12,530 matches
-
ambele tabere au cedat de facto autorităților germane locale administrarea zonelor lor respective de control. Neoficial, numeroși lideri occidentali au Încercat un sentiment de ușurare la apariția Zidului. Timp de trei ani, Berlinul amenințase să devină punctul focal al unei confruntări internaționale, exact ca În 1948. Kennedy și alți lideri din Vest admiteau În particular că un zid În mijlocul Berlinului era preferabil unui război - indiferent ce declarau În public, puțini politicieni se vedeau cerându-le soldaților „să moară pentru Berlin”. Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În plus, Războiul Rece Îi atribuise Austriei, prin asocierea cu blocul vestic, o identitate greu de proiectat din interior: o țară occidentală, liberă și democratică. Dar stabilizarea politică a Austriei s-a datorat mai ales opiniei generale că trebuiau evitate confruntările ideologice care divizaseră țara Înainte de război. De vreme ce Austria trebuia să ființeze - după 1945 nu se mai punea problema anexării ei la Germania vecină -, comunitățile politice trebuiau să coexiste. Liderii țării au admis că soluția era să conducă țara În tandem
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înainte de război. De vreme ce Austria trebuia să ființeze - după 1945 nu se mai punea problema anexării ei la Germania vecină -, comunitățile politice trebuiau să coexiste. Liderii țării au admis că soluția era să conducă țara În tandem permanent, eliminând Însăși posibilitatea confruntării. În politică, cele două mari partide au guvernat Împreună: Între 1947 și 1966, Austria a fost guvernată de o „Mare Coaliție” a socialiștilor și Partidului Popular. Portofoliile erau Împărțite cu grijă: prim-ministrul din Partidul Popular, ministrul de Externe din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
noștri” a prins rădăcini În societatea austriacă, formând un lanț de patroni și clienți interdependenți, care rezolvau fiecare conflict fie prin negociere, fie prin schimbul de poziții și favoruri. Conflictele de muncă erau soluționate mai degrabă prin arbitraj decât prin confruntare, Într-un stat bicefal care Încerca să elimine divergențele incluzând părțile adverse În același sistem de beneficii și recompense. Prosperitatea fără precedent din acești ani a permis Marii Coaliții să netezească dezacordurile și conflictele de interese, cumpărând practic consensul pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Roșie - germanii au nutrit și alte sentimente. Anii ocupației aliate postbelice erau mai grei decât viața sub regimul nazist. În timpul Războiului Rece America era acuzată că a pus Germania În centrul conflictului „său” cu Uniunea Sovietică, expunând-o astfel riscului confruntării. Mulți conservatori, În special din sudul catolic, atribuiau ascensiunea lui Hitler influențelor laicizante ale Vestului și susțineau că Germania ar trebui să adopte o cale de mijloc Între cele trei rele ale modernității - nazismul, comunismul și „americanismul”. Iar importanța crescândă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din URSS a prizonierilor de război În 1955-1956: În 1960 existau 126 de femei la 100 de bărbați. Mai mult chiar decât În Marea Britanie sau Franța, familia și căminul primau În preocupările publice. Retorica națiunii, naționalismul, reînarmarea, gloria militară sau confruntarea ideologică nu prezentau interes pentru această lume a femeilor, dintre care multe munceau și Își creșteau singure copiii 20, având amintiri teribile din ultimele luni de război și din perioda imediat următoare. Adoptarea unor deziderate publice care să Înlocuiască ambițiile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu-și găsea un loc firesc, În parte pentru că multe din primele cuceriri ale Franței trecuseră de mult În stăpânirea lumii anglofone. În 1950 trăiau Încă milioane de francezi care puteau rememora „incidentul Fashoda” din 1898, când Franța cedase În confruntarea cu Marea Britanie pentru controlul Egiptului, Sudanului și Nilului Superior. A vorbi despre Imperiu În Franța Însemna a-ți aminti și victoria, și Înfrângerea. Pe de altă parte, școlarilor francezi li se prezenta cu insistență imaginea Franței ca un tot transoceanic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înțelegea el, era să refacă autoritatea guvernului În Franța. Al doilea obiectiv era să rezolve conflictul algerian care o subminase Într-un mod atât de dramatic. Un an mai târziu, era limpede că Parisul și Algerul se Îndreptau spre o confruntare. Opinia internațională era tot mai favorabilă Frontului de Eliberare Națională și dezideratului său de independență. Britanicii acordau independența coloniilor lor africane. Chiar și belgienii au eliberat Congo În iunie 1960 (deși Într-o manieră iresponsabilă și cu rezultate dezastruoase)7
