14,797 matches
-
la ceea ce Percharman numește pe bună dreptate o „topică a Îndatoririlor” (ibidem, p. 128). Suntem oare chiar atât de departe de perspectiva lui Pascal În cazul unui autor modern ca Friedrich Hayek, pentru care piața nu poate, la fel ca dumnezeul lui Pascal, să recompenseze meritele individuale și care vede În dreptatea socială un „miraj” (Hayek, 1995)? Dacă pentru John Stuart Mill „societatea ar trebui să-i trateze la fel de bine pe toți aceia care merită un tratament la fel de bun din partea ei
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În sine este respins: societatea este un organism care nu poate progresa decât dacă membrii săi trăiesc unii pentru ceilalți, În mod dezinteresat, În numele unui principiu superior care este Umanitatea, ridicată la rang de divinitate. Pozitivismul este o religie fără Dumnezeul unei epoci apuse. Dragostea pentru omenire duce la binefacerea al cărei obiect este aproapele, printr-o mișcare inversă față de cea a milei creștine, În cazul căreia, după Sfântul Bonaventura, binefacerea este calea care duce la Dumnezeu. Fraternitatea este o obsesie
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
doctrina poligenistă, conform căreia specia umană actuală derivă din mai multe rădăcini distincte, din care provin diversele „rase umane”, concepute ca niște cvasi-specii sau chiar ca specii distincte. O dată descalificată ca neștiințifică sau preștiințifică, teza monoteistă a creării, de către un Dumnezeu unic, a unui cuplu unic din care ar proveni Întreaga omenire (doctrina monogenistă) nu se mai putea opune seducției crescânde a gândirii rasiste (Taguieff, 1997, pp. 21-22). Chiar dacă s-a născut la Începutul modernității și În mai multe locuri, rasismul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu este el Însuși supus celor 613 Misvot nu cunoaște „jugul Torei” și nu trebuie să se convertească. În schimb, imperativul ospitalității este solidar cu o concepție generalizată despre exil (galut, și nu diaspora): „Întreg pământul al meu este, spune Dumnezeul Bibliei, voi toți sunteți străini pe el”. Cultura Vechiului Testament tinde așadar să includă această condiție Într-o mișcare mai vastă a exilului sau a condiției de apatrid. În ceea ce privește situația juridică, numai un studiu aprofundat referitor la Mișna (legea orală
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
este Alex. Leo Șerban, elitist radical câteodată, surprinzător de îngăduitor-populist altădată, dar întotdeauna purtătorul unui bun-gust sigur) în domeniul filmului, care pare să fie marea ei pasiune. De ce nu se transferă bunul ei gust și aici? Cum să-ți placă, Dumnezeule, Sergiu Nicolaescu, cum să-ți faci un model din Geo Saizescu? Cum s-o lauzi pe Adriana Bahmuțeanu, cel mai perfect recipient al prostului-gust autohton, atât de perfect încât te întrebi dacă există cu adevărat, pentru că are virtuți de prototip
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
cosmos, a unui univers mirabil, la geneza și aspectul căruia, desigur, n-au avut nicio contribuție. — Vreți exemple, domnu Elisav? Păi, ce alta decât înjosire sunt metaforele, așa-zis, intuitive ale acestor doamne, domnișoare și domni dezastrofizicieni sau atomistici fără Dumnezeu?... De „supa cosmică” Ădin plic sau nu) a auzit domnia voastră? Une soupe qui rime à la soucoupe volante... De „cozonacul cu stafide” al unuia Thomson, devenit sir William și lord Kelvin? Cu care suntem, încă, dom profesor, în onorabilul, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
Sufletul meu căpătă, încetul cu încetul, crini, flamuri, coifuri, turnuri, îngeri, lumină. Îndeosebi o nesfârșită lumină răbdătoare; mănunchi de raze subțiri bănuind, căutând, pipăind, posedând puritatea grea, candoarea misterioasă a unei copilării perlate echivoc de lacrima uterină. BUCUREȘTI FAR WEST Dumnezeul traducerilor Daniel CRISTEA-ENACHE Cum sunt selectați autorii români capabili să reprezinte literatura noastră în străinătate? Unii dintre ei, puțini, se descurcă pe cont propriu. Cei mai mulți însă au nevoie de sprijinul concret al unor instituții Ăde stat ori private) care să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
fiecare țară a fost ales un juriu format din cincisprezece persoane, care va desemna o carte publicată între 1990 și 2004 Ăroman, nuvelistică, memorialistică) și care să nu fi fost tradusă în mai mult de trei limbi europene. Fericitului câștigător, Dumnezeul traducerilor îi va pune mâna-n cap. Volumul său va apărea în engleză, în limbile țărilor nou aderate și în celelalte cincisprezece limbi europene. Dar cum a fost ales juriul de critici decidenți? Prin consultarea a peste treizeci de publicații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
