12,639 matches
-
a refuzat să recunoască evidența. Măcar Camus a avut forța morală să vadă ceea ce Sartre refuza, de aceea îl prefer dintre toți autorii care au cochetat la un moment dat cu stângismul. Păi, am spus eu că am ceva cu editorul Liiceanu? Am cu unele dintre atitudinile și textele sale, nu cu toate de altfel!, și cred că mă aflu în dreptul meu. Nimeni nu-i obligat să-i placă tot ce se produce. Nici măcar nu spun că ar fi proaste, ci
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
3 reviste), buletine pentru femei (3 reviste), despre pământul sfânt (2 reviste) și pentru copii, sau școlare (2 reviste)327. În România nu au existat Agenții catolice de informare și nici Agenții de publicitate. Nu au fost constituite asociații ale editorilor. Organizațiile catolice de presă au fost: Societatea pe acțiuni "Sfânta Unire" din Blaj și Societatea "Presa Bună" din Iași, care a avut în proiect dezvoltarea presei catolice după modelul unor societăți din Occident, cum erau: "Opera Nazionale per la Buona
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
considerat că cenzorul a fost prea indulgent (...); Aceasta însă a fost tot, pentru că nu ne-a reclamat în mod oficial la Roma! Gazeta de duminică (catolică), ce apare mai târziu (1913) la București, nu a trecut prin cenzura cancelariei episcopale; editorul însă (parohul catedralei, preotul Carol Auner), a garantat pentru ortodoxia ei"340. La 23 decembrie 1911, arhiepiscopul Netzhammer a convocat la propria reședință din strada Esculap nr. 7 un grup de 7 colaboratori, printre care: preotul Carol Auner parohul catedralei
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
regelui Carol I" a fost titlul unui material apărut imediat după producerea acestui eveniment. Articolul era însoțit de portretul regelui și de câteva informații privitoare la decesul său, dar și de regretele și omagiile aduse de Biserica Catolică, exprimate de editorul revistei Lumina creștinului, Anton Gabor: "Ne este cunoscută tuturor trista veste care s-a răspândit din Sinaia în dimineața zilei de 27 septembrie 1924 și care a umplut de o adâncă durere întreaga țară. Regele Carol I a murit de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
În revista Sentinela catolică au apărut numeroase informații referitoare la problemele delicate din viața catolicilor din România,dar și din străinătate. În numărul 6 anul 6 (iunie 1926) al gazetei a fost publicat un articol intitulat " Marele secret", în care editorul A. Gabor a explicat cititorilor cum s-a cumpărat tipografia "Presa Bună" și cu ce bani s-au construit clădirile editurii "Presa Bună", pentru a risipi zvonurile și acuzele apărute, cât și pentru a elucida misterul "de unde atâția bani?"641
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
România. Documente din Arhiva Europei Libere 1948-1960, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2005. Camilli, N. I., Actele pastorale, volumul I, Iași, 1913. Codex Iuris Canonici(Codice di diritto canonico: testo ufficiale e versione italiana), Unione Editori Cattolici Italiani, Roma, 1983. Collectanea, S., Congregatia de Propaganda Fide, volumul II, Roma, 1907. Comisia Pontificală pentru Comunicațiile Sociale, Instrucția Communio et Progressio, Editura Presa Bună, Iași, 2003. Idem, Etica în comunicațiile sociale, Editura Presa Bună, Iași, 2000. Idem, Etica
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Idem, Sagna. File de monografie istorică, Sapienția, Iași, 2003. Idem, Răchiteni. File de monografie istorică, Editura Presa Bună, Iași, 1999. Idem, Biserica și școala. Din istoria operelor sociale catolice în România, Editura Presa Bună, Iași, 2002. Doboș, Dănuț, Bortoș, Eugen (editori), Parohia Catedralei "Sf. Iosif" din București, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București, București, 2005. Doboș, Dănuț, Despinescu, Anton, Episcopul Anton Durcovici, o viață închinată lui Dumnezeu și Bisericii, Sapienția, Iași, 2002. Doboș, Dănuț, Văcaru, Silviu (coord.), Hălăucești, sat de veche tradiție cultural-
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București, București, 2005. Doboș, Dănuț, Despinescu, Anton, Episcopul Anton Durcovici, o viață închinată lui Dumnezeu și Bisericii, Sapienția, Iași, 2002. Doboș, Dănuț, Văcaru, Silviu (coord.), Hălăucești, sat de veche tradiție cultural- religioasă, Sapienția, Iași, 2004. Doboș, Fabian (editor), Săbăoani file de istorie, Editura Presa Bună, Iași, 2002. Domenach, Jean-Marie, Propaganda politică, Editura Institutul European, Iași, 2004. Dumea, Emil, Istoria Bisericii Catolice din Moldova, Sapienția, Iași, 2006. Dumitrescu, Mircea, File din istoria presei românești, Editura Fundația Națională pentru Civilizație
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
