15,241 matches
-
a dezvoltat. Prin urmare, atunci când starea de război va presa la instituirea suveranității, oamenii vor intra în societate cu tot cu formele de viață pe care și-au clădit existența în starea naturală. Cele mai multe dintre ele sunt relații de tip contractual. Locke insistă asupra faptului că nu orice contract pune capăt stării naturale, ci numai acordul comun de a intra într-o colectivitate și de a forma un corp politic. Oamenii pot face promisiuni și contracte între ei, fără ca prin aceasta să pună
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
în urma pactului social. Cea de-a doua se referă la faptul că oamenii se nasc în cadrul unei comunități politice căreia trebuie să i se supună, neavând libertatea de a stabili o nouă comunitate. Pentru a răspunde primei obiecții, filosoful englez insistă asupra realității istorice a stării naturale. Societățile, asemeni indivizilor, nu își cunosc originea decât prin intermediul documentelor emise de alții. Or, guvernările sunt pretutindeni anterioare documentelor ce le atestă. Documentele apar de cele mai multe ori abia după întemeierea societăților civile, în momentul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
raționali, ci și din "proprietari", termen ce sugerează că persoana civilă are drepturi juridice bine definite. Fără îndoială că sunt excluși din societatea politică cerșetorii și vagabonzii, a căror existență este una decăzută din însuși condiția umană. C.B. Macpherson a insistat asupra acestui aspect, susținând că cei lipsiți de proprietate nu pot fi parte din contractul originar, pentru că ei nu mai sunt în situația de a-și da consimțământul. Pierderea proprietății în sensul de posesiune, încă din starea de natură, duce
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și conservarea proprietății și, de aceea, "nici o societate politică nu poate exista sau supraviețui fără a avea în ea însăși puterea de a conserva proprietatea"80. Sintagma "corp politic" nu reprezintă pentru Locke o sintagmă banală preluată din tradiție. El insistă asupra faptului că fiecare individ care se alătură unei comunități face acest lucru încorporându-se în ea; cu alte cuvinte, face parte dintr-un corp, dintr-un ansamblu coerent de părți susceptibile de a se deplasa unele spre altele. Caracteristica
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
în stare de război cu supușii. Ca urmare, dreptul la rezistență este din toate punctele de vedere în conformitate cu legea naturală, întrucât aceasta cere conservarea individului, a libertății și a proprietății sale împotriva oricărui atentat din partea unei puteri arbitrare sau absolute. Insistând asupra noțiunii de trusteeship, Locke a contribuit la răspândirea ideii că guvernanții nu pot face uz în mod legitim de o putere arbitrară, în scopuri proprii, și că ei poartă responsabilitatea față de cei ce le-au încredințat o misiune. Ei
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
standing ruleto live by, common to everyone of that society). Vezi Locke, Al doilea tratat, § 22, p. 65. Cf. F. A. Hayek, Individualism and economic order, The University of Chicago Press, Chicago, 1958, p. 18. 118 În special critica feministă a insistat asupra excluderii femeilor de la exercitarea drepturilor politice. Vezi în acest sens Nancy J. Hirschmann și Kirstie Morna McClure (eds.), Feminist Interpretations of John Locke, Penn State University Press, University Park, 2007. În studiul său din volumul amintit, Gordon Schochet a
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
până în 1940, o serie de etape, de căutări și reorientări a politicii lingvistice. Atunci când obiectivul prioritar era considerat anexarea Basarabiei, pentru care se afirma că se dispune de o legitimitate istorică (URSS ca stat succesor al Imperiului Țarist), se insista pe afirmarea identității moldovenești. Atunci când Basarabia era văzută ca un teritoriu intermediar pentru răspândirea ideilor revoluționare în România și în sud-estul Europei, se constata unitatea etnică și lingvistică a „moldovenilor” cu românii de peste Prut. Populația moldovenească din Transnistria, minoritară, semirusificată
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Moscova, în persoana lui V. Vinogradov și a lui D. Mihalci, care au condamnat nevalorificarea învățăturilor lui Stalin despre încrucișarea limbilor și au criticat în mod direct pe Ceban pentru susținerea în continuare a caracterului slav al limbii moldovenești. Aceștia insistau și asupra clarificării problemei recunoașterii unor clasici „moldoveni de peste Prut”, ca Alecsandri, Creangă sau Eminescu. Urmare a acestor evoluții, la 3-7 decembrie 1951 avea loc o conferință comună a Institutului de Lingvistică a Academiei de Științe a URSS și a
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
