat, probabil, nu inspira Încredere. Mi se cerea să-l repet, să repet apoi numele Întreg, Încă și Încă o dată. Însoțitorul meu sesizase manevra de intimidare. „Domnul...”, a rostit răspicat Poetul. „O să vedeți curând cine este domnul...”, a adăugat, repetând ferm
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]