KorAP: Find »[drukola/base=grec & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...494 495 496 ...505 >

12,610 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

natură iconografică) s-a suprapus divinităților indigene, lăsând, În esență, intactă dedesubt o mare parte a personalităților vechilor zei. După cum Tiniaxe "Tinia" etrusc, care poate fi În același timp infernal și uranian, Întunecat și ceresc, este doar superficial Zeusxe "Zeus" grec, la fel, Menervaxe "Menerva" din Etruria, zeiță a destinului și a oracolelor, nu este deloc identică cu Atenaxe "Atena" greacă; identificarea lui Unixe "Uni" poate și să oscileze Între mai obișnuita Heraxe "Hera" și Ishtarxe "Ishtar"-Afroditaxe "Afrodita" feniciană; și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
teonimelor ne ajută, În sfârșit, să Înțelegem o altă caracteristică a religiozității etrusce, asocierea zeităților nu numai - așa cum se Întâmplă foarte frecvent În regiunile Mediteranei antice - În forma cuplurilor divine, ci și În cea de triade. Cunoscută periferic În lumea greacă (să ne gândim la triada delfică), o atare asociere de divinități a devenit În literatura modernă curentă o caracteristică specific etruscă: din Etruria, prin intermediul Întemeierii capitoline și al imitației plebee a acesteia petrecută pe Aventin, ar fi trecut În lumea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ne permit să abordăm mai Îndeaproape unele trăsături fundamentale ale mentalității religioase etrusce. Zeii sunt departe, retrași În ale lor sedes unde, fie singuri, fie ca grup sau ansamblu, obișnuiesc să-și manifeste oamenilor propria voință. Dar, În timp ce religiile contemporane, greacă și romană, teoretizează pax deorum, echilibrul pacific Între sfera divină și sfera umană și necesitatea ca el să fie restabilit când acest echilibru este frânt din vina oamenilor, ordinea cosmică a tradiției etrusce, așa cum am văzut În Etruria În legătură cu adeziunea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sub presiunea doctrinelor orfice și pitagoreice, răspândite În Etruria deja din secolul al V-lea Î.Hr., cu rezultatul că Hadesul etrusc, cunoscut nouă din atâtea documente iconografice, a sfârșit a-și asuma un aspect exterior puternic grecizant. Dar Învelișul grec nu trebuie să ne Înșele: deja În veacul al V-lea Î.Hr. Etruria cunoaște, de exemplu, o multitudine de Caronixe "Caroni", cu desăvârșire necunoscută lumii grecești de la care ea a Împrumutat acest personaj. Așa cum ne Învață unele dintre cele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
religiei romane În sfera științei religiilor trebuie să integreze o astfel de religie În sistemul global al civilizației și culturii. Așadar, tratarea „istoriei intelectuale (Geistesgeschichte) a istoriei romane” constituie cel de-al doilea pol al prezentului nostru studiu. 2. RELIGIA GREACĂ ÎN ITALIA ȘI RELIGIA ROMANĂTC "2. RELIGIA GREACĂ ÎN ITALIA ȘI RELIGIA ROMANĂ" 1. Protoistoriatc "1. Protoistoria" a) Indo-european, italic, roman Așa cum o spune chiar numele, religia romană este, Înainte de toate, religia unei cetăți, nu a unui trib, a unui

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
integreze o astfel de religie În sistemul global al civilizației și culturii. Așadar, tratarea „istoriei intelectuale (Geistesgeschichte) a istoriei romane” constituie cel de-al doilea pol al prezentului nostru studiu. 2. RELIGIA GREACĂ ÎN ITALIA ȘI RELIGIA ROMANĂTC "2. RELIGIA GREACĂ ÎN ITALIA ȘI RELIGIA ROMANĂ" 1. Protoistoriatc "1. Protoistoria" a) Indo-european, italic, roman Așa cum o spune chiar numele, religia romană este, Înainte de toate, religia unei cetăți, nu a unui trib, a unui popor, a unui regat. În mod paradoxal, această

