12,552 matches
-
schițe sau povestiri de aventuri ; dar ea poate 49 ajunge până la organizarea complexă, bine închegată a unor poezii în care este aproape imposibil să schimbi un cuvânt sau poziția unui cuvânt fără a prejudicia efectul de ansamblu. Sub aspect pragmatic, deosebirea dintre limba literară și limba vorbită este mult mai clară. Noi refuzăm să numim poezie și etichetăm drept retorică goală orice operă literară care încearcă să ne convingă să întreprindem o anumită acțiune concretă. Poezia adevărată ne afectează într-un
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
alegerii cadrului scenic, dar și în modul în care se tratează spațiul și timpul, în modul în care este decupat și condus dialogul așa-zis realist, în modul în care personajele intră și ies din scenă. *5 Oricare ar fi deosebirile dintre Furtuna și Nora, ele împărtășesc acest convenționalism dramatic. Dacă admitem că trăsătura distinctivă a literaturii este "ficțiunea", "invenția" sau "imaginația", atunci când vorbim despre literatură ne vom gândi la Homer, Dante, Shakespeare, Balzac, Keats mai degrabă decât la Cicero sau
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
în literatură, lipsindu-le însă calitatea centrală de "ficțiune". Aceasta concepție va include în literatură toate operele de imaginație, chiar și cel mai prost roman, cea mai proastă poezie, cea mai proastă dramă. Este de dorit ca să se facă o deosebire între clasarea unor lucrări în domeniul artei și evaluarea lor. Se impune să înlăturăm o confuzie care se face în mod obișnuit. Literatura "de imaginație" nu trebuie neapărat să folosească imagini. Limbajul poetic este saturat de imagini artistice, începem cu
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
a defini, a elimina, substanță, subiect, ipoteză). Poezia reînvie acest caracter metaforic al limbii și ne face să fim conștienți de el, exact în același mod în care utilizează simbolurile și miturile civilizațiilor clasice, teutonice, celtice și creștine. Toate aceste deosebiri dintre ceea ce e și ceea ce nu e literatură, pe care le-am discutat - organizarea, expresia personală, sesizarea și exploatarea resurselor limbii, lipsa scopului practic și, desigur, caracterul fictiv - nu constituie altceva decât reformularea, într-un cadru de analiză semantică, a
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
ficțiune" nu este "adevăr", ci "fapt real" sau "existență în timp și spațiu". Iar "faptul real" e mai spinos decât probabilitatea pe care trebuie s-o trateze literatura.*9 De asemenea, dintre toate artele, literatura pare să fie mai cu deosebire aceea care ridică pretenții la exprimarea "adevărului" prin concepția despre viață (Weltanschauung) prezentă în orice operă închegată din punct de vedere artistic. Firește că filozofii sau criticii au să considere că unele dintre aceste "concepții" sunt mai adevărate decât altele
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
arabele tipuri adevărul ? Primul se referă la ceea ce se înțelege de obicei prin filozofie, în timp ce ultimul se referă la "mitul" religios și la poezie. Acesta din urmă ar putea fi numit mai degrabă "adevărat" decât "adevăr". Calitatea adjectivală ar exprima deosebirea în ceea ce privește centrul de greutate : arta este substantival frumoasă si atributiv adevărată (adică nu este în conflict cu adevărul). În poemul său Ars Poetica (Arta poetică), MacLeish încearcă să împace cerințele frumuseții literare și ale filozofiei prin formula : poezia este "egală
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
adoptate, influența si aportul secolelor din urma. Nu putem deveni cititori contemporani ai lui Homer sau ai lui Chaucer sau spectatori ai reprezentațiilor date în teatrul lui Dionysos din Atena sau în teatrul "Globe" din Londra. Va exista întotdeauna o deosebire categorică între un act de reconstituire imaginară și adeziunea efectivă la un punct de vedere trecut. Nu putem să credem sincer în Dionysos și în același timp să râdem de el, așa cum făceau probabil spectatorii Bacantelor lui Euripide *9; și
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
relațiile externe" ale literaturilor s-au îmbogățit enorm. Dar această concepție despre "literatura comparată" suscită și ea, trebuie să recunoaștem, dificultăți specifice. *8 Din acumularea unor asemenea cercetări nu se poate naște, pare-se, un sistem distinct. Nu există nici o deosebire metodologică între un studiu despre "Shakespeare în Franța" și un studiu despre "Shakespeare în Anglia secolului al XVIII-lea", sau între un studiu tratând influența lui Poe asupra lui Baudelaire si un studiu despre influența lui Dryden asupra lui Pope
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