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Însuși Gomu³ka, purtate În parte chiar pe pista aeroportului, Hrușciov a ajuns la concluzia că interesele sovietice În Polonia erau mai avantajate de acceptarea noii situații din Partidul Polonez decât de crearea unei crize ce ar fi provocat cu siguranță confruntări violente. Gomu³ka, În schimb, i-a asigurat pe ruși că era În stare să recâștige controlul asupra situației și că nu intenționa să abandoneze puterea, să scoată Polonia din Tratatul de la Varșovia sau să ceară trupelor sovietice să părăsească țara
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un nou guvern. În replică, Nagy Însuși a făcut un ultim apel către poporul maghiar, chemând la rezistență Împotriva invadatorilor. Apoi, Împreună cu cei mai apropiați colaboratori, s-a refugiat În ambasada Iugoslaviei, unde le-a fost acordat azil politic. Rezultatul confruntării militare n-a fost nici o clipă pus sub semnul Întrebării: În pofida unei rezistențe solide, forțele sovietice au pus stăpânire pe Budapesta În mai puțin de 72 de ore și, la 7 noiembrie, a fost instalat guvernul lui János Kádár. Unele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de muncă suedeză era În șomaj, iar În Norvegia și Danemarca, 40% dintre adulți nu aveau serviciu - cifre comparabile cu cei mai sumbri ani din Marea Britanie, Germania Republicii de la Weimar sau statele industriale americane. În Suedia, criza a dus la confruntări violente: În 1931, armata a pus capăt grevei de la fabrica de hârtie din 7dalen (regizorul suedez Bo Widerberg a redat memorabil episodul Într-un film din 1969, 7dalen ’31). Dacă În perioada interbelică Scandinavia - și În special Suedia - nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
riscau să aibă consecințe neplăcute 7. Dependent de sprijinul sindicatelor, Partidul Laburist a fost nevoit să amâne diverse reforme industriale pe care mulți (inclusiv unii dintre conducătorii partidului) le considerau de mult indispensabile. Relațiile industriale britanice au rămas Împotmolite În confruntări de fabrică și conflicte mărunte despre salarizarea la normă care erau practic necunoscute În Scandinavia, Germania, Austria sau Olanda. Miniștrii laburiști au Încercat vag să elimine această moștenire jenantă, dar fără succes; e unul dintre motivele pentru care Marea Britanie nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
remarca ironic liderul PCF Georges Marchais. De la ferestrele clădirilor burgheze, confortabile, părinții, mătușile și bunicile Îi priveau cum se Încolonează În stradă pentru a sfida puterea armată a statului francez. Georges Pompidou, prim-ministrul gaullist, a evaluat rapid situația. După confruntările inițiale, el a ordonat retragerea poliției, În ciuda opoziției din propriul partid și guvern, lăsându-i pe studenții parizieni stăpâni pe universitate și pe cartierul Înconjurător. Pompidou și președintele de Gaulle erau jenați de activitățile bine mediatizate ale studenților. Dar, În afară de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
până la caricatură stilul și accesoriile revoluțiilor trecute - ei evoluau, la urma urmei, pe aceeași scenă. Dar au jurat să nu repete violența lor. Prin urmare, „psihodrama” franceză din 1968 (Aron) a devenit pe loc obiectul nostalgiei În mitologia populară: o confruntare stilizată În care forțele Vieții, Energiei și Libertății bulversau platitudinea cenușie și plicticoasă a oamenilor din trecut. Protagoniștii principali au Îmbrățișat cariere politice convenționale: liderul charismatic al studenților troțkiști, Alain Krivine, este azi, după patruzeci de ani, liderul sexagenar al
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
schimba statul, zdrobește-l!”), cât și reală. Cel mai popular cântec al mișcării studențești italiene În aceste luni era, cum nu se poate mai potrivit, La violenza. Ironia situației nu a scăpat contemporanilor. Așa cum remarca regizorul Pier Paolo Pasolini după confruntările dintre studenți și poliție În grădinile romane Villa Borghese, rolurile de clasă erau acum inversate: copiii privilegiați ai burgheziei urlau sloganurile revoluționare și Îi snopeau În bătaie pe păstrătorii ordinii publice, care erau, de regulă, fii de țărani din Sud
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și „toleranța represivă” a pașnicei Republici de la Bonn - și care obligau autoritățile la reacții represive prin actele lor voluntare de violență reală - nu știau ce fac. În luna martie a anului următor, În timp ce liderii studenților radicali Îndemnau fără preget la confruntarea cu „regimul” de la Bonn, iar guvernul amenința să răspundă provocărilor violente din Berlinul de Vest și de oriunde altundeva, Habermas - căruia i s-au alăturat Grass, Walser, Enzensberger și Hochhuth - a făcut apeluri repetate la rațiunea democratică, cerând deopotrivă studenților
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europa de Vest, o eră a inflației monetare, cu rate de creștere tot mai mici, șomaj pe scară largă și nemulțumiri sociale. Majoritatea radicalilor șaizeciști au abandonat „Revoluția”, preocupați mai degrabă să-și găsească un loc de muncă. Câțiva au optat pentru confruntarea violentă: pagubele provocate - și reacția pe care gesturile lor au stârnit-o autorităților - au iscat discuții nervoase despre starea „neguvernabilă” a societăților vestice. Îngrijorarea era exagerată: supuse la stres, instituțiile occidentale s-au dovedit mai rezistente decât Își imaginaseră unii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