pe un asfalt de vară. Dance Arena Exercițiu de imaginație: 20.000 de oameni dansând pe aceeași arenă, în aer liber. Stream-uri electronice ce lovesc zidurile unei cetăți medievale. Ritm, trupuri, crescendo exponențial. The Dj must feel as a God. Dumnezeule, oare cum trebuie să te simți, manipulând toată acea mulțime, făcând-o să se miște pe ritmurile puse de tine? Trentemoller, Green Velvet, Dj Paul Woolford, 2020SoundSystem cunosc cu siguranță răspunsul la această întrebare. Morendo Răsărit, stare de haos. Ltj
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
care poartă urmele antetului oficial al instituției unde trebăluiesc zilnic. Voi folosi celebrele puncte ale acelei ciudate doamne doctor psiholog din Zürich, cu care se mândrea atât de mult în revista „Dilema“...). Sărbătorile astea de iarnă nu mai au nici un Dumnezeu, nu găsești? Nu mai au nici sare, nici piper, sunt fade. Acesta ar fi unul dintre sensurile propoziției de mai sus. Apoi, secundo, sărbătorile nu-L mai au pe El în centru. Totul se rezumă doar la a consuma. Aberantă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
lumi a falsității, a înșelării și mințirii reciproce. Iar Suflete moarte chiar este poemul perfect al acestei lumi a poșlust-ului. Iată mai jos două exemple pe care eu le ador și care trimit perfect la această lume falsă, în care, Dumnezeule!, trăim și noi, dar cu care ne-am obișnuit atât de mult încât ne pare aproape normală. Apropo de Dumnezeu, dacă tot suntem pe tărâm rusesc și ăsta e subiectul lor predilect. Dumnezeu a fost declarat mort cam în perioada
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
incursiune metafizică o filozofie creștină a istoriei, deși cuvântul "creștină" ar trezi idiosincrasiile intelectualilor "spirituali, dar nu religioși" (sic!) sau, dimpotrivă, ar sugera, pentru alții, o ambiție prea mare din partea autorului în tratarea unui subiect atât de dificil de cuantificat Dumnezeu în istorie! Chiar înfățișate cu prudență, "filozofiile istoriei nu sunt decât niște contrafaceri nefericite ale teologiei, [iar] ca să cunoști istoria cu adevărat, în totalitatea și plenitudinea ei, ar trebui să fii Dumnezeu"5. Faptul că astăzi ne aflăm în Anno
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
În toate variantele milenariste, mai ales hiliasm, Împărăția cerurilor are caracter istoric după chipul vieții de acum"38, constata părintele Stăniloae. Recunoaștem în hiliasm influența mesianismului iudaic care așteaptă aici, pe pământ, restabilirea împărăției poporului ales odată cu venirea unsului lui Dumnezeu. În general hiliasmul/chiliasmul înseamnă așteptarea unei viitoare "desăvârșiri provizorii a Împărăției lui Dumnezeu pe pământ printr-o intervenție nemijlocită a lui Hristos cel înălțat"39. Tocmai acest provizorat este veriga slabă a hiliasmului, pentru că ceea ce face Cel Desăvârșit nu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
împlinește printr-un scop bine definit"43. Deși eschatologia clasică este, prin excelență, ancorată în viitor, definind sensul anagogic al Sfintei Scripturi, în ecleziologia euharistică a Bisericii Ortodoxe există o eschatologie inaugurată 44 sau prezenteistă, ce presupune prezența reală a Dumnezeului veșnic și pregustarea Împărăției lui Dumnezeu hic et nunc45. Tocmai această eschatologie realizată, prezenteistă, a făcut posibilă infiltrarea concepțiilor platonico-eleniste care vedeau sfârșitul ca fiind deja prezent, aici și acum, respingând astfel eschatologia exclusiv futuristă și apocaliptică de sorgine iudaică
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
cu filozoful rus în privința istoriei, care nu s-a încheiat încă și nu știm ce verdict va primi. În ce privește destinul individual însă, știm că omul se poate mântui aici, în istorie. Hristos s-a făcut om ca noi să ajungem dumnezei, după har. Omnisciența sau preștiința lui Dumnezeu nu presupune anularea libertății umane într-un fatalism peren sau într-o predestinare inertă. Dimpotrivă, Adam, prin alegerea sa, oricât de nefericită ar fi fost, a demonstrat cu prisosință că darul sau, mai
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
biblice, adică a Cărții lui Iov (1500 î.Hr.) și a profeților, Israelul a avut o conștiință istorică încă de la încheierea legământului lui Dumnezeu cu Avraam. Continuitatea acestei conștiințe istorice derivă din chiar numele Domnului raportat la succesiunea generațiilor: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov". El nu este Dumnezeul morților, ci al viilor (Matei 22, 32). Revelația monoteistă are loc în timp, în durata istorică. Moise primește Legea într-un anumit loc și la o
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
lui Iov (1500 î.Hr.) și a profeților, Israelul a avut o conștiință istorică încă de la încheierea legământului lui Dumnezeu cu Avraam. Continuitatea acestei conștiințe istorice derivă din chiar numele Domnului raportat la succesiunea generațiilor: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov". El nu este Dumnezeul morților, ci al viilor (Matei 22, 32). Revelația monoteistă are loc în timp, în durata istorică. Moise primește Legea într-un anumit loc și la o anumită dată, într-un