1918 părea pregătit. Ziarul oficial al Sovietului Suprem a fost redenumit Sfatul Țării, deputații gândindu-se chiar să numească Parlamentul în acest fel. La sfârșitul lui 1989, după revoluția din România, Petru Lucinschi, care îi succedase lui Semion Grosul, a insistat asupra unor legături mai strânse cu România. La sfârșitul lui ianuarie 1990 au fost deschise șapte noi puncte de trecere peste Prut, iar zona de securitate de 50 de kilometri a fost desființată. Se părea că odată cu dezintegrarea URSS, moldovenismul
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
reușit să construiască o nouă națiune, nu și-a pierdut calitatea de instrument politic”. În anii de după 1991, dezbaterea publică asupra identității a fost dominată de două grupări politice importante: Frontul Popular Creștin Democrat și Partidul Democrat Agrar. Primul a insistat asupra caracterului românesc al teritoriului dintre Prut și Nistru și s-a pronunțat pentru unirea Republicii Moldova cu România, cel de-al doilea și-a întemeiat existența pe susținerea pozițiilor antiunioniste a unei părți a clasei politice moldovenești. În următoarele două
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
răstălmăcite cu nerușinare pentru a susține scopuri politice și personale meschine. Însă acest gen de abordări sunt mereu întâlnite în unele publicații din Republica Moldova, cele mai multe aservite regimului comunist actual. Unii indivizi și asociații de diverse profiluri aservite factorilor politici răuvoitori insistă și pentru introducerea în planul de învățământ a istoriei integrate, ce să cuprindă istoria locală (istoria satelor), istoria națională (istoria statului moldovenesc), istoria regională (istoria Europei de sud-est), istoria Europei și istoria universală (după cum se arată într-o adresare a
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
și om emerit al culturii din Republica Moldova, afirmă că „savanții au demonstrat că limba moldovenească este mai veche decât româna. Însă ambiția și interesele personale și de grup sunt puse mai presus decât realitatea obiectivă, decât adevărul istoric”, și insistă asupra necesității eliminării din școală a „limbii române”, „limba unui alt stat” (influența articolelor tocmai citate ale lui Vasile Vieru este evidentă). Apare, iată, iarăși confuzia între națiune ca grup uman și stat, ca formă instituțională, și aprecierea conform căreia
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
larg în istorie mai bine de un veac, denumirile de Muntean, Ardelean, Român încă nu existau”. Iar termenul de român era folosit înainte de secolul XIX doar cu sens social de rumân, adică țăran șerb (vezi mai sus Tudor Chifian). Autorul insistă pe deosebirile dintre români și moldoveni și nu face nici un fel de referire la deportările, exterminările și foametea din 1945-1965. Nu citează, în analiza specificului limbii moldovenești, autori români, ci doar „savanți notorii” sovietici (ruși) din anii ‘50 și ’60
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
cita fragmente întregi Ă În timpul orelor de limba română,după ceși rezolva rapid sarcinile comune, devenea agitata și chiar turbulenta, deranjându-și deseori colegii. Pentru fiecare oră de limba română pregătesc un set de fișe de dezvoltare , gradate ca dificultate, insistând mai mult pe partea de creație, pentru care ea are o predilecție aparte. Îi recomand ca în fiecare zi să poarte în ghiozdan cartea de lectură pe care o citește și acasă. Urmăresc ca permanent să-i găsesc o preocupare
Caleidoscop by Carmen Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93238]
-
evidențiază tematica repetitivă, propagandistică abordată în cuprinsul revistei Femeia, focalizată pe modelul femeii-mamă, pe familiile fericite cu mulți copii, prezentate în contrast cu sentimentul de neîmplinire pe care ar fi trebuit să îl simtă familiile care nu aveau copii. De asemenea, mesajele insistau pe suportul material pe care statul îl oferea familiilor cu mulți copii (locuință, creșe, grădinițe, maternități etc.), legitimând astfel politica pronatalistă agresivă promovată în epoca Ceaușescu, îndreptată spre modificarea comportamentului femeilor, nu și al bărbaților. Spre deosebire de modelarea imaginii feminității de
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
demersul unei cercetări calitative, realizată pe baza metodologiei interviului de tip povestea vieții, circumscrisă domeniului istoriei orale. Autoarea reconstituie două traiectorii de viață feminină, reușind să surprindă nuanțele procesului de (re)construcție identitară și resemnificare a parcursului personal de carieră-viață. Insistând pe aspectul că școlarizarea performantă a fost calea definirii de sine, autoarea aduce în atenție strategia intelectuală/culturală de modelare a identității, privită ca mecanism de rezistență în fața unui regim opresiv și absurd. Școala, educația, cultura, deși aveau oficial rolul
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
sfera publică a avut drept consecință supraaglomerarea femeii în sfera privată. Spre deosebire de abordările bazate pe ideile de "egalitate între sexe" și "egalitate de tratament", adică pe ideea că cele două genuri trebuie tratate la fel, conceptul de egalitate de șanse insistă tocmai pe specificitatea nevoilor celor două genuri. Femeile nu trebuie tratate în același fel cu bărbații pentru că aceasta înseamnă, de fapt, reproducerea inegalității, bărbații reprezentând norma 4. Politicile egalității de șanse dintre femei și bărbați se concentrează nu numai asupra
