15,723 matches
-
istoricul bizantin, cel puțin cin punct de vedere al mentalității, decât acești „luptători în numele lui Hristos”. Nu-i iartă nici pe venețieni. Dogele venețian este prezentat drept cel mai rău. Pentru Choniates nu există nicio urma de civilație în acești latini. Povestește că au foost distruse numeroase opere de artă, statui; latinii habar nu aveau despre valoarea operelor distruse. Condamnă trădarea ideii de Cruciadă. Și pentru Choniates cruciada era un pretext pentru înrobirea unor frați de credință, până la urmă, dar cruciada
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
potrivită o oferă tot Choniates.Astfel se deschide cea mai adâncă prăpastie a dușmăniei; cucerirea Constantinopolului este evenimentul cel mai discutat în epocă. În urma împărțirii statului bizantin după cruciada a IV-a , s-au constituit două grupări de state: statele latine: Imperiul Latin de Constantinopol , Principatul de Moreea și Thesalonicul, și Statele de rezistență greacă : Imperiul din Trapezunt, pe litoralul sud-estic al Mării Negre, o poziție periferică( condus de Comneni, fondat de nepotul lui Andronic Comnenul), Despotatul Epirului cu centrul la Arta
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
oferă tot Choniates.Astfel se deschide cea mai adâncă prăpastie a dușmăniei; cucerirea Constantinopolului este evenimentul cel mai discutat în epocă. În urma împărțirii statului bizantin după cruciada a IV-a , s-au constituit două grupări de state: statele latine: Imperiul Latin de Constantinopol , Principatul de Moreea și Thesalonicul, și Statele de rezistență greacă : Imperiul din Trapezunt, pe litoralul sud-estic al Mării Negre, o poziție periferică( condus de Comneni, fondat de nepotul lui Andronic Comnenul), Despotatul Epirului cu centrul la Arta (condus de
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
puse de Teodor I Lascaris care a domnit până în 1222. Și-a legat numele de înființarea patriarhiei ecumenice în exil. În 1208 a fost încoronat de Patriarhul Constantinopolului pentru a aduce un plus de imagine. A reușit să oprească înaintarea latinilor din Constantinopol în Asia Mică. A încheiat un tratat cu Imperiul Latin de Constantinopol în 1214, consemnând menținerea statutul quo-ului din acel moment. Elaborează un plan ce avea ca obiectiv redobândirea Constantinopolului. Își propunea să accepte unirea cu biserica Romei
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
legat numele de înființarea patriarhiei ecumenice în exil. În 1208 a fost încoronat de Patriarhul Constantinopolului pentru a aduce un plus de imagine. A reușit să oprească înaintarea latinilor din Constantinopol în Asia Mică. A încheiat un tratat cu Imperiul Latin de Constantinopol în 1214, consemnând menținerea statutul quo-ului din acel moment. Elaborează un plan ce avea ca obiectiv redobândirea Constantinopolului. Își propunea să accepte unirea cu biserica Romei și reia politică de privilegii comerciale. A încheiat tratatul cu Veneția în
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a face comerț în teritoriile sale, dar nu de a se instala. Planul nu avea să fie dus la sfârșit. Rezistența grecilor a fost puternică căci nu doreau unirea cu Roma. Nu a putut să se căsătorească cu moștenitoarea Imperiului Latin de Constantinopol. După moartea lui, tronul revine ginerelui său, Ioan al III-lea Ducas Vatatzes care a condus până în 1254 . A știut să mențină un echilibru pe plan intern. S-a bazat pe categoriile mici și mijlocii: micii pronoiari și
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
activitatea în acest domeniu și amenajează șantierul de la Smirna. Pe plan extern, și-a propus că obiectiv recucerirea Constantinopolului. Reușește să stabilizeze situația orientală căci a încheiat pacea cu selgiugizii. Își întoarce atenția spre Constantinopol și Peninsula Balcanică. Lichidează stăpânirea latină în Asia Mică. Ajunge până la strâmtoarea Bosfor, apoi trece în Peninsula Balcanică. Încheie o alianță cu Țarul Bulgar, cu Ioan Asan al II-lea în 1235, printr-o căsătorie dintre fiul lui Ioan Asan și fiica lui Vatatzes. Asediază împreună
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
împăratului niceean. Recucerește teritoriile din sudul Peninsulei Balcanice, ajungând până la Munții Hemus. Acțiunile lui sunt facilitate și de dispariția lui Ioan Asan al II-lea, 1241. La moartea lui Iona al III-lea, teritoriile niceeane înconjurau din toate părțile imperiul Latin. Succesorul lui Ioan, Teodor al II-lea Lascaris a avut o domnie scurtă (1254-1258) căci suferea de epilepsie. A reușit însă în cele din urmă să ducă două campanii împotriva Bulgariei și a consolidat stăpânirea niceeană din această regiune. Moartea
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