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
trebuie să omitem amănuntele lingvistice și cadrul cultural ce rezultă din Împrumuturile care privesc domeniul armelor, al construcțiilor edilitare, al țesăturilor și al agriculturii. Peruzzi consideră drept Împrumuturi miceniene următoarele vocabule, pentru care se exclude faptul că provin de la coloniștii greci Începând cu veacul al VIII-lea: buca: un vas, poate „cap de bou”, cf. micenianul qu-o-ka-ra; capis: un vas folosit În special de către pontifices, cf. micenianul ka-pa-ra; februum: mijloc de purificare, cf. grecescul sphedròn; fides: instrument cu corzi, cf. grecescul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
obținute În domeniul lingvistic și arheologic și cunoștințele filologice și istorice, Altheim ajunsese să propună următoarea teză: la vremea În care au apărut primele instituții privind sărbătorile și lumea zeilor, nu exista o Romă autohtonă, fără influențe din exterior; influența greacă nu a intervenit după o fază etruscă, ci Însăși Etruria răspândise o civilizație greacă; chiar ideea unei „influențe grecești” devine problematică, deoarece, de pildă, Dianaxe "Diana" este identică cu Artemisxe "Artemis" În calitate de zeiță a femeilor și a nașterii, ca stăpână

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
propună următoarea teză: la vremea În care au apărut primele instituții privind sărbătorile și lumea zeilor, nu exista o Romă autohtonă, fără influențe din exterior; influența greacă nu a intervenit după o fază etruscă, ci Însăși Etruria răspândise o civilizație greacă; chiar ideea unei „influențe grecești” devine problematică, deoarece, de pildă, Dianaxe "Diana" este identică cu Artemisxe "Artemis" În calitate de zeiță a femeilor și a nașterii, ca stăpână a pădurilor, a animalelor, a vânătorii, ca Însoțitoare a lui Apolloxe "Apollo", și deoarece

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pădurilor, a animalelor, a vânătorii, ca Însoțitoare a lui Apolloxe "Apollo", și deoarece Mercurxe "Mercur" „nu a fost nimeni altul decât Hermesxe "Hermes"”: așadar nu se poate vorbi despre o „echivalare” Între o zeitate latină la origine și o zeitate greacă (Altheim, 1930, pp. 120 sq.). În acest sens, istoria religiei romane este doar o parte a celei grecești. Cei care apărau „o descendență nordică” a religiei romane și-au lansat atunci protestul radical (Bickel, 1940, pp. 12-43; cf. Altheim, 1930

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Hesiod considerase că trebuie să Îi introducă În Teogonia sa pe fiii lui Odiseuxe "Odiseu" și ai Circei, fiica lui Heliosxe "Helios", Agriusxe "Agrius" și Latinus 2: din acel moment și această parte a coastei tireniene este prezentă În literatura greacă. În monografia lui Despre Italia, Antioh din Siracuza povestește că Siculus a fugit de la Roma În vremea În care Morges domnea peste Italia (meridională) (În Dionysosxe "Dionysos" din Halicarnas, Antiquitates Romanae, 1, 73). Heraklesides din Pontxe "Pont" definește Roma ca

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cult Întemeietorului cetății, o lege sacră fixată În scris și vizibilă pentru public (Lapis Niger) și un loc de adunare (comitium), creează un centru urban În prima jumătate a secolului al VI-lea. Arhitectura palatului regal găsește paralele În lumea greacă (Ampolo, 1971; Palmer, 1969). Scrierea provine de la greci, deși este nesigur dacă pe cale directă, trecând, de exemplu, prin Pithekousa și Cumae, sau prin intermediul etruscilor 3. Faptul că Încă din secolele al VII-lea și al VI-lea În Latium se

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
latină a acestei profesii. Și cărțile sibiline, care au fost aduse de la Cumae În vremea ultimului rege dintre Tarquinii, presupun faptul că duumvirii (II-viri sacris faciundis) și colaboratorii lor cunoșteau scrierea și tehnicile explicării ei și, de asemenea, și limba greacă. b) Divinități grecești În Roma antică 1. Mici obiecte În bronz, reliefuri și statuete de teracotă și ceramica găsită la Roma sau În Împrejurimile ei arată că o bună parte din mitologia greacă era cunoscută În epoca preși protorepublicană (van

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
explicării ei și, de asemenea, și limba greacă. b) Divinități grecești În Roma antică 1. Mici obiecte În bronz, reliefuri și statuete de teracotă și ceramica găsită la Roma sau În Împrejurimile ei arată că o bună parte din mitologia greacă era cunoscută În epoca preși protorepublicană (van Buren, 1921; Andrén, 1940; Bianchi Bandinelli-Giuliano, 1973; Colonna, 1988). Fără să ne referim la utilizarea și cantitatea acestui material, să enumerăm pur și simplu unele motive: un Dionysosxe "Dionysos" cu cap de taur

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
primit cărțile sibiline și deci un instrument pentru reforme religioase controlate. Cu ajutorul lor a fost instituit, deja În 496/493 Î.Hr., cultul zeilor Ceresxe "Ceres", Liberxe "Liber" și Liberaxe "Libera". Cei care au decorat templul au fost niște artiști greci, iar pentru că limba de cult era greaca, preotesele au venit de la Napoli sau de la Velia. Cicero a putut deduce acest lucru dintr-o listă a preoților (Cicero, Pro Balbo, 55). La Cumae este atestat, deja din secolul al VI-lea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
continue, a unor instituții grecești ca dreptul la azil, formele de constituire, legile scrise, progresele pe plan militar (cavaleria grea) și economia financiară. Povestea lui Demaratos ne Învață cât au fost de numeroase și paradoxale relațiile dintre Roma și civilizația greacă, „deja” din epoca arhaică 1. Demaratos, originar din Corint, se stabilește la Tarquinia aducând cu sine multe bogății, discipoli și meșteșugari. Se căsătorește cu o femeie din Tarquinia, iar fiul lui devine regele Romei: Luciusxe "Lucius" Tarquinius Priscus. Acestor relații

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
fiu al lui Pitagora. Deci până și anumite rituri romane pot fi interpretate În sens pitagoreic, ca, de exemplu, acoperirea capului În timpul sacrificiului 3. Regelui Numa Îi este atribuită o literatură religioasă cu rezonanțe pitagoreice 4. 2. Cultele și zeii greci, miturile și actualizarea lor dramatică, orfismul și misteriile lui Bachus, teologia și critica religiei fac parte integrantă din religia romană, atât privată, cât și publică, și al istoriei ei Încă din epoca arhaică. Apusul cetăților din Grecia Magna, ca urmare

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ultimul rând, de represiunea romană (cf. suprimarea bacanalelor, În 186 Î.Hr.) a slăbit ulterior legătura și schimbul cu Roma. În vremea lui Augustus, călătorii care ajungeau În multe centre antice au putut găsi numai „urme” al modului de viață grec. Strabon a descris Napoli ca pe un muzeu: acolo există Încă gimnazii 5, fratrii, efebi și nume grecești, deși locuitorii sunt romani 6. Aici se refugiază (anahorèin) personaje din Roma care s-au angajat În vreun sector cultural sau sunt

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
percepe limpede conexiunea Între teologia „italică” și cea romană. Varro subliniază dimensiunea istorică a cultului imaginilor: În vremea lui Numa nu existau Încă statui, nici temple, ci numai rituri, nu exista nici un Campitoliu; numai Tarquinii au năpădit cetatea cu artiști greci și etrusci 3. Imaginile se pot justifica numai dacă sunt contemplate nu cu ochii, ci cu spiritul. Acest mod de organizare a diferitelor nivele de Înțelegere, tipic oricărei forme de interiorizare intelectuală, duce cu necesitate la alegoreza imaginilor și atributelor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Teologia filozofilortc "2. Teologia filozofilor" a) Scopul 1. Filozofii nu au reușit niciodată să Întemeieze la Roma o școală permanentă. Nu există filozofi „profesioniști” de origine romană, nici nu se poate presupune o filozofie specific romană; există doar o filozofie greacă În limba latină și cu variantele datorate condiționării publicului roman. Influența acestei filozofii asupra concepțiilor religioase, asupra imaginilor divine și asupra așteptărilor de fericire și mântuire a fost Însemnată și chiar contradictorie, dar nu „În Întregime dăunătoare”, așa cum considera Georg

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
legătura cu cultele tradiționale, În măsura În care raționalizează, critică miturile, practică alegoreza, spiritualizează termenii de cult și conduce la o interiorizare etică 2. Autorii romani, tragicii, Începând cu Ennius, satiricii, de la Lucilius la Persius, și „Înțelepții” au transmis fără Îndoială argumentele iluminismului grec. Așa cum făcuse deja Înainte Xenofan, ei critică imaginile antropomorfe ale divinității și pluralitatea zeilor. Zeii care au percepție și sunt supuși emoțiilor, care se mișcă sau care sunt sau nu fericiți și virtuoși sunt, tocmai din această cauză, supuși schimbării

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Henzen, G. (1874), Acta fratrum Arvalium quae supersunt, Berlin. Hepding, H. (1903), „Attis. Seine Mythen und sein Kult”, În RVV, nr. 1, Giessen. Jaeger, W. (1964), Die Theologie der frühen griechischen Denker, Darmstadt ștrad. it., La teologia dei primi pensatori greci, Florența 1984ț. Kehrer, G. (1982), Organisierte Religion, Stuttgart, Berlin, Köln, Mainz. Kerényi, K. (1955), „Varro über Samothrace und Ambracia”, În Studia Funaioli, pp. 157 sqq. Kirsch, J.P. (1924), Der stadtrömische christliche Festkalender im Altertum, Münster. Koch, H. (1917), Die altchristliche

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
stăpânirii romane, chiar și după ce aceasta va forma un imperiu, ele și-au pierdut orice capacitate de decizie autonomă pe plan politic. 2. Elenismul: caractere generale și linii de orientaretc "2. Elenismul \: caractere generale și linii de orientare" Spre deosebire de etimonul grec hellenismòs, care În valoarea lui precisă definește tot ceea ce este grec În opoziție cu „diferit”, reprezentat de termenul „barbari”, adică de toate popoarele care nu erau grecești, conform lui Droysen, termenul „elenism”, În măsura În care este raportat la ultimele trei veacuri anterioare

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Pentru această cultură, componenta religioasă este esențială, și În cazul acestuia putem vorbi tot despre o omogenitate importantă, chiar dacă există În varietate a expresiilor locale și naționale. O asemenea omogenitate este rezultatul interferenței, realizată diferit, după caz, Între facies religioasă greacă și aceea a diferitelor popoare cu care ea intră În contact. Cu alte cuvinte, perioada elenistică apare caracterizată sub aspect religios de un fenomen care, deși are antecedente și rădăcini În epoca arhaică și clasică, dobândește acum o dimensiune atât

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
acum o dimensiune atât de amplă, Încât să se impună ca trăsătură distinctivă a unei Întregi faze a civilizației popoarelor din zona mediteraneană. În legătură cu aceste lucruri, este necesar să facem o distincție preliminară Între situația regiunilor orientale, În care seva greacă pătrunde adânc În humusul local și din care, la rândul ei, absoarbe elemente vitale, și cea a lumii mediteraneene unde, spre deosebire de alte popoare, atinse doar marginal de puternicul val grec din prima perioadă elenistică, chiar dacă mai târziu au fost antrenate

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]