14,387 matches
-
terestră franceză desfășurată în Saarland în sectorul de apărare al Armatei I germane în perioada 7 - 16 septembrie 1939. Obiectivul operațiunii era sprijinirea Poloniei, care era în acea perioadă ținta atacată de Germania Nazistă. La atac au participat 40 de divizii, dintre care una de blindate, trei mecanizate, 78 de regimente de artilerie și 40 batalioane de tancuri. Ofensiva a fost oprită, iar forțele franceze au fost obligate în cele din urmă să se retragă datorită contraofensivei germane de pe 17 octombrie
Ofensiva din Saar () [Corola-website/Science/330280_a_331609]
-
o zonă puternic minată de germani. Armata franceză nu și-a atins obiectivul - ocuparea întregului teritoriu dintre graniță și Linia Siegfried. Atacul nu a dus la scăderea presiunii armatei germane pe frontul din Polonia. Atacul promis al celor 40 de divizii franceze nu a avut niciodată loc. Pe 12 septembrie, Consiliul Suprem Interaliat a decis să oprească orice acțiune ofensivă. Generalul Maurice Gamelin a ordonat trupelor sale să se oprească la cel mult 1 kilometru depărtare de Linia Siegfried. Polonia nu
Ofensiva din Saar () [Corola-website/Science/330280_a_331609]
-
a ordonat trupelor sale să se oprească la cel mult 1 kilometru depărtare de Linia Siegfried. Polonia nu a fost anunțată despre această decizie. În schimb, Gamelin l-a informat pe mareșalul Edward Rydz-Śmigły că 20 dintre cele 40 de divizii aliate sunt în contact cu inamicul, iar atacul francezilor a forțat Wehrmachtul să retragă cel puțin șase divizii de pe frontul polonez. A două zi, comandantul misiunii militare franceze, generalul Louis Faury, l-a informat pe șeful statului major polonez, generalul
Ofensiva din Saar () [Corola-website/Science/330280_a_331609]
-
a fost anunțată despre această decizie. În schimb, Gamelin l-a informat pe mareșalul Edward Rydz-Śmigły că 20 dintre cele 40 de divizii aliate sunt în contact cu inamicul, iar atacul francezilor a forțat Wehrmachtul să retragă cel puțin șase divizii de pe frontul polonez. A două zi, comandantul misiunii militare franceze, generalul Louis Faury, l-a informat pe șeful statului major polonez, generalul Wacław Stachiewicz, că ofensiva generală aliată a trebuit să fie amânată de pe 17 pe 20 septembrie. Pe 16
Ofensiva din Saar () [Corola-website/Science/330280_a_331609]
-
de soldați morți, 114 dispăruți și 356 de răniți.. De asemenea, germanii au pierdut 11 avioane doborâte până pe 17 octombrie. La rândul lor, francezii au suferit pierderi de aproximativ 2.000 de morți, răniți sau bolnavi. Până în acel moment, toate diviziile franceze au fost retrase pe aliniamentul Liniei Maginot. Începea ceea ce avea să fie numit „Războiul ciudat”.
Ofensiva din Saar () [Corola-website/Science/330280_a_331609]
-
armate române au trecut la atac traversând Carpații Meridionali, după care au intrat în Transilvania. Primele atacuri au fost încununate de succes, obligându-i pe austro-ungari să se retragă, dar, la mijlocul lui septembrie, germanii au transferat pe frontul transilvănean patru divizii, avansarea românilor fiind oprită. Rușii au deplasat la rândul lor în ajutorul românilor trei divizii, dar acești militari nu au fost aprovizionați corespunzător. Comitele (prefectul) de la Aiud informa în ediția 4 septembrie a ziarului Unirea că "atacul României e reținut
Ofensiva Armatei României în Transilvania în 1916 () [Corola-website/Science/330254_a_331583]
-
Primele atacuri au fost încununate de succes, obligându-i pe austro-ungari să se retragă, dar, la mijlocul lui septembrie, germanii au transferat pe frontul transilvănean patru divizii, avansarea românilor fiind oprită. Rușii au deplasat la rândul lor în ajutorul românilor trei divizii, dar acești militari nu au fost aprovizionați corespunzător. Comitele (prefectul) de la Aiud informa în ediția 4 septembrie a ziarului Unirea că "atacul României e reținut pe toată linia. Situația s'a îmbunătățit în mod simțitor și nu este motiv de
Ofensiva Armatei României în Transilvania în 1916 () [Corola-website/Science/330254_a_331583]
-
asigurată de Falkenhayn (demis din funcția de șef al Statului Major). El a declanșat propria ofensivă pe 18 septembrie. Primul atac a fost declanșat împotriva Armatei I română lângă orașul Hațeg. Atacul a oprit avansarea românilor. După opt zile, două divizii de vânători de munte germani aproape că au reușit să taie coloanele române în marș lângă Sibiu. În urma bătăliei de la Sibiu trupele române au fost nevoite să se retragă în munți, iar germanii au reușit să ocupe Pasul Turnu Roșu
Ofensiva Armatei României în Transilvania în 1916 () [Corola-website/Science/330254_a_331583]
-