și a ocupat Thesalonicul.În 1453, sultanul Mehmed al II-lea cucerește Constantinopolul Imperiul Bizantin (Imperiul Roman de Răsărit) s-a menținut timp de unsprezece secole aproape numai grație virtuților constituției sale imperiale și ale administrației sale. Derivate din instituțiile latine, instituțiile bizantine au evoluat adaptându-se mereu unor noi condiții. Primul mare stat care (asemenea Armeniei, înaintea lui) și-a fondat existența politică pe principii creștine, Bizanțul a susținut totdeauna ideea misiunii sale providențiale: Imperiul este o emanație a voinței
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
fierarilor apți de luptă. Statul își putea asigura astfel forțele militare necesare. Nu a fost suficient și statul a creat bunuri militare de tip stratiotic, refăcând categoria țăranilor-stratioti. După cucerirea Constantinopolului din 1204, arhonții greci locali s-au supus cuceritorilor latini, cu condiția că fii acestora să respecte jurământul de vasalitate și serviciul militar în schimbul păstrării pronoiei. Țăranii dependenți-pareci au rămas pe loturile lor, dependenți de pronoiarii bizantini sau latini. Arhonții greci își puteau transmite pronoia ereditar. În Imperiul de la Niceea
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
cucerirea Constantinopolului din 1204, arhonții greci locali s-au supus cuceritorilor latini, cu condiția că fii acestora să respecte jurământul de vasalitate și serviciul militar în schimbul păstrării pronoiei. Țăranii dependenți-pareci au rămas pe loturile lor, dependenți de pronoiarii bizantini sau latini. Arhonții greci își puteau transmite pronoia ereditar. În Imperiul de la Niceea , organizarea militară era pe baza bunurilor stratiotice și sistemului pronoiar. Mulți indivizi obțineau locuri de pescuit, vămi și mine sub formă de pronoia, doar că unii pronoiari obțineau posotes-ul
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
(în germană "Karl I, der Große", latină "Carolus Magnus", franceză/engleză "Charlemagne"), (n. 742/748 - † 28 ianuarie 814, Aachen), a fost rege al francilor din 768 până la moarte, și fondator al Imperiului Carolingian. În timpul domniei sale a cucerit Italia și a fost încoronat "Imperator Augustus" de papa Leon
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
Republicii romane. Activitatea sa literară și politico-socială s-a concretizat în domenii atât de numeroase, încât Cicero poate fi calificat drept un om universal, "homo universalis". El a fost autorul roman care a exercitat cea mai profundă influență asupra literaturii latine și s-a manifestat ca unul dintre cei mai prolifici scriitori, mai prolific chiar decât Seneca și Augustin. Cicero s-a născut la Arpinum în Latium în data de 3 ianuarie 106 î.Hr., într-o familie de cavaleri și notabili
Marcus Tullius Cicero () [Corola-website/Science/296779_a_298108]
-
proprie, în măsură să o elibereze de sub tutela spirituală a Greciei. Opera sa filozofică, chiar dacă nu reprezintă un corpus doctrinar, trebuie apreciată pentru adaptarea modelelor filozofiei grecești la spiritualitatea și mentalitatea romană și, mai ales, pentru impunerea unui limbaj filosofic latin, la crearea căruia Cicero are un merit incontestabil. Dintre lucrările sale cu caracter filosofic, merită menționate: Cicero are și o vastă corespondență (peste 800 de scrisori) scrisă între anii 68 și 43 î.Hr., care este în același timp un dosar
Marcus Tullius Cicero () [Corola-website/Science/296779_a_298108]
-
(; ; ; acum ) a fost capitala Imperiul Roman de Răsărit, Imperiului Latin și Imperiului Otoman. A fost fondat în anul 330 d.Hr. de către împăratul roman Constantin cel Mare, pe locul vechii colonii grecești "Byzantion" („Bizanț”, ce data din secolul al VII-lea î.Hr.), care a stabilit aici noua capitală a Imperiului
Constantinopol () [Corola-website/Science/296776_a_298105]
-
(franceză "Aix-la-Chapelle", neerlandeză "Aken", valonă "Åxhe", ripuară "Ochen", spaniolă "Aquisgrán", latină "Aquisgranum"), este cel mai vestic oraș al Germaniei, situat în landul Renania de Nord-Westfalia, la granița cu Belgia și Olanda, și la 65 de km vest de Köln.Limba regională (recunoscută) la e ripuara.Orașul este centrul regiunii Aachen, aparținând
Aachen () [Corola-website/Science/296773_a_298102]
-
o afirmă unii, ca structurile KGB-ului să fi teleghidat aceste răsturnări. Rămâne însă de aflat care era scopul exact urmărit de Moscova. Eu nu văd decât o singură explicație plauzibilă. Rușii simțeau că edificiul Ceaușescu începuse să pârâie. Spiritul latin al românilor risca să ia foc și să arunce peste bord comunismul. Pentru a evita o răsturnare atât de radicală și cu speranța de a-și salvgarda totuși sistemul, rușii au hotărât să îl sabordeze pe Ceaușescu.” La 25 decembrie
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
