12,731 matches
-
Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca, Craiova, 1897, pp. 106-109. A urmat o traducere publicată în ziarul "Țara", anul II (1904), nr. 349, p. 2. Povestirea a fost tradusă apoi de Barbu Constantinescu și inclusă în volumul "Nuvele extraordinare", editat în 1910 de Edit. Librăriei Socec & Co. din București, în Biblioteca Populară Socec, nr. 101-103. O nouă traducere a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Scrisoarea furată” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]
-
volumul "Nuvele extraordinare", editat în 1910 de Edit. Librăriei Socec & Co. din București, în Biblioteca Populară Socec, nr. 101-103. O nouă traducere a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Scrisoarea furată” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Ioana Ionașek (publicată în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]
-
furată” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Ioana Ionașek (publicată în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București), de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]
-
alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Ioana Ionașek (publicată în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București), de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Scrisoarea furată” în volumul "Prăbușirea casei Usher", editat în 2013 de Editura MondoRo din București). Epigraful latinesc "„”" (Nimic mai nesuferit
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]
-
Liviu Cotrău (publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Scrisoarea furată” în volumul "Prăbușirea casei Usher", editat în 2013 de Editura MondoRo din București). Epigraful latinesc "„”" (Nimic mai nesuferit înțelepciunii decât despicarea firului în patru) atribuit de Poe lui Seneca nu a fost găsit în lucrarea cunoscută a lui Seneca. El provine din tratatul „De Remediis utriusque
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]
-
Produs de Teo Macero, album-ul a fost înregistrat într-o singură ședință, pe data de 18 Februarie, 1969 la Studioul CBS 30th Street Studio B în New York City. Încorporând elemente ale formei de sonată din muzica clasică, Macero a editat și aranjat înregistrările lui Davis din ședință pentru a produce albumul. Marcând începutul perioadei sale "electrice", "" s-a fost privit de către criticii/jurnaliștii de muzică, drept prima lucrare fusion a lui Davis, urmată de o schimbare stilistică față de gen în
In a Silent Way () [Corola-website/Science/327151_a_328480]
-
serialul. Serialul a fost amânat datorită audienței scăzute, din cauza concurenței directe a emisiunilor de la NBC "Sanford and Son" și "Chico and the Mân". A fost retransmis de Sci Fi Channel. Roluri principale: Roluri secundare: În 1976, cateva episoade au fost editate în cinci filme de televiziune:
Planeta maimuțelor (serial TV) () [Corola-website/Science/327217_a_328546]
-
imposibilitatea de a oferi cheia de interpretare unui „public savant”, sfătuit chiar și de director, renunță să mai scrie piesa care, între timp, s-a jucat. Nuvela „Adio!...” a fost publicată în anul 1965 în "Revista Scriitorilor Români", almanah literar editat anual începând din 1962 de Societatea Academică Română din München (R.F. Germania). Ca urmare a faptului că, după cel de-al Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
fost tradusă în mai multe limbi străine: germană („Adieu!...”, în vol. "Bei den Zigeunerinnen: Phantastische Geschichten", Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1980; traducere de Edith Silbermann), engleză („Goodbye”, în vol. "Imagination and Meaning. The Scholarly and Literary Works of Mircea Eliade", editat de Norman Girardot și M. L. Ricketts, The Seabury Press, New York, 1982; traducere de Mac Linscott Ricketts), franceză („Adieu!...”, în vol. "Les Trois grâces: nouvelles", Gallimard, Paris, 1984; traducere de Alain Paruit, reeditată în 2009), cehă (în vol. "Hádání z
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
Veves et al., 2006) susțin că unul din 10 diabetici va fi afectat la un moment dat de a.C., în timp ce la diabeticii care au dezvoltat deja polineuropatie periferică, unul din 3 va dezvoltă a.C. În "Evidence-based Orthopedics" ("Evidence-Based Medicine" series) editată de Mohit Bhandari se afirmă că a.C. are o pevalență atât în SUA cât și în restul lumii situată între 0.3% și 3% din populația diabetică. Tratamentul constă în repaus total al aparatului locomotor; scoaterea, un timp îndelungat (în