a încercat fără succes să se opună atacului. Capitala țării a fost ocupată de germani mai înainte de prânz. Luxemburghezii au pierdut 75 de polițișit și soldați luați prizonieri, șase polițiști și un jandarm rănit. În jurul orei 08:00, elemente al Diviziei a III-a de cavalerie franceză comandată de generalul Petiet, sprijită de o brigadă de spahii și o companie de blinddate au intrat în sudul Luxemburgului pentru un atac de probă împotriva germanilor. Aceste unități s-au retras la puțină
Invadarea Luxemburgului () [Corola-website/Science/330313_a_331642]
-
universităților Linköping și Örebro. Institutul este un nou centru pentru cercetare de gen interdisciplinară, creând un cadru favorabil colaborării dintre Departamentul de Studii de Gen din cadrul Facultății de Arte și Științe, LiU, Centrul pentru Studii Sociale Feministe,Universitatea Örebro și Divizia pentru Gen și Medicină, Facultatea de Științe de Sănătate, LiU. Centrul de excelență este organizat și condus de căte un Comitet format din șase profesori (cinci în Studii de Gen și unul în Sociologie, axat pe Studii de Gen), afiliați
Universitatea Linköping () [Corola-website/Science/330351_a_331680]
-
prezent evoluează pe postul de mijlocaș la clubul Cagliari Calcio din Serie A și la naționala Moldovei. s-a lansat ca jucător profesionist în 2007 la Zimbru Chișinău. Ulterior între 2008 și 2009 a evoluat la un alt club din Divizia Națională, FC Iskra-Stal Rîbnița. Între 2009 și 2014 a jucat în Elveția la echipa FC Aarau, contribuind la promovarea echipei din eșalonul secund în prima ligă. Pe 12 februarie 2014 Artur Ioniță a semnat un contract cu echipa italiană din
Artur Ioniță () [Corola-website/Science/330377_a_331706]
-
Lituania. Din 1962, compania este cotată la Bursa de Valori din Londra. Activitatea Provident s-a extins de-a lungul timpului până când în anii 1990, serviciul de creditare la domiciliu a reușit să depășească granițele Regatului Unit. În anul 2007 divizia internațională a Provident s-a desprins de compania mamă și a început să funcționeze independent, fiind listată la bursă sub numele International Personal Finance plc (IPF). Operațiunile internaționale ale companiei sunt sprijinite de o echipă centrală bazată în Sediul Central
Provident Financial () [Corola-website/Science/330379_a_331708]
-
Escadra Albastră în ariergardă. Perfecționând manevra care îi reușise în urmă cu un an în Bătălia de la Solebay, în care întreaga escadră a lui Banckert (o treime din flota neerlandeză) se opusese escadrei franceze, De Ruyter își trimise înainte doar divizia înaintată a lui Cornelis Evertsen din avangarda lui Adriaen Banckert, alcătuită din numai 7 nave de linie și o fregată, pentru a se opune diviziei franceze din fața lui, condusă de Marchizul de Martel. De această dată a doua divizie franceză
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
o treime din flota neerlandeză) se opusese escadrei franceze, De Ruyter își trimise înainte doar divizia înaintată a lui Cornelis Evertsen din avangarda lui Adriaen Banckert, alcătuită din numai 7 nave de linie și o fregată, pentru a se opune diviziei franceze din fața lui, condusă de Marchizul de Martel. De această dată a doua divizie franceză, comandată de D'Estrées, a fost aproape ignorată, și celelalte două divizii din escadra lui Banckert s-au alăturat lui De Ruyter în atacul asupra
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
doar divizia înaintată a lui Cornelis Evertsen din avangarda lui Adriaen Banckert, alcătuită din numai 7 nave de linie și o fregată, pentru a se opune diviziei franceze din fața lui, condusă de Marchizul de Martel. De această dată a doua divizie franceză, comandată de D'Estrées, a fost aproape ignorată, și celelalte două divizii din escadra lui Banckert s-au alăturat lui De Ruyter în atacul asupra Escadrei Roșii și a ultimei divizii din Escadra Albă (franceză). Astfel Evertsen cu 7
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
din numai 7 nave de linie și o fregată, pentru a se opune diviziei franceze din fața lui, condusă de Marchizul de Martel. De această dată a doua divizie franceză, comandată de D'Estrées, a fost aproape ignorată, și celelalte două divizii din escadra lui Banckert s-au alăturat lui De Ruyter în atacul asupra Escadrei Roșii și a ultimei divizii din Escadra Albă (franceză). Astfel Evertsen cu 7 nave îl înfruntă pe Martel cu 10 nave, următoarele 8 nave franceze nu
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
Marchizul de Martel. De această dată a doua divizie franceză, comandată de D'Estrées, a fost aproape ignorată, și celelalte două divizii din escadra lui Banckert s-au alăturat lui De Ruyter în atacul asupra Escadrei Roșii și a ultimei divizii din Escadra Albă (franceză). Astfel Evertsen cu 7 nave îl înfruntă pe Martel cu 10 nave, următoarele 8 nave franceze nu aveau oponenți apropiați; De Ruyter cu 18 nave de linie și Banckert cu restul de 14 nave îl întâmpinară