sau nu, să impună lumii întregi această carte sfântă pentru ei, un adevărat testament religios și politic totodată. Opera Sf. Augustin a dăruit viață, coeziune și mai ales vocație istorică Occidentului catolic, lume ce devine o sinteză reușită între civilizația latină, vitalitatea germanică și mărturisirea creștină. De la papă și până la ultimul țăran habotnic, catolicii vor fi marcați de crezul istoric al Sf. Augustin și vor sili istoria medievală să se încadreze în cadrele și tiparele stabilite de acesta. În perioada clasică
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
se organizează noua lume occidentală. Istoria acestei lumi se împletește strâns cu cea a instituției ecleziastice. Biserica romană reușește să solidarizeze masele cu idealul ei augustinian care devine și al lor. Odată cu răspândirea creștinismului printre germanici, conflictele dintre aceștia și latini se estompează treptat și ia naștere o nouă formă de solidaritate umană, legată de sentimentul apartenenței comune la armata lui Christos. Identitatea lingvistică/culturală devine mult mai puțin importantă decât calitatea de fiu credincios al Bisericii romane. Organizarea socială a
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
în evidență acele trăsături ale lui care s-au manifestat cu toată puterea mai târziu. Școala din Grantham, unde Newton a petrecut aproape 5 ani, a avut, probabil, o mare influență asupra formării caracterului său, contribuind la însușirea matematicii, limbii latine și a teologiei, necesare pentru studiile universitare. Newton avea pasiunea de a construi jucării mecanice complicate, modele de mori de apă și de soare. Copilului îi plăcea să confecționeze zmeie, pe care, uneori, le înălța noaptea, agățându-le felinare de
Isaac Newton () [Corola-website/Science/296799_a_298128]
-
1684). În lucrarea "Philosophiae naturalis principia mathematica" ("Principiile matematice ale filozofiei naturale", 1687), Newton stabilește cele trei legi universale ale mișcării (Legile lui Newton), referitoare la inerția de repaus și mișcare și la principiul acțiune-reacțiune. Folosește pentru prima dată termenul latin "gravitas" (greutate), pentru determinarea analitică a forțelor de atracție, și definește Legea atracției universale. Newton a scris numeroase opuscule cu subiecte filozofice și religioase asupra interpretării unor texte din Biblie, sub influența spiritualismului mistic al lui Henry More și a
Isaac Newton () [Corola-website/Science/296799_a_298128]
-
imperiul. De asemenea, în această perioadă au început cruciadele contra musulmanilor, deși imperiul inițial a profitat, în cele din urma vor începe conflictele dintre occidentul medieval și imperiu. În 1204, cruciada a patra a devastat Constantinopolul și a fondat Imperiul Latin al Romaniei (1204-1261), capitala imperiului roman fiind mutata la Niceea acuma, însă alte doua state romane s-au desprins acum, Despotatul Epirului (1204-1337) și Imperiul din Trapezunt (1204-1461). Cei din Niceea, vor reuși în 1261 să recucerească Constantinopolul, dar imperiul
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
cunoscut un enorm succes, a fost tradusă în toate limbile europene și în multe altele, fiind un îndrumar de bază pentru geografii, călătorii și negustorii din perioada Renașterii. Cristofor Columb a avut și el un exemplar, din 1485, în versiunea latină, pe care l-a adnotat. Savanți și mari erudiți s-au aplecat asupra textului dictat de Marco Polo, publicând ediții însoțite de comentarii și note, încercând să stabilească itinerarul destul de neclar al călătoriei, concordanțele dintre denumirile date de venețian și
Marco Polo () [Corola-website/Science/296812_a_298141]
-
Lira sterlina (sau lira britanică, pe scurt lira, engleza: pound sau pound sterling) este valută oficială a Regatului Unit, inclusiv din Insulele Canalului și Isle of Mân. Simbolul monedei £ este derivat din cuvântul latin "lira" ("libra"). Este folosit din secolul al XVIII-lea și se notează, în țările anglo-saxone, înaintea sumei și nu după: se scrie, prin urmare « £7.50 » și nu 7,50 £. Codul ISO-4217 este GBP (Great Britain Pound). Lira sterlina este
Liră sterlină () [Corola-website/Science/296828_a_298157]
-
Guillermo în spaniolă): "Pays de Galles" în franceză, "Galles" în italiană, "Galeș" în spaniolă și portugheză. Formă corectă în română ar putea fi pur și simplu "Wales" (că în limbile germanice, slave sau în maghiară) sau ar putea urma modelul latin în forme că „Țară Galeza”, „Țară Galezilor”, „Galeș” sau chiar „Galezia” , dar în niciun caz „”. Termenul românesc „galez” vine din francezul "„gallois”" (literal, locuitor al țării Galles, al Wales), care nu înseamnă nici pe departe „gal” (locuitor al Galiei, în
Țara Galilor () [Corola-website/Science/296826_a_298155]