13,416 matches
-
ce zonă stă tipu’ care n-a plătit?» Pac! Îl taie la tot cartieru’! Vecinii te caută să te bată... dar pe tine te doare la bască! Ești în Norvegia!“, îl încuraja Silviu, noaptea, la un grătar. „La bască“ ne durea și pe noi, răsfoiam cărți și îi priveam pe scriitori, din clandestinitate, cât era ziua de lungă! În ultima zi, la târg, mi-am pierdut umbrela, Corina zicea că n-ar fi greu de recuperat, dar n-am încercat. Mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
unei coli de hârtie. O piele creponată, cutanată, întinsă ca o cocă, rulată ca o carpetă, transformată în cel mai flexibil și consistent material. O piele performantă și în același timp vulnerabilizată, seducător de umană. O piele care tresare și doare. Pe ea e scris cu un ruj roșu Christian Dior. Apoi literele sunt șterse în așa fel încât rămâne din complexul literal un cuvânt extrem corporal: CHAIR. Carnea din care spectacolul lui Bel e făcut e o suprafață intertextuală. E
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Cuprins într-un glob uriaș de parfum, plutind aparent în voia sorții, răsfățat de curenții albaștri de aer, tolonit în nacela unui balon uscat de păpădie, trăiești izuri, zarve și răsfrângeri, guști astre umede pe bolta cerului de gură. Te dor mușchii degetelor neastâmpărate (falange, falangete, falanguțe!) de atâta foială lucidă. Nu o ațâțare de țărțămuri personale, ci o strădanie de dăruire. Poți împărtăși, în sfârșit, vârtejul sufletului, secretul plasmei vălurind întruna pelicula vie a celulelor... Transcrii, învârtindu-te ca titirezul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
cel mai uman sens posibil. Își iubește personajele De obicei, îi consider prieteni doar pe oamenii alături de care mă pot imagina mergând la război. Dan Lungu e unul dintre aceștia. Mi-l pot imagina făcându-mă să râd de mă dor coastele în timp ce stăm, sub bombe, pe fundul unui tranșeu, cum la fel de bine am încrederea că - asemenea unui brav soldat din trupele SEAL - nu m-ar lasă la nevoie în urmă, în cazul în care aș fi căzut undeva în spatele frontului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
teamă s-aprinzi foc după foc, Mai șovăi, te-ntorci, mai faci înc-un un pas, Înc-o țigară, „apoi chiar mă las!”. Prea mutele ploi au curs paralel, În gara cu linii lipsite de țel, Băncile goale din parc ne mai dor, Toate-s nisip și-n bernă cobor Iluzii și tac. Vioară-n surdină Mai plânge un timp amarul de vină, Încă un nod nu poți să mai legi... Iubite-au murit „cei doi tuaregi”!
Iubite-au murit„cei doi tuaregi”!. In: Balet pe valul clipei by Elena Şerban () [Corola-publishinghouse/Journalistic/351_a_621]
-
Mantero starea de criză. Cum lucrează cu neputința, cu acumularea semantică de particule negativ-active: „non-vivre, non-vouloir, non-pouvoir, non-possibilité“. Vera Mantero construiește o semiotică negativă, spartă, în final, de un cuvânt eliberator: joie. Silabele sunt cântate, interiorizate și scuipate, lăsate să doară. Vera Mantero e o prezență de o teatralitate halucinantă, vulnerabilă, sfâșiată de tristețe, sfârșită de blocaje paralizante, jucându-se cu sunete rostogolite ca și cum ar avea niște mingiuțe în gât. Animalic, violent și inocent, de un grotesc poetic care-ți dă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
Dacă teatrul și romanul au anale mai tinere, mai puțin bogate și poate mai puțin originale, științele, filosofia și critica au reprezentanți remarcabili. Caracteristicile generale se vor desprinde de la sine din acest tablou viu schițat: românii au mai multă sentimentalitate, dor cum spun ei, decât imaginație inventivă sau evocatoare; au un grad ridicat de imaginație reprezentativă a viziunilor sau emoțiilor trecute. Rațiunea lor este sagace, sigură, exigentă. Inima lor are blândețe și memorie. În general, păcătuiesc din punctul de vedere al
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
oriental și resemnat: Dacă m-or urî Și m-or omorî, Vina lor o fi, Păcat și-or plăti ............................ Să le mai spui iar, De n-o fi-n zadar, Ca să mă îngroape De stână aproape, Oi ca să-mi privesc, Dor să-mi potolesc; Spre partea de luncă, Aproape de strungă, Strunga oilor, Jocul mieilor, Dorul bacilor, În dosul stânii Să-mi auz câinii, Că ei, d-or lătra, Stăpân c-or chema; Să le mai spui iar, De n-o fi
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