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
se poate admite, precum o fac unele surse contemporane, că neerlandezii obținuseră superioritatea locală în centru, însă De Ruyter reuși să înceapă lupta cu un dezavantaj numeric mai redus decât dacă ar fi trebuit să angajeze în mod clasic fiecare divizie corespondentă flotei inamice. Marchizul de Martel, care deschidea linia aliată, primi ordinul de a înainta în fața neerlandezilor, de a ocoli avangarda adversă și de a urca în vânt pentru a plasa navele neerlandeze între două focuri. El însuși nu reuși
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
de Tourville, viitorul amiral francez, obținu avantajul vântului și urmat de "Precieux" (50), "Aquilon" (50) și "Temeraire" (50) dublă linia neerlandeză. Dar imediat cum văzu pericolul, Evertsen viră spre francezi și trecu pur și simplu printre celelalte 20 nave ale diviziilor lui D'Estrées și Des Ardents cu cele 7 nave ale sale; apoi întoarse cu vântul și coborî spre De Ruyter care angajase o luptă aprigă cu Rupert. Martel, deși acuzat de superiorul său că nu l-a susținut în
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
dintre ei începu conform etichetei: Tromp pe "Gouden Leeuw" (82) împotriva lui Spragge pe "Royal Prince" (100), Sweers împotriva lui Kempthorne, De Haen împotriva lui Ossory. La urma ariergărzii, Sweers reuși să iasă superior în lupta cu Kempthorne și forță divizia acestuia să coboare sub vânt; dar Ossory a rămas pe poziții în fața lui De Haen, deși focul neerlandezilor era mai rapid și mai precis decât cel al englezilor. Între timp Tromp și Spragge rămaseră unul în fața celuilalt timp de 3
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
Spragge încercă să vireze pentru a profita de acest avantaj, însă nava sa avariată nu rezistă, catargul principal și artimonul cedând și lăsând nava dezafectată și fără ajutor. Ossory se apropie imediat cu "St Michael" (90) și alte nave din divizia sa pentru a se interpune între nava-amiral și neerlandezi, în timp ce Spragge își mută steagul pe "St George" (70). La scurt timp după sosirea sa la bord, această navă își pierdu arborele-gabier central și Spragge luă hotărârea de a trece din
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
fu separat de ariergardă, înfruntându-se cu centrul neerlandez sub De Ruyter și locotenentul-amiral Aert Jansse van Nes. Escadra Roșie a trebuit să înfrunte trei locotenent-amirali, doi vice-amirali și doi contra-amirali neerlandezi, cu alte cuvinte primele două escadre neerlandeze, cu excepția diviziei lui Evertsen. Inițial, alături de Rupert s-au aflat 12 nave franceze, divizia din ariergarda Escadrei Albe, sub Des Ardents, dar în ciuda faptului că aliații aveau și aici superioritate numerică, neerlandezii se dovediră superiori în lupta confuză. De Ruyter separă ultima
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
și locotenentul-amiral Aert Jansse van Nes. Escadra Roșie a trebuit să înfrunte trei locotenent-amirali, doi vice-amirali și doi contra-amirali neerlandezi, cu alte cuvinte primele două escadre neerlandeze, cu excepția diviziei lui Evertsen. Inițial, alături de Rupert s-au aflat 12 nave franceze, divizia din ariergarda Escadrei Albe, sub Des Ardents, dar în ciuda faptului că aliații aveau și aici superioritate numerică, neerlandezii se dovediră superiori în lupta confuză. De Ruyter separă ultima divizie din centrul englez, comandată de Chicheley, iar Des Ardents plecă pentru
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
lui Evertsen. Inițial, alături de Rupert s-au aflat 12 nave franceze, divizia din ariergarda Escadrei Albe, sub Des Ardents, dar în ciuda faptului că aliații aveau și aici superioritate numerică, neerlandezii se dovediră superiori în lupta confuză. De Ruyter separă ultima divizie din centrul englez, comandată de Chicheley, iar Des Ardents plecă pentru a i se alătura lui D'Estrées, astfel că Rupert se găsi cu restul de 20 de nave înconjurat de 30 nave neerlandeze: De Ruyter și divizia sa între
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]
-
separă ultima divizie din centrul englez, comandată de Chicheley, iar Des Ardents plecă pentru a i se alătura lui D'Estrées, astfel că Rupert se găsi cu restul de 20 de nave înconjurat de 30 nave neerlandeze: De Ruyter și divizia sa între "Royal Sovereign" (100), nava-amiral a lui Rupert, și divizia lui Chicheley, Aert van Nes și alte două nave-amiral neerlandeze înainte sub vânt de el și escadra zeelandeză a lui Banckert în spatele său în vânt. Susținut de "Royal Katherine
Bătălia de la Texel () [Corola-website/Science/329136_a_330465]