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
și a profeților, Israelul a avut o conștiință istorică încă de la încheierea legământului lui Dumnezeu cu Avraam. Continuitatea acestei conștiințe istorice derivă din chiar numele Domnului raportat la succesiunea generațiilor: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov". El nu este Dumnezeul morților, ci al viilor (Matei 22, 32). Revelația monoteistă are loc în timp, în durata istorică. Moise primește Legea într-un anumit loc și la o anumită dată, într-un moment care nu mai
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
o conștiință istorică încă de la încheierea legământului lui Dumnezeu cu Avraam. Continuitatea acestei conștiințe istorice derivă din chiar numele Domnului raportat la succesiunea generațiilor: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov". El nu este Dumnezeul morților, ci al viilor (Matei 22, 32). Revelația monoteistă are loc în timp, în durata istorică. Moise primește Legea într-un anumit loc și la o anumită dată, într-un moment care nu mai este reversibil și care devine eveniment
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
născut, care în lumea paleo-orientală nu era decât un obicei, devine în cazul lui Avraam un act de credință. Avraam nu înțelege pentru ce i s-a cerut acest sacrificiu, și totuși el îl îndeplinește pentru că îi fusese cerut de Dumnezeul lui. Prin acest act, Avraam întemeiază o nouă experiență religioasă, credința 23. El este, cum spune admirabil Kierkegaard în Frică și cutremur, primul cavaler al credinței. Faptul că Dumnezeu se revelează pentru prima dată, la stejarul Mamvri, ca persoană treimică
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
care arată că, în marele scandal al rațiunii, aspectul vremelnic, kairos-ul, trebuie să intervină în judecata de valoare ce trebuie adusă asupra unei realități. Astfel, pe de o parte, trebuie afirmat că Vechiul Testament este bun și că este lucrarea aceluiași Dumnezeu ca și Noul. Dar, în același timp, realitățile Vechiului Testament erau provizorii. Nu trebuie să ne străduim să le păstrăm atunci când kairos-ul lor a trecut 52. Sfântul Irineu a numit mântuirea anahephalaiosis, sau, recapitulatio. El face referire la Efeseni 1
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
este iubirea (caritas) divină aflată mereu în acțiune pentru a restaura o creație coruptă de păcat. Predestinarea celor aleși la beatitudine este expresia cea mai înaltă a acestei iubiri 62. Substanța istoriei, care este universală deoarece este controlată de unul Dumnezeu de la început până la sfârșit, este dată de conflictul dintre Civitas Terrena și Civitas Dei: "Două iubiri fac două cetăți, una a iubirii de Dumnezeu, dusă până la uitarea de sine, cealaltă a iubirii de sine, dusă până la uitarea lui Dumnezeu"63
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
întâmplă în fiecare zi nu numai că nu se întâmplă în afara lui Dumnezeu, ci este în chip esențial opera lui însuși"108. Dar tocmai această tentativă a compromis sistemul hegelian. Nu există o încercare mai mare de a uni pe Dumnezeul filozofilor cu Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacob. Rezultatul este că cei doi se distanțează definitiv și irevocabil"109. Împotriva considerării lui Hegel drept panteist se ridică Wolfhart Pannenberg, care face trimitere la Filozofia dreptului: Fiecare poate defini credința în
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
zi nu numai că nu se întâmplă în afara lui Dumnezeu, ci este în chip esențial opera lui însuși"108. Dar tocmai această tentativă a compromis sistemul hegelian. Nu există o încercare mai mare de a uni pe Dumnezeul filozofilor cu Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacob. Rezultatul este că cei doi se distanțează definitiv și irevocabil"109. Împotriva considerării lui Hegel drept panteist se ridică Wolfhart Pannenberg, care face trimitere la Filozofia dreptului: Fiecare poate defini credința în Dumnezeu cum vrea
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
de vedere al fiecărui individ, istoria este o poveste spusă de un idiot, care nu semnifică nimic. Dar acest aparent și fără rost zgomot și furie capătă o semnificație spirituală când omul întrezărește în Istorie o palidă imagine a acțiunii Dumnezeului cel Adevărat.144 Filozoful Reinhold Niebuhr cu Faith and History, și istoricul Herbert Butterfield cu a sa Christianity and History, sunt figurile centrale ale perioadei imediat postbelice, ei fiind urmați de Latourette, Brunner, Barth, Tillich, Maritain, Florovski, von Balthasar, Marrou
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]