minunate. În fine se făcu noapte și fiindcă ea voia mereu să vadă și mereu fixa, parcă scăpărau stele și scânteiau înaintea ochilor. Mai întâi i-era frică, pe urmă îi plăcu și pironi mereu ochii până când începură s-o doară. Îi venea să plângă, dar Hedi nu plângea niciodată"*. Mustrările o tulburau; își închipuia că nimeni n-o mai iubea și nu credea în iertare. Închisă și retrasă în sine, nu se putea destăinui nimănui, nici chiar mamei sale: iar
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
handicap sunt întotdeauna ocupate nemotivat, rampe de acces nu există, magazinele de cartier dispar, cele de lux au ocupat, prin chirii monstruoase, vechi spații de locuit, discrepanțele între SDF (fără domiciliu fix) și SDF (fără dificultăți financiare) sunt uriașe. „Mă doare undeva, lista asta e răzbunarea noastră. Ce-o să ne mai distrăm... “ sau, zice Jean-Marc în alt interviu, „trebuie să-i dăm țării ăsteia o etică“. Contracandidații au în spate partide serioase, dar asta nu-l interesează pe Jean-Marc. El stă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
pe copii (poate exagerez un pic) cum se pune o poezie de Bacovia într-o ecuație cu termeni rigizi sau cum să deseneze un tabel în care să înșire, comparativ, trăsăturile lui Ion și ale lui Moromete. M-ar fi durut sufletul. Cred încă în păstrarea unei anume (poate iluzorii) inocențe care, uneori (rarissim, e drept), se vădește în stare, dacă nu să le concureze, măcar să li se alăture manualelor de teorie literară de care m-ați întrebat la început. Bursele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
umană: minimul sentiment de rușine. Am văzut pe chipul lui Mureșan, după ce aflase că telefoanele i-au fost urmărite, o relaxare totală. Nu-i păsa absolut deloc de impactul la public pe care l-ar avea o (altă) anchetă, îl durea fix în cot de orice ar spune opinia publică. Cu un rânjet disprețuitor, își crea numai explicații străvezii pentru eventuale întrebări venite din partea procurorilor, spunându-i conlocutorului Ciorbă, deja „trădător“ la momentul respectiv: tu să spui așa, eu o să zic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
de pe margine, fie ei și intelectuali cu față europeană, aplaudă această situație, fără să-și dea seama că, tocmai prin aplauzele respective, la rându-le se umilesc. Președintele jucăuș (I) Există o problemă a politicii românești care pare să-i doară tare de tot pe toți jurnaliștii și politicienii noștri. Îi doare atât de tare, încât o pun pe tapet ori de câte ori au ocazia. Ea se poate rezuma însă la o întrebare simplă: Este sau ar putea deveni președintele Băsescu un dictator
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
situație, fără să-și dea seama că, tocmai prin aplauzele respective, la rându-le se umilesc. Președintele jucăuș (I) Există o problemă a politicii românești care pare să-i doară tare de tot pe toți jurnaliștii și politicienii noștri. Îi doare atât de tare, încât o pun pe tapet ori de câte ori au ocazia. Ea se poate rezuma însă la o întrebare simplă: Este sau ar putea deveni președintele Băsescu un dictator și-un tiran? Întrebarea asta nu s-a mai pus cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
bucurându-ne de norii de praf care se ridicau în urma noastră. Mai ieșea câte o gospodină care tocmai își atârnase rufele la uscat și ne trimitea pe la casele noastre, ne amenința că ne spune lu’ mama, dar pe noi ne durea în cot. La un moment dat, am zărit o chestie ciudată pe cer. Un planor. L-am urmărit, până am ieșit din sat. Părea mic planorul. Dac-aterizează pe-aproape, ne-am zis că-l luăm acasă. Am părăsit drumul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
durerile suferinzilor. îmi amintesc și astăzi, cu multă emoție de Dumitru Bostan din Fundoaia care era foarte priceput la cazurile de traumatisme osoase la membrele inferioare și superioare. Când eram copil, într-o toamnă mi-am scrântit mâna dreaptă. Mă durea îngrozitor, plângeam și mă foiam în toate părțile. Tata m-a luat atunci, noaptea și m-a dus la el. Mi-a pipăit oasele, m-a frecționat cu rachiu de cel tare la locul dureros și mi-a spus să
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
m-a frecționat cu rachiu de cel tare la locul dureros și mi-a spus să las mâna moale. El a așezat ușurel oasele la loc. Bucuria mea a fost așa de mare, fiindcă a doua zi mâna mă mai durea puțin, iar noaptea am putut să dorm liniștit. Cu mare atenție se ocupa și de cei care aveau oasele de la mâini sau de la picioare rupte. Le pipăia ușurel, încerca să le așeze la loc, le așeza în lopățele care după