Artropatie Charcot () [Corola-website/Science/327219_a_328548]
-
au de ce să se mire. [...] Mi-e silă să repet ceea ce Onofrei a explicat cu atâta originalitate și forță în trenul care-l ducea la Cernavodă”. Această nuvelă a fost publicată în anul 1966 în "Ființa românească", revistă de cultură editată de Fundația Regală Universitară Carol I din Paris (Franța), anul IV, nr. 4, pp. 71-94. Comitetul de redacție al revistei era format la acel moment din Mircea Eliade, Vintilă Horia, Virgil Ierunca, Emil Turdeanu și Virgil Veniamin. Ca urmare a
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
cu proză scurtă în revista „Viața armatei”, București, în 1997. Va continua să publice în săptămânalul „Observatorul militar”, în revistele „Litere” (Târgoviște), „Historia”, „Viața Basarabiei”, „Eroica” ș.a. În 2004, la inițiativa colonelului Ion Petrescu, înființează revista „Viața militară” serie nouă, editată de Ministerul Apărării Naționale. În aprilie 2009, a fondat revista de cultură militară și patriotică „ProARME”, cu apariție trimestrială. ... Redactor și conducător de reviste militare, , ofițer de carieră care se inspiră, cu deosebire în proză, din viața cazonă contemporană (dar
Dan Gîju () [Corola-website/Science/327257_a_328586]
-
Rusia și de Imperiul Otoman. Astfel, tronul îi va reveni Prințului Ferdinand de Saxa-Coburg Gotha, ulterior țar al Bulgariei și unul dintre responsabilii declanșării celui de-al doilea război balcanic. La 2 iulie 1887 a apărut la București cotidianul "Sentinela", editat până în 3 august 1887, organ al Partidului Național-Liberal, fondat de fostul medic militar Gr. H. Grandea. În numărul 12 al ziarului, apărut la 16 iulie 1887, la pagina 3 a fost publicat articolul „Unirea Bulgariei cu România în persoana Regelui
Unirea României cu Bulgaria () [Corola-website/Science/327282_a_328611]
-
Germaniei naziste, apărută între anii 1940 și 1945, cu o circulație largă, atât în țările cucerite sau aliate celui de-al Treilea Reich, cât și în afara acestui teritoriu. Revista "Signal", subintitulată "Zeitschrift des Neuen Europa" ("Jurnalul noii Europe"), a fost editată de Deutscher Verlag AG, Berlin. Aceasta a preluat Ullstein Verlag fondată în 1877 și confiscată de către regimul nazist în 1937, din cauza originii evreiești a proprietarilor. „Moștenind” de la predecesoarea sa și revista "Berliner Illustrirte Zeitung", Deutscher Verlag AG a inițiat "Signal
Signal (revistă) () [Corola-website/Science/327312_a_328641]
-
și al revistei franceze "Match". Numele propus inițial a fost „39”, dar, fiind considerat nereprezentativ, a fost repede abandonat în favoarea lui „Signal”, cuvânt fie prezent, cu mici variații, fie ușor de înțeles în toate limbile în care revista a fost editată. "Signal" a fost realizată de către secțiunea a IV-a a serviciilor de propagandă ale armatei germane ("Wehrmacht Propaganda Abteilung"), sub autoritatea Înaltului Comandament al Armatei Germane ("Oberkommando der Wehrmacht" - OKW) și a Ministerului Afacerilor Externe ("Auswärtiges Amt") și sub comanda
Signal (revistă) () [Corola-website/Science/327312_a_328641]
-
număra 48 de pagini. Variantele în celelalte limbi reproduceau ediția germană, rareori cu versiuni ușor diferite. De-a lungul celor aproximativ șase ani de apariție s-au înregistrat 112 numere, și anume : Numărul total al limbilor în care a fost editată revista de-a lungul timpului a fost de 30, dintre care 5 limbi de circulație mai redusă. Deși prevăzute la un moment dat, edițiile în japoneză și ucrainiană nu au fost niciodată realizate. Distribuția revistei a fost impresionantă pentru acea
Signal (revistă) () [Corola-website/Science/327312_a_328641]
-
Europa, Tîrgu-Mureș, p. 106-123. Haller, István: "Procesul Hădăreni", Altera nr. 28/2005 (ISSN 1224-0338), Editura Pro Europa, Tîrgu-Mureș, p. 63-92. Haller, István: "Lynching is not a crime: mob violence against Roma in post-Ceaușescu Romania", Roma Rights, Spring/1998 (ISSN 1417-1503), editat de Centrul European pentru Drepturile Romilor, Budapesta, p. 35-42.
