12,623 matches
-
(n. 23 iulie 1978, București) este un tenor român care cântă pe scenele lirice ale lumii, si este fiul tenorului Cristian Caraman. s-a născut la București în anul 1978. A urmat cursurile liceale la liceul de muzică "Dinu Lipatti"din București, secția canto clasic, absolvind în anul 1997. Urmează cursurile facultății de muzică
Emanuel-Cristian Caraman () [Corola-website/Science/322869_a_324198]
-
Salvador Patti avea să-i devină profesor de canto, deși mama sa se îndoia de eficacitatea acestor lecții. Adelina a apărut pentru prima oară pe o scenă la vârsta de șapte ani, când a interpretat aria „Casta diva” din tragedia lirică Norma la teatrul newyorkez Niblo's Garden. Recitalul acesteia a fost intens aclamat de către un public cunoscător din care făcea parte și Marietta Alboni, cea care avea să o susțină financiar pe Adelina și se va ocupa atent de educația
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
aforisme, sfaturi practice sau precepte morale, precum și observații critice asupra oamenilor din acea epocă. Prin poeziile sale sub formă de gazel, Săadi a cântat natura și dragostea. Un alt mare poet care a utilizat gazelul a fost Hăfez. Printre temele liricii sale putem enumera: dragostea, prietenia, natura, bucuria de viață. Spre deosebire de Khayyám, Hăfez este mai optimist. De asemenea, se remarcă luminozitatea, sinceritatea, spontaneitatea și eleganța versului. În cadrul literaturii arabe trebuie menționată opera O mie și una de nopți, o vastă culegere
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
mare dezvoltare genul epic, prin ciclurile de epopei din care s-au păstrat operele lui Homer, Iliada și Odiseea, și poemele lui Hesiod, Teogonia și Munci și zile. În secolele VII - VI î.Hr. se afirmă genuri și specii noi: poezia lirică (Alceