14,040 matches
-
Ei fuseseră mai înainte națiuni tributare, în final decizând să se separe de ea. Regatul de Sud al lui Iuda era loial Asiriei și a refuzat să se alăture coaliției. În Iuda domnea regele Ahaz. În 753 î.e.n., Siria, sub domnia lui Rezin și Israelul, sub domnia lui Pekah, au încercat să-l înlăture pe Ahaz de la conducerea regatului său printr-o invazie. Iuda era pe cale de a fi învins și, conform cu 2 Cronici, a pierdut 120 000 de soldați într-
Isaia 7:14 () [Corola-website/Science/319998_a_321327]
-
în final decizând să se separe de ea. Regatul de Sud al lui Iuda era loial Asiriei și a refuzat să se alăture coaliției. În Iuda domnea regele Ahaz. În 753 î.e.n., Siria, sub domnia lui Rezin și Israelul, sub domnia lui Pekah, au încercat să-l înlăture pe Ahaz de la conducerea regatului său printr-o invazie. Iuda era pe cale de a fi învins și, conform cu 2 Cronici, a pierdut 120 000 de soldați într-o singură zi. Mulți conducători de
Isaia 7:14 () [Corola-website/Science/319998_a_321327]
-
aragoneză încă nepublicată din secolul al XIV-lea, făcută de către Domingo de García Martín, la cererea lui Juan Fernández de Heredia, vine de la traducerea italiană a lui Bono Giamboni. Istoria lui Orosius, de asemenea, a fost tradusă în arabă în timpul domniei lui Al-Hakam al II-lea din Cordoba. Ea a devenit ulterior una din sursele lui Ibn Khaldun în istoria sa. Sursele folosite de Orosius au fost investigate de către T. de Morner; pe lângă Vechiul Testament și Noul Testament, el pare să fi consultat
Orosius () [Corola-website/Science/320028_a_321357]
-
din Talmudul babilonean, amintesc că autoritățile române au interzis evreilor să numească judecători din rândurile lor în litigii de despăgubiri și amende. După informația din Cronică lui Eusebiu, răscoală evreilor sau a iudeilor a izbucnit abia în anul 16 al domniei lui Adrian, al 4-lea an al celei de-a 227-a Olimpiade. Era în timpul guvernatorului Quintus Tinerius Rufus. Împăratul Adrian a trimis o armată pentru a zdrobi rezistență. Bar Kohba, care s-a aflat în fruntea insurgenților, a pedepsit
Bar Kohba () [Corola-website/Science/320036_a_321365]
-
cea mare a regelui Carol al IV-lea al Spaniei și a soției lui Maria Luisa de Parma. S-a născut la Aranjuez. A fost cel mai mare copil care a supraviețuit al părnților săi. Charlotte s-a născut în timpul domniei bunicului patern, Carol al III-lea al Spaniei (1716-1788). Tatăl ei a fost al doilea fiu al lui Carol și soției lui Maria Amalia; mama ei, Maria Luisa de Parma, a fost nepoata regelui Ludovic al XV-lea al Franței
Charlotte de Spania () [Corola-website/Science/320055_a_321384]
-
atunci când Christian al IV-lea a murit la 28 februarie 1648. După lungi deliberări, a fost acceptat ca regele . La 6 iulie, Frederic a primit omagiul supușilor săi și a fost încoronat la 23 noiembrie. În primii săi ani de domnie, "Rigsraadet" (consiliul regal) a fost principalul centru de putere al politicii daneze. Totuși, Frederic deținea mai multă putere decât cea instituită de către "Haandfæstning" și în cele din urmă a reușit să îndepărteze din "Rigsraadet" doi dintre cei mai influenți membri
Frederic al III-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/320063_a_321392]
-
în pronaos, a fost transcrisă de istoricul Nicolae Iorga, în 1910, având următorul conținut: Această sfântă și dumnezeiască biserică s-a zidit din temelie în zilele acestea, unde se prăznuiește hramul Sfintei Troiți și întru lauda sfântului mucenic Pantelemon, în Domnia Măriei Sale Io Alixandru Nicolae Șuțu Voivod, și prin blagoslovenia Preasfințeniei Sale părintelui [chirio] chir Nectarie, și cu silința și osteneala celor mai jos pomeniți ctitori: Postelnicu..., Brutaru, Dinu Brutaru, Nicolae Păscaru, ... Armianu, Mihalache Ion, Sima Hărstu..., Ioniță, Ion, Dumitrache, Matei
Biserica Sfântul Pantelimon din Ploiești () [Corola-website/Science/320068_a_321397]
-
Sf. Fecioară Măria a fost reparată în 1946, prin dania înaltelor autorități, la înțeleasa și stăruința Dlui Dr. Victor Dumitriu, Prefectul jud. Prahova și a preotului Alex. Vlaiculescu, deputat. Sfințirea a avut loc în anul 1946 D-brie 15, sub domnia M.S. Regelui Mihai I și păstoria D.D. Nicodim Patriarh al României, Prim Ministru fiind Dnul Petre Groza, iar protoiereu Pr. Victor Iliescu, fost paroh al bisericii. Lucrările s-au făcut prin stăruințele unui comitet format din Preotul Vasile Gh. Constantinescu
Biserica Sfântul Pantelimon din Ploiești () [Corola-website/Science/320068_a_321397]
-
lucru important de precizat este că la odrisi tronul nu era moștenit de fiul cel mare, ci de nepotul de frate. După aceea un reviriment al expansiunii teritoriale și al înfloririi Regatului Odris are loc în timpul lui Kotys I. Despre domnia lui se știu puține lucruri, însă se știe faptul că a fost asasinat de un grec, care mai apoi a fost răsplătit de Adunarea Populară a Atenei. După moartea lui Sitakles, Regatul Odris a cunoscut perioade succesive de fărămițare și
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
Skudra". Însă pe fondul războaielor medice, profitând de înfrângerile suferite de perși, pe ruinele fostei satrapii Skudra, odrisii și-au clădit un regat. Potrivit lui Herodot, fondatorul regatului odrid a fost Teres. Nucleul central era în valea inferioară a Hebrosului. În timpul domniei lui Teres, teritoriul regatului era restrâns. Pe plan extern, regatul era orientat spre stabilirea unor relații bune cu vecinii din nord-est, sciții, încheind o alianța matrimonială prin căsătoria fiicei lui Teres cu regele sciților, Ariapeithes, din urmă căsătoriei rezultând un
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
-lea a angajat mercenari greci conduși de Xenofon. Xenofon l-a cunoscut personal și a descris un ospăț de la curtea să. În final, cei doi își normalizează relațiile, iar Amadocos moare în 390 i.en. Regatul își revine temporar sub domnia lui Cotys I, ce reunifica teritoriile. Cotys I este asasinat în 360 i.en. de către un grec. Regatul se împarte în trei regate mai mici. În 341 i.en., Tracia a fost cucerită de Filip al II-lea al Macedoniei
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
Louise Élisabeth d'Orléans (11 decembrie 1709 - 16 iunie 1742) a fost soția regelui Ludovic I al Spaniei. În țara ei de adopție, este cunoscută ca "Luisa Isabel de Orléans". A avut una dintre cele mai scurte domnii din istoria europeană, din cauza morții premature a soțului ei. Louise Élisabeth d'Orléans a fost una din cele șapte fiice ale lui Filip, Duce de Orléans, "Regent al Franței" și ale soției lui Françoise-Marie de Bourbon. Mama ei era fiica
Louise Elisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/320151_a_321480]
-
titlul de Prințesă de Asturias. La 15 ianuarie 1724, Filip al V-lea abdică în favoarea fiului său mai mare, care va deveni regele Ludovic I al Spaniei. Louise Élisabeth a devenit regină a Spaniei însă după numai 7 luni de domnie Ludovic a murit de variolă. Pentru că a murit fără să lase moștenitori iar fratele său mai mic, Ferdinand, era prea mic pentru a domni singur, tatăl lui a revenit pe tron. După decesul soțului ei, Louise Élisabeth a stat o
Louise Elisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/320151_a_321480]
-
-lea), Bourbon a fost al treilea în linia succesiune la tron, fiind precedat de Filip al II-lea, Duce de Orléans, care a devenit regent, și de fiul acestuia, Louis d'Orléans, Duce de Chartres. A fost prim-ministru în timpul domniei regelui Ludovic al XV-lea din 1723 până în 1726. Probabil înainte de a împlini vârsta de 25 de ani, în urma unui accident la vânătoare, și-a putut folosi un singur ochi. În septembrie 1715, Philippe d'Orléans, care tocmai devenise regent
Louis Henri de Bourbon, Duce de Bourbon, Prinț de Condé () [Corola-website/Science/320170_a_321499]
-
al V-lea, l-a numit pe ducele de Bourbon, pe atunci în vârstă de 23 de ani, în primul său Consiliu de Regență, cel mai înalt corp consultativ al guvernului francez în timpul minoratului regelui, echivalent cu Consiliul Regelui, în timpul domniei unui rege adult. În 1718, el l-a înlocuit pe Louis-Auguste de Bourbon, duce du Maine ca supraveghetor al educației regelui. Asta s-a întâmplat la Consiliul de Regență din 26 august, la care Maine și contele de Toulouse, cei
Louis Henri de Bourbon, Duce de Bourbon, Prinț de Condé () [Corola-website/Science/320170_a_321499]
-
ce este cucerit în anul 712. În anul 749 a fost numit calif Abu'l- 'Abbas al-Saffah cel care a fondat dinastia abbasidă, după ce l-a înlăturat de la putere pe Marwan al II-lea(744-750),ultimul calif al omeiaizilor. Sub domnia lui Abu Al-Abbas califatul este mutat la Bagdad. Această dinastie a completat dominația politică cu una economică. La mijlocul secolului al VIII-lea în anumite zone ale Maghrebului o mare parte a populației berbere s-a opus dominației islamice. În primele
Expansiunea musulmană () [Corola-website/Science/320218_a_321547]
-
() a fost un Han protobulgar în perioada: 796/803 - 814. În timpul domniei, sale teritoriul Bulgariei dunărene s-a dublat, având granițele de la Dunărea mijlocie la Nipru și de la Odrin la Munții Tatra. Există două ipoteze despre originea familiei lui . Potrivit primei ipoteze, familia sa a provenit din Pannonia, unde stăpâneau avarii. Potrivit
Krum () [Corola-website/Science/320223_a_321552]
-
argint, și a folosit-o drept cupă pentru vin. Aceasta i-a sporit faima de brutalitate și, împreună cu invaziile și jafurile sale ulterioare pe teritoriul bizantin, i-au adus porecla "Noul Sanherib". Staurakios a fost forțat să abdice după o domnie scurtă (a murit din cauza rănilor în 812) și i-a succedat ginerele său Mihail I Rangabe. În 812, Krum a invadat Tracia bizantină, ocupând Develt și a forțat populația din cetățile apropiate să fugă la Constantinopol. De pe aceasta poziție de
Krum () [Corola-website/Science/320223_a_321552]
-
(, (cca. 1130 - cca. 1187) a fost un cronicar bizantin, care a devenit faimos în secolul al XII-lea în timpul domniei lui Manuel I Comnen (1143-1180). El a fost autorul unei cronici sau rezumat istoric al evenimentelor de la crearea lumii până la sfârșitul domniei lui Nichifor al III-lea Botaniates (1081). A fost ajutat de Irina Comnena, cumnata împăratului. Cronica lui se
Constantin Manasses () [Corola-website/Science/320230_a_321559]
-
1130 - cca. 1187) a fost un cronicar bizantin, care a devenit faimos în secolul al XII-lea în timpul domniei lui Manuel I Comnen (1143-1180). El a fost autorul unei cronici sau rezumat istoric al evenimentelor de la crearea lumii până la sfârșitul domniei lui Nichifor al III-lea Botaniates (1081). A fost ajutat de Irina Comnena, cumnata împăratului. Cronica lui se compune din aproximativ 7000 de linii așa-numite versete politice. Această lucrare a obținut o mare popularitate și a apărut într-o
Constantin Manasses () [Corola-website/Science/320230_a_321559]
-
bizantini nu menționează nicio rezistență împotriva expansiunii bulgare în Macedonia duce la concluzia că această extindere a fost în mare parte pașnică. Între 839 și 842, bulgarii au început un război cu sârbii, care nu s-a bucurat de succes. Domnia lui Boris I (852-889) a început cu numeroase obstacole. Timp de zece ani, țara a luptat împotriva Imperiilor Bizantin și Est-Franc, Moraviei Mari, croaților și sârbilor, formând alianțe lipsite de succes și trecând dintr-o tabără în alta. Anul 863
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
în 927, puterea bulgară a intrat în declin. Printr-un tratat de pace din același an, bizantinii au recunosut titlul imperial al fiului său, Petru I, cât și Patriarhia Bulgară. Această pace nu a adus, însă, prosperitate Bulgariei. De la începutul domniei, Petru I s-a confruntat cu probleme și frământări interne cu frații lui, iar în anii 930 a fost forțat să recunoască independența regiunii predominant-sârbești Rascia. Cea mai mare lovitură a venit din nord: între 934 și 965, țara a
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
situație au avut loc primele expediții militare arabe în Africa de Nord din inițiativa localnicilor Egiptului. Aceste expediții au loc timp de mai mulți ani și au ca rezultat răspândirea islamului. În 644, la Damasc, Califul Umar (Omar) a fost urmat la domnie de Uthman ibn Affan (Othman). În timpul acestuia, arabii au stăpânit Armenia, Cipru și întreg Iranul, care au fost alipite imperiului islamic în creștere; Afganistanul și Africa de Nord au suferit invazii majore, iar incursiunile musulmane pe mare au fost din Rodos până pe
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
profetului Mohammed (Pentru musulmanii de astăzi, mormântul lui Eyup este considerat a fi unul dintre cele mai sfinte locații din Istanbul). Victoria bizantină a oprit expansiunea umayyazilor în Europa pentru aproape treizeci de ani. Conflictul inițial s-a stins în timpul domniilor împăratului bizantin Leon al III Isaurianul și a Califului umayyazilor Umar ibn Abd al-Aziz, după asediul arab al doilea din Constantinopol în 717-718, când forțele arabe terestre conduse de Maslamah au fost învinse de zidurile Constantinopolului și de sosirea la
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
față în față timp de 17 zile fără a intra în luptă, în timp ce cei două conducători probabil erau implicați în negocieri. În cele din urmă conflictul a fost rezolvat și pacea a fost reluată în aceleași condiții ca în 792. Domnia lui Kardam reprezintă restaurarea ordinii în Bulgaria, care suferise o serie de înfrângeri în fața bizantinilor în sfertul al treilea al secolului al optulea. Kardam nu numai că a stat ferm împotriva lui Constantin al VI-lea (care încerca să imite
Kardam al Bulgariei () [Corola-website/Science/320231_a_321560]