foarte îndepărtat, că nici o națiune nu este dispusă să renunțe la individualitatea ei. Astăzi suntem poate chiar și mai departe de o astfel de stare de amalgamare si, după părerea noastră, nici nu putem măcar dori, în mod serios, ca deosebirile dintre literaturile naționale să fie anulate. Termenul de "literatură mondială" este adesea folosit într-un al treilea sens. El poate însemna marele tezaur al clasicilor, ea Homer, Dante, Cervantes, Shakespeare și Goethe, a căror faimă s-a răspândit în întreaga
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
europeană. Literatura universală și literaturile naționale se presupun reciproc. Există o anumită convenție europeană difuză care suferă modificări în fiecare țară ; există, de asemenea, în diferitele țări, centre de iradiere și mari personalități originale care fac să iasă în relief deosebirile dintre o tradiție națională și celelalte. A determina contribuția exactă a fiecăruia dintre acești factori înseamnă a cunoaște o mare parte din ceea ce este vrednic să fie cunoscut în întreaga istorie literară. (h)
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
el - puteau câștiga o largă adeziune. De aceea, în activitatea sa critică a adoptat o atitudine de toleranță față de orice lucrare provenind de la un scriitor român, mai ales dacă aceasta era inspirată din istoria națională. P. s-a remarcat cu deosebire prin campania dusă pentru reorganizarea teatrelor naționale și a conservatoarelor de muzică și artă dramatică, precum și prin aceea pentru sprijinirea scriitorilor și a artiștilor de către stat. Prețuitor constant al artelor plastice, el este autorul unei serii de monografii despre Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
rozacruceene. Ca și pentru Moreau, pictura italiană și romanticii Chassériau, ale cărei fresce de la Curtea de Conturi (1848) îl orientează spre pictura monumentală, și Delacroix își pun amprenta asupra formației sale. Alegorismul picturii sale, ca și o iconografie clară fac deosebirea între el și Moreau, ale cărui picturi închid un sens mistic, ezoteric. Nicole Tuffelli plasează diferența pe baza raportului dintre linie (Puvis de Chavannes) și culoare (Gustave Moreau). Din acest punct de vedere, pictura lui Puvis de Chavannes este mult
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o cutie de chibrituri... Foarte bine; se iau cusături naționale, se copiază un motiv mai mult sau mai puțin potrivit și se înconjoară cu el chenarul cărții, sau pentru un timbru poștal sau cutia de chibrituri se ia nu înțeleg deosebirea o ghirlandă de foi împletite, cunoscute sub numele de rinceaux, întâlnită în decorațiunea din toate timpurile, mai mult a a Renașterii, cât și binecunoscutul brâu bisericesc, format din trei ciubuce împreunate și răsucite la distanțe egale"154. Pentru decorativismul bizantin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
crud pe subiecții societății meprizate. Transpusă în act, acest abandon al eticii în favoarea esteticului, ca și ratarea programatică a unei împliniri în registrul convențional, burghez, conduce la un sentiment de neputință, la nevroză, adesea cultivată și întreținută programatic. O altă deosebire față de romantism o constituie faptul că figurile exemplare nu mai sunt extrase dintr-un trecut îndepărtat și idealizat, ci alcătuiesc un panteon propriu, din care fac parte mari artiști, campioni ai noii sensibilități, precum Beethoven, Chopin, Wagner, Allan Edgar Poe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ci ca o provocare întoarsă împotriva oricărei contestări, a lumii întregi. Nu există nici cea mai mică urmă de modestie în acest portret, ci dimpotrivă, un orgoliu aristocratic, pictorul înfățișează condiția sa de artist ca o demnitate seniorială. O altă deosebire esențială, Pallady se pictează în oglindă în cazul în care pictorul nu era stângaci pensula este ținută cu mâna stângă, iar aceasta nu se detașază cromatic de restul costumului. Mai mult, culoarea acestuia invadează și șevaletul. Bustul pictorului se evidențiază
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ușile și coridoarele casei, între luminile și umbrele exterioare habitaclului ei, până ce, în fine, ea pare să-l încorporeze, în întreaga sa expresivitate a ceea ce reprezintă exteriorul. S-o spunem pe cea dreaptă, pentru ea nu mai este absolut nicio deosebire între interior și exterior; iar lumina ce se prelinge la o anumită oră, pe o anumită pictură sau parte a unui perete, parfumul florilor ce îmbată aerul din fața unei ferestre anume, toate acestea îi apar ei nu ca obiecte cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este omul însuși 577, sugerează naratorul din romanul Lunatecii, al lui Ion Vinea. Scriitorul încă simbolist pe vremea când frecventa salonul maestrului a lăsat întipărită în substanța romanului tabloul biroului său. "Într-adevăr, biroul lui Alexandru Lăpușneanu, îi semăna, cu deosebire: picturi de meșteri români, amestecate cu stampe și desene din tinereță ale lui Pascin sau Derain; vechi statui coclite de împărați bizantini, cu mantia pe umeri și coroana pe frunte, alături de Brâncuși; cărți ilustrate erotice, alături de colecții vechi de revistă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artistique", L'Indépendance Roumaine, 22e Année, nr. 6528, Dimanche 9 (21 Août), 1898. 112 Putem remarca, așa cum o face și Ioana Vlasiu în articolul ei, coincidența de program cu experimentele avangardiste ale lui Duchamps cu obiectul său ready made, cu deosebirea că asupra lui nu se intervine printr-o operațiune de stilizare, de estetizare. 113 L.Bachelin "L'Art Nouveau, et la Roumanie", în L'Indépendance Roumaine, 22e Année, nr. 6548, Dimanche 30 Août (11 Septembre) 1898. 114 Ioana Vlasiu, "Réflexions