Ciocnirile de la Hădăreni () [Corola-website/Science/330561_a_331890]
-
psihoterapie Daniel David prin care, în premieră mondială, desenele animate sunt folosite în scop terapeutic în tratarea unor diferite probleme ale copiilor (depresie, furie, teama de a vorbi în public, sentimentul de vinovăție. În raportul „Libertatea presei în România 2012” editat de Agenția de Monitorizare a Presei se menționează că „Jurnalistul Mihai Goțiu, cunoscut pentru opiniile sale împotriva exploatării de la Roșia Montană, a fost agresat fizic înainte și după o emisiune realizată de Mihai Tatulici la Roșia Montană și a fost
Mihai Goțiu () [Corola-website/Science/330581_a_331910]
-
în senul de „locul protejat”). În 1987 Arno Stern fondează "Institut de Recherche en Sémiologie de l'Expression" („Institutul de cercetare pentru semiologia exprimării”). Institutul se concentreză pe cercetarea și dezvolatrea conceptului de „Formulare”. În ianuarie 2012, Stern îngrijește și editează cartea de proza și lirica care conține și textele prietenului sau decedat, Herbert Kalman: "Erinnerungen an Europa 1933-1949" („Amintiri din Europa 1939-1949”). Kalman și Stern s-au cunoscut și au devenit prieteni în timpul șederii în același lagăr pentru refugiați de
Arno Stern () [Corola-website/Science/330598_a_331927]
-
bine cunoscută în lumea științifică pentru inventarea unei noi metode de tratament a cancerelor dermatologice pre-maligne. A publicat numeroase lucrări științifice de dimensiuni mici și mijlocii, referitoare în special la chimie și fotochimie. Reprezentative sunt volumele de Fotochimie (4 volume editate în 2005-2007) cât și a tratatului de Dermato-oncologie , cât și nenumăratele capitiole în volume apărute la edituri de renume internațional, , , În ultimii ani, Rodica-Mariana Ion a inițiat o nouă direcție de cercetare: conservarea și restaurarea pieselor de patrimoniu, punând accent
Rodica-Mariana Ion () [Corola-website/Science/330628_a_331957]
-
de licență, dar în realitate are rolul de a-l scoate din lumea seacă a statisticilor istorice și de a-l face conștient de valoarea umană a fiecărei vieți. Nuveleta a apărut în mai 1996 în volumul "The Williamson Effect" editat de Roger Zelazny în onoarea scriitorului Jack Williamson. Ea descrie excursia făcută de oamenii viitorului imaginat de Williamson în locurile în care acesta a crescut și a locuit. Publicată în numărul din ianuarie 1988 din "Isaac Asimov's Science Fiction
Vânturile de la Marble Arch (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/330758_a_332087]
-
numele întreg - G.O. Bogza, ceea ce îl inspiră pe Geo Bogza să folosească această formă a numelui cu care va semna ca autor. Ovidiu Bogza a scris în tinerțe în publicația „Balonul. Revistă umoristică” finanțată de Ion Tomoșeanu (revistă sapirografiată, „editată de Gion Tomșeneanu”, 1933). A scris o piesă de teatru, „Cortina”, în 1929, pe care a pus-o în scenă la Buștenari, cu o trupă de amatori. Scrierile sale au un ton vioi, ironic dar pozitiv, fiind inspirate din realitatea
Ovidiu Bogza () [Corola-website/Science/330846_a_332175]
-
Media and Experts Determine How We see the Rest of the World. (1981) •After the Last Sky. Palestinian Lives. (1986) •Blaming the Victims. Spurious Scholarship and the Palestinian Question. (1988) •The Politics of Dispossession. The Struggle for Palestinian Self-Determination, 1969-1994. Editată de Edward Said și Christopher Hitchens. (1994) •Peace and Its Discontents. Essays on Palestine in the Middle East Peace Process. (1996) •Out of Place: A Memoir. (1999) •The End of the Peace Process: Oslo and After. (2000) Edward Said a
Edward Said () [Corola-website/Science/330887_a_332216]
-
Ernst Kühlbrandt a publicat, anonim, prima sa încercare literară: "Schwank Junggesellen". Ulterior a încercat să răscumpere toate exemplarele din acest „păcat al tinereții”, cum l-a numit el, și le-a distrus. În primul număr al revistei bilunare "Die Karpathen", editate de Adolf Meschendörfer, Ernst Kühlbrandt a publicat articolul "Romreise - Erinnerungen eines alten Schulmeisters" (Călătorie la Roma - Amintirile unui învățător bătrân). A colaborat apoi constant cu revista, publicând în special versuri satirice, domeniu în care excela, dar și epigrame și poezii
Ernst Kühlbrandt () [Corola-website/Science/330900_a_332229]
-
procedurilor de eiruv și a căutat să le corecteze. De asemenea, a înființat și aici o școală de Talmud Tora, la care au învățat 250 elevi. El a transferat în cele din urmă ieșiva din Hlyniany la Sanok, si a editat acolo o antologie numită „Eshkol” (Ciorchine) cuprinzând contribuții originale ale celor mai buni elevi ai ieșivei. La Sanok rabinul Shapira a trăit și lucrat vreme de trei ani, iar când a plecat a lăsat o comunitate organizată exemplar. În anul
Yehuda Meir Shapira () [Corola-website/Science/330074_a_331403]