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
1966 toate femeile sub 30 de ani erau școlarizate iar analfabetismul era eradicat! Aceasta însă doar pe hârtie, după cum avea să se vadă 10 ani mai târziu 16. Școlarizarea a însemnat accelerarea fenomenului de emancipare a femeii. Toată legislația comunistă insistă asupra caracterului egalitar ale femeii cu bărbatul în câmpul muncii și în sfera vieții private. Deși cei mai mulți cercetători ai perioadei socialiste tind să atribuie politicilor egalitare ale statului doar un caracter de suprafață, mai mult în teorie decât în practică
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
puțin subtil amenințătoare, ceea ce exercita o presiune psihică imensă asupra cititoarelor revistei. De exemplu, sociologul M.P., în articolul cu titlul Familia - spațiu al egalității și al afecțiunii (1/1985, p. 11) reamintește că divorțul era străin comunităților românești tradiționale și insistă pe faptul că apariția copiilor constituie, întotdeauna, un liant puternic pentru tânăra familie (atunci când numărul de frați e optim se remarcă o creștere calitativă a vieții de familie, asigurându-i stabilitate și unitate). Recunoaște însă că educația pro-natalistă ce se
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
mamei: o îndatorire de conștiință, o îndatorire socială (3/1986, pp. 6-7). Articolul se prezintă sub forma unei succesiuni de mini-interviuri cu o serie de oficialități ale momentului, mai mult sau mai puțin cunoscute publicului larg, în cuprinsul cărora se insistă asupra condițiilor bune de care se bucură femeile gravide și mamele care au copii mici: dr. D. B., angajat la Centrul de Cercetări pentru Problemele Tineretului, dr. M.M., director Spital "Cantacuzino" București (milităm pentru continuarea vechii tradiții românești, aceea ca orice
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
copil, ci mai mulți! Se pune accent pe tradiția poporului român de a avea numeroși copii, deși studiile de după 1990 relevă faptul că, pentru cele mai multe familii, numărul ideal de copii este 213. Frații (4/1985, p. 13). Un articol care insistă pe această idee: calitatea vieții de familie, armonia și soliditatea ei depind de numărul copiilor dintr-o familie. Un singur copil la părinți înseamnă o continuă neliniște, un copil răsfățat, neadaptat etc. Numai copilul care are frați își poate dezvolta
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
cititoarele despre poveștile de succes ale unor femei care au reușit să se transforme în membrii plini ai noii societăți socialiste. De regulă, narațiunile lor biografice prilejuiau o comparație care favoriza prezentul socialist în detrimentul trecutului prerevoluționar. O astfel de perspectiva insista asupra oportunităților de emancipare oferite femeilor de către noul regim, și cum prin ambiție și determinare unele dintre acestea au depășit, în mod exemplar, condiția de marginalitate socială, ce a caracterizat viața lor în perioada vechiului regim. Un articol publicat de
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
cu ethosul acestei școli - exigență, sobrietate, efort continuu impus elevilor ("toate obiectele le-am făcut cu seriozitate"). Între timp, liceul a devenit faimos și elitist, dar istoria sa timpurie nu anunța această evoluție. Rememorările legate de acei ani nu au insistat asupra rigorii (acceptate), ci a unor ieșiri din regulă. Unele par să contrazică istoria livrească a epocii; de pildă, problema limbilor străine. Faptul că din clasa a V-a începuse învățarea limbii franceze pare de la sine înțeles, dar introducerea limbii
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
plâng de dubla povară a muncii în casă și în afara ei (la serviciu); nu vorbesc despre nevoia de emancipare, ci despre continuitate și adaptare (vizibile cu precădere în discursul doamnei B.), despre nevoia de confort și promovare. Doamna A. a insistat pe acest ultim aspect, mai presant pentru ea decât orice alt aspect represiv al regimului: "din '81 până în '90 nu s-a dat nici un fel de concurs pe post. Totul a fost blocat. [...] mi s-a părut o mare nedreptate
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
individului față de Statul paternalist omnipotent și intruziv. Emanciparea femeilor prin muncă nu a însemnat și un câștig echivalent în sensul creșterii autonomiei lor, aspect care ar trebui să pună în chestiune strategiile și politicile naționale și europene de astăzi care insistă, în mod unilateral, pe creșterea ratei de ocupare a femeilor pe piața muncii fără a corela acest obiectiv cu politici familiale și sociale corespunzătoare. Cercetările existente pe tema raportului dintre muncă profesională și maternitate, respectiv muncă domestică/de îngrijire 28
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]