catolică, nr. 2, București, 1913, pp. 226-243. Idem, "Istoria Bărăției din București", în Pro Memoria, nr. 4/2005, București, 2005, pp. 9-34. Banner, Daniel, "Presa Parohială: Bukarester katholisches sonnatagsblatt", în Parohia Catedralei "Sf. Iosif" din București, Doboș Dănuț Bortoș eugen (editori), Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice București, București, 2005, pp. 173-185. Bișoc, Anton, Căsătoria, Editura Serafica, Hălăucești, 1926. Idem, Viața marelui făcător de minuni Sf. Anton de Padua, Editura Serafica, Bacău, 1931. Cantavella, J., Serrano, J.F., Catolicos en la prensa. Concepto y origenes
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
se realizeză comunicarea: scopul, persoanele, locul, timpul etc.). Se consideră de asemenea că fiecare actor implicat în acest proces are anumite îndatoriri (publicul receptor, tinerii, părinții, autorii, autoritățile civile), responsabilitatea cea mai mare revenind totuși autorilor (ziariști, scriitori, actori, regizori, editori, producători, impresari, distribuitori etc.) deoarece în condițiile actuale ale societății, prin activitatea lor de informare și influențare, ei pot duce neamul omenesc la bine sau la rău. Mijloacele de comunicare trebuie folosite eficient în numeroasele opere de apostolate, în funcție de împrejurări
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în limba germană, intitulat Bukarester Tagblatt care a avut o apariție neîntreruptă până la finele celui de-al Doilea Război Mondial, (Bukarester Tagblatt, nr. 1, București, 1882). 423 Daniel Banner, "Presa parohială: Bukarester Katholisches Sonntagsblatt (1913-1942)", în Dănuț Doboș, Eugen Bartoș (editori), Parohia catedralei "Sf. Iosif" din București, Editura Arhivelor Romano-Catolice București, București, 2005, pp. 173-185. 424 R. Netzhammer, Rumänien, I, p. 402. 425 Cele mai multe informații despre această publicație provin din jurnalul episcopului Raymund Netzhammer Episcop în România, volumul I și II
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
modele demne de urmat pe calea ce duce spre cer" (Bukarester katholisches sonntagsblatt, an I, nr. 1, 16 martie 1913, p. 1.). 428 Damel Banner, op. cit., p. 175. 429 Dănuț Doboș, "Administrația Carol Auner (1913-1931)", în Dănuț Doboș, Eugen Bartoș (editori), Parohia catedralei "Sf. Ioan" din București, editura Arhivelor Romano-Catolice București, București, 2005, p. 57. 430 Ibidem. 431 Ibidem. 432 R. Netzhammer, Bischof in ..., p. 412. 433 Ibidem, p. 428. 434 În timpul vizitei s-a ținut și o liturghie solemnă la
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Idem, nr. 2, 1913. 499 Ibidem. 500 Idem, nr. 3, 1914. 501 Idem, nr. 1, 1915. 502 Idem, nr. 2, 1915. 503 Idem, nr. 1, 1916. 504 Dănuț Doboș, "Administrația Carol Auner (1911-1931)" în Parohia Catedralei Sf. Iosif din București, editor Dănuț Doboș Eugen Bartoș, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, București, 2005, pp. 35-63 505 AARC București, Fond Netzhammer, cutia XIX, documentulul 3840. 506 Dănuț Doboș, "Administrația...", p. 43. 507 N. Netzhammer și Krista Zach, Raymund Netzhammer Episcop în România, vol I, Editura
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
539 V. Dancă, " A. Durcovici și neotomismul în România", în Pro Memoria, 3/2004, București, pp. 127-141, "Monseniorul Anton Durcovici. Pastorația intelectualilor din București între 1936 și 1940", în Parohia Catedralei Sf. Iosif din București, D. Doboș și Eugen Bartoș (editori), Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, București, 2005, pp. 187-198. 540 Dănuț Doboș, Eduard Lucaci, "Documentule inedite...", p. 127. 541 AARC, Fond Netzhammer, cutia VIII, doc. 1372; cutia XI, doc 2025; cutia XII, doc 2360; cutia XIV, doc 2626, doc 2806; cutia XV
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
la moarte în "Procesul Legației Franței" și executat prin împușcare. 782 Jean Georgesco, op. cit., p. 169. 783 Ibidem. 784 Ibidem, p. 170. 785 Emil Dumea, op. cit., p. 169. 786 Dănuț Doboș, "Administrația Carol Auner(1913-1931)", în Dănuț Doboș, Eugen Bartoș (editori), Parohia catedralei "Sf. Ioan" din București, editura Arhivelor Romano-Catolice București, București, 2005, p. 57. 787 Viața, nr. 2, 1913, p. 20. 788 Lumina creștinului, decembrie 1923, p. 5. 789 Idem, septembrie 1943, p. 4. 790 Curierul parohiei catolice din Galați
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și de creșterea tirajului până la cinci mii de exemplare vândute prin abonament sau cu numărul, Cazzavillan se hotărăște să editeze un cotidian, pentru a oferi cititorilor „cele din urmă știri din lumea întreagă telegrafice și telefonice”. U. apare sub direcția editorului, care era și proprietarul tipografiei. În alegerea denumirii el se inspiră, așa cum mărturisește, de la Ioan Genilie, care în 1845 scosese la București prima gazetă cu acest titlu. Noul ziar va ieși dimineața, în timp ce marile cotidiene ale epocii, „România”, „Voința națională
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