scădeau numeric, sindicatele din Învățământ și administrația publică deveneau tot mai importante prin dimensiuni și militantism. Vechile sindicate nu arătaseră prea multă simpatie pentru șomeri: preocupate mai ales să evite concedierile (și să-și mențină propria influență), ele ezitau În fața confruntărilor deschise. Cauza celor tineri și fără loc de muncă a fost Îmbrățișată cu entuziasm de curajoasele sindicate din sectorul terțiar: Force Ouvrière În Franța, NALGO, NUPE și ASTMS 4 În Marea Britanie. În fața unui val fără precedent de solicitări privind siguranța
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ar fi fost satisfăcute. ETA, IRA și epigonii lor erau organizații teroriste, dar nu iraționale. Cu timpul, toate au sfârșit prin a negocia cu adversarii lor, În speranța că Își vor atinge măcar parțial obiectivele. Dar În cealaltă serie de confruntări violente din epocă, protagoniștii erau animați de cu totul alte obiective. În mai toată Europa Occidentală, teoremele radicale fanteziste din anii ’60 s-au risipit fără urmări grave. Numai În două țări ele s-au metamorfozat Într-o psihoză de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Între simpatizanți, fără ca acest lucru să pericliteze nici majoritatea guvernamentală, nici șansele proprii. Partidele cu cauză unică apăreau adesea, după cum am văzut, În urma unei crize, a unui scandal sau a unei propuneri controversate: ecologiștii austrieci s-au afirmat În urma unei confruntări neplăcute cu autoritățile În 1984 pe tema proiectului hidrocentralei de la Hainburg, În estul Austriei. Cauza mediului Înconjurător a fost Întărită de conflictul aferent Între activiștii ecologiști și coaliția condusă de socialiști: deși guvernul a dat ulterior Înapoi, incidentul a dus
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
putea fi vorba despre destindere sau dezarmare câtă vreme nu exista o soluție pentru divizarea Germaniei și disputele teritoriale de la frontiera estică. Refuzând să se opună construcției Zidului Berlinului În 1961, Statele Unite demonstraseră Însă că nu doreau să riște o confruntare armată pentru a menține deschisă frontiera din Berlin; iar America refuza, după cum a confirmat președintele Lyndon Johnson În octombrie 1966, să mai fie constrânsă În politica externă de principiul reunificării germane viitoare. Mesajul era limpede: În loc să ceară soluționarea „problemei germane
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
parlamentul În 1967, după care țara a fost condusă de o juntă de colonei. Peste perspectivele sumbre plana apăsător, În toate cele trei state, spectrul unui trecut instabil. Istoria recentă a Greciei, ca și cea a Spaniei, era Întunecată de confruntări civile. În anii de după al doilea război mondial, comuniștii din Partidul Comunist Elen (Kommounistiko Komma Ellados - KKE) au terorizat satele pe care le controlau; În memoria multor greci Înspăimântați, stânga radicală a rămas asociată cu represiunea și atrocitățile. După ce comuniștii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
haotică - gherilele din Guineea și Mozambic au ignorat sugestia lui Spínola de a renunța mai Întâi la arme, iar În Angola a izbucnit un război civil -, dar, văzută din Portugalia, avea meritul de a fi rapidă. Ea a precipitat - În urma confruntărilor violente care au avut loc după retragerea armatei În Luanda, capitala Angolei - Întoarcerea În țară a 750.000 de europeni. Mulți dintre ei s-au stabilit În nordul conservator al țării, jucând În anii următori un rol politic semnificativ. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a atras asupră-i un potop de ironii. Acuzat că Încearcă o Întoarcere la primitivismul neanderthalian al junglei economice, „omul de Selsdon” a trebuit să bată urgent În retragere. În deceniul următor, consensul politic britanic s-a destrămat nu din cauza confruntărilor ideologice, ci fiindcă nici unul dintre guverne nu a reușit să găsească și să impună o strategie economică de succes. Considerând că dificultățile economice ale Marii Britanii aveau de a face cu investițiile scăzute cronice, ineficiența managerială și conflictele de muncă tot
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
austro-scandinav sau german - o „politică a prețurilor și veniturilor”, cum i se spunea În țară, de un minimalism empiric caracteristic. Au eșuat. Partidul Laburist nu a izbutit să facă ordine În industrie fiindcă sponsorii săi din sindicatele de profil preferau confruntările directe În uzină În stilul secolului al XIX-lea (pe care aveau toate șansele să le câștige) contractelor negociate În Downing Street (care Îi legau de mâini și de picioare pe mai mulți ani). Conservatorii, Îndeosebi guvernul lui Edward Heath
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]