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
p. 192. 309 F. Șirato, Prospecțiuni plastice, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1958, p. 89. 310 F. Șirato, Încercări critice, p. 193. 311 Ibidem, p. 193. 312 Adriana Șotropa, Visuri și himere..., p. 61. 313 S. Maur "Deosebirea dintre pictură și gravură. Expozițiile Canisius, Boambă și Țincu", în Adevărul literar și artistic, seria III, anul III, nr. 66, duminică, 26 februarie 1922, p. 6. 314 S. Maur, "Expozițiile: Nina Arbore-Olga Greceanu Anina Thorendt. Prima expoziție a Asociației "Salonul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
către revizuirea continuă a proiectului și permanenta lui optimizare; h) simțul valoric și atitudinea valorizatoare) grupul atitudinilor direct creative constând din simțul noului, dragostea și receptivitatea pentru tot ce este nou și respectul față de originalitate, cultivarea consegventă a originalității cu deosebire a aceleia ce se corelează cu o valoare socială și umanistă superioară. Atitudinile creative le considerăm o componentă necesară În structura atitudinilor caracteristică managerului eficient. Atitudinile creative permit sesizarea tendințelor ce apar În dinamica piețelor de Încălțăminte și a fenomenelor
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
Identificarea nevoii este prima fază a deciziei de cumpărare, În care consumatorul sesizează existența unei diferențe perceptibile (suficient de mari) Între modul În care Îi este satisfăcută o nevoie și modul În care el ar dori satisfacerea acelei nevoi, deci deosebire Între starea actuală și starea dorită. Această dorință nesatisfăcută poate să apară ca urmare a unor stimuli interni sau externi, ce pot fi de natură: demoeconomică, psihologică, sociologică etc. Variabilele implicate În apariția necesității, diferă considerabil de la o situație la
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
mijloc artistic folosit atât În specia literară, cu nume sugestiv, satira, cât și În poeme filozofice, așa cum se manifestă În „Scrisoarea I” de Mihai Eminescu. In studiul „Principii de estetica”, G. Călinescu definește romantismul În antiteză cu clasicismul, evidențiind convingator deosebirile dintre cele doua curente literare, manifestate predilect În literatură. Clasicul este „un om ca toți oamenii”, pe când romanticul este cu totul ieșit din comun, „un monstru de frumusete sau de urâțenie, de bunătate ori de răutate”, reliefând astfel caracterul cu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Bacovia preferă imperfectul verbului, prima oară la persoana a III-a plural, a doua oară la persoana a III-a singular, pentru a sugera o stare Între viață și moarte. Dacă se urmăresc determinările cuvântului „plumb” se observă o anumită deosebire Între primul catren și cel de-al doilea. În primul catren distingem determinări concrete, „sicriele”, „flori”, „coroanele”. În cel de-al doilea catren, determinările tind către abstractizare, către o spiritualizare: „amorul”, „flori”, aripile”. Dacă se urmăresc toate determinările adiacente, se
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
memorabile. Comediile sunt inspirate din viața burgheziei românești din cea de a doua jumătate a vacului al XIX-lea și surprind contrastul dintre pretențiile și realitatea acestei lumi, Într-un amplu proces de parvenire politică și socială. Este creionată cu deosebire mica burghezie bucureșteană a epocii amintite În prima comedie, din 1879, „O noapte furtunoasă” unde jupân Dumitrache este un reprezentant tipic. În „Conu Leonida față cu reacțiunea”, aceeași lume este În Întregul ei ridicolă prin Leonida. În „D-ale carnavalului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
al creației sale dramatice și a creației În proză este relevant. SURSELE COMICULUI În „O SCRISOARE PIERDUTĂ” de I. L. CARAGIALE Principala modalitate de caracterizare a personajelor și de punere În scenă a situațiilor menite să stârnească râsul, Îl constituie comicul. Deosebirea dintre comic și umor constă În faptul că umorul starnește râsul, plecând de la ironie, fără să-și propună Îndreptarea defectelor oamenilor, mai precis are caracter moralizator. Comicul apeleaza și la ironie, și la satiră, deseori este virulent, sarcastic, starnind hohote
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]