multă vreme redactor-șef. Alcătuit după modelul gazetelor italiene, independent politicește, cu un caracter popular, având menirea de a difuza în mod obiectiv informația politică și socială din țară și din străinătate, ziarul își formează un public, ceea ce îi permite editorului să mărească formatul, să înmulțească numărul de pagini, să diversifice rubricile și să atragă colaboratori de renume. După 1890 U. devine unul dintre cele mai importante cotidiene românești, având tirajul cel mai mare. Conținutul ziarului are un caracter enciclopedic: articole
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
AURORA ROMÂNĂ, revistă literară care a apărut la Pesta, bilunar, între 1 ianuarie 1863 și 15 august 1865. Proprietar, editor și redactor responsabil a fost preotul Ioanichie Miculescu, iar redactori, Iosif Vulcan, pentru primele opt numere (până la 22 aprilie 1863), și M. Besanu. De fapt, lui Vulcan îi aparțin atât alegerea titlului, cât și meritul de a fi organizat redacția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285493_a_286822]
-
a falsificat pe Seymour, Harriet pe Bentley, Chatterton (presupunere primejdioasă) a scris cea mai mare parte a poeziei secolului XIX. Charles se lasă păcălit de manuscrise falsificate ale lui Chatterton, pe care le obține de la Joynson, un descendent al primului editor al lui Chatterton. Singurul fapt autentic în acest roman de falsuri e moartea lui Charles. Tot restul e un joc pe care, din nefericire, îl descifrăm prea lesne. Mai direct și mult mai puțin poetic decât Hawksmoor, Chatterton nu e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Hurry up, Joyce, it's time!) Notele poemului sunt în mod cert actul de naștere, manifestul poeziei livrești. Eliot le-a alcătuit mai mult pentru a se feri de acuzația de plagiat și le-a dat spre publicare la cererea editorului, care a scos poemul într-un volum independent și a vrut să-l facă mai impunător. După prima ediție, niciun cititor nu a mai vrut să audă de poem dacă nu avea Note. Cât privește importanța lor în interpretarea poemului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
apuc, dar mai sunt câțiva ani până atunci... Student: Cum vă alegeți subiectele? PA: Mai degrabă mă aleg ele pe mine. Uneori îmi dă cineva o idee, cum a fost ideea de a scrie biografia Tamisei, care a venit de la editorul meu. Alteori, cum ar fi Newton și Poe, e câte o veche obsesie de-a mea, și atunci cartea vine ca de la sine. Se-ntâmplă cu câte un roman să iau tocul și să mă pun pe scris fără niciun
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
PA: N-aș crede. Ar fi hazos să rescrii un roman, același roman pe care tocmai l-ai scris. La asta încă nu mă gândisem. Nu e o idee rea, însă ar exista unele probleme, ca de pildă faptul că editorul n-ar fi de acord să scriu de două ori aceeași carte, dar asta nu contează. În realitate n-ar prea merge. Mai întâi că omul se schimbă, iar cel care a scris ultimul meu roman nu mai e deloc
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
legionari refugiați în Spania și în Franța, este arestat și închis un an și jumătate. După ieșirea din închisoare a lucrat la Casa Centrală a Creației Populare, în redacțiile revistelor „Gazeta literară” (1963-1967) și „Luceafărul”. Ulterior s-a afirmat ca editor: redactor la Editura Politică (1963-1968), redactor-șef la Editura Enciclopedică (1968-1969) și director al Editurii Minerva din 1969 până în 1986, când a fost retrogradat și pensionat. Articole i-au apărut în „Almanahul literar”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Steaua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288043_a_289372]
-
un elev neatent, iar în O poveste plicticoasă sunt demontate abil scenariile basmelor, în timp ce Recapitulare este articulată în jurul unui fel de lingvistică absurdă, limba inventată permițând unui elev memorarea rapidă a lecțiilor. De interes documentar este volumul postum Carnete de editor. Interviuri. Addenda (2000), un jurnal al omului public S., unde sunt descrise „peisajul” și stratagemele editoriale al anilor ’70-’80 din secolul trecut, cunoscute în chip direct. De o atenție deosebită se bucură cazul Ion Lăncrănjan, cu odiseea publicării romanului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
vesele, București, 1969; Melcul mincinos, București, 1972; Aducătorului, mulțumiri, București, 1976; Viitorule, când te-ai născut?, București, 1977; Mama mamuților mahmuri, București, 1980; Un Gulliver în țara chiticilor,București, 1983; N-ați văzut un mânz maro?, București, 1999; Carnete de editor. Interviuri. Addenda, îngr. Sanda Sântimbreanu și Ion Nicolae Anghel, Timișoara, 2000. Traduceri: Gianni Rodari, Aventurile lui Cepelică, București, 1957 (în colaborare cu I. Barta); Natalia Attardi Donnini, Povestea „furnicuței” și a „furnicarului”, București, 1965 (în colaborare cu C. Raicu); Dimény
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]