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Cei cu necazuri trebuiau să recunoască și să plătească în natură-de cele mai multe ori, unul-doi pui, câteva ouă, o găină etc. Este demn de menționat că existau în sat și femei care știau să trateze de vătămătură. Așa că pe cine-l durea stomacul sau chiar intestinele, se spunea că l-a apucat vătămătura. Unele babe se pricepeau să pună oala. Făceau o mămăligă proaspătă din care rupeau o bucată și făceau o turtiță în care se punea o lumânare. Acestea se așezau
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
2 litri cu gura în jos. Când se termina oxigenul de sub oală, lumânarea se stingea și burta bolnavei era trasă în interiorul oalei. După un timp, oala se desprindea și bolnavul spunea că i-a mai trecut puțin și nu-l doare așa de tare ca înainte. Mai târziu, bazate pe acest principiu, au apărut ventuzele care s-au dovedit a fi mai eficiente în unele afecțiuni și mai ales în caz de răceală. De remarcat este și faptul că unele babe
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Să răsară busuioc, Busuioc de la fetiță, Să le sărut pe guriță.” „Bată-vă picioare moi, Că nu pot juca cu voi Că eu dau să vă-ndreptați, Voi mai tare vă strâmbați.” „Haida,fată, la ogor! -Ba, mamă, ochii mă dor! Hai, copilă, la jucat! -Stai, mamă, c-amuș mă gat!” „Câte fete sunt-n sat Pe toate le-am sărutat. Dacă mai ținea săpatul, Aș fi sărutat tot satul.” Trage-n struna cea mai groasă Să joace cele frumoase; Trage
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
verbale/paraverbale/nonverbale ale variantelor Stării de Copil Starea Eului Manifestări verbale Manifestări paraverbale Manifestări nonverbale COPIL liber/spontan Îmi place... Nu-mi place... Vreau să... Am chef să... Mi-e poftă de... Vreau să fac/încerc (și) eu... Mă doare... Nu mă mai joc cu tine! Nu mai vorbesc cu tine! Îmi dai un pupic? Super! Wow! Intensitate mare a vocii Țipat Suspine Oftat din greu Voce energică, fără inhibiții Ritm (foarte) rapid Râs în hohote. Râs/zâmbet în privire
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
să-i întoarcă judecata de la faptă la pedeapsă: "Doamne, ce grea este viața/ Cînd te scoli de dimineața/ Cu sirena care sună/ Cu cătușele la mînă/ Doamne ce grea este viața/ Cînd pe ochi se pune ceața/ De la lacrimi care dor/ De la becul care-i chior... Doamne, ce grea este viața/ Cînd îți pierzi toată speranța". Multe din cîntecele de ocnă se adresează divinității, iar invocarea lui Dumnezeu se face uneori la fiecare strofă, ca o formă de suport moral și
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
-mi iasă băiatul afară". Mama este suportul psihologic al celor mai mulți deținuți și doar gîndindu-se la ea își pot recunoaște greșelile: "Mă gîndesc la mama mea/ să nu pățească ceva/ c-am mai fost la închisoare/ și pe mama rău o doare/ lasă, mamă, c-am să scap/ și nimic n-am să mai fac/ am s-ascult numai de tine/ totul o să fie bine/ Doamne, nu știu ce să fac/ de pușcărie să scap/ să merg lîngă mama mea/ că-i bătrînă, săraca
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
exprime durerea și pe infractor să o asculte și să conștientizeze. Un astfel de contract de detenție presupune înțelegerea închisorii ca locul cel mai bine structurat pentru mediere, care să permită victimei să îi spună infractorului cît de mult o doare și de ce, iar infractorului să îi poată spune victimei de ce a comis fapta, ceea ce ar permite adresarea de scuze și solicitarea iertării, în vederea reconcilierii și îndreptării. Mai presus, contractul de detenție presupune asumarea trecerii de la paradigma justiției retributive la cea
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
pornită. Nu la maxim. Moderat. ăsta-i cuvântul-cheie la vârsta mea. Moderație. Consumați tot, fără milă, dar cu moderație. Nu pierdeți nici o secundă, încercați orice, mergeți până dincolo de pânzele albe, dar cu moderație. Așa e cuminte. Uof. Coloana. Asta nu doare cu moderație. E plină de ciocuri de papagal, care-mi împing pielea pe dinăuntru. Vor afară, la lumină, nemernicii ăștia de papagali. Asta e. La 97 de ani nu mai ești singur, de capul tău. La 97 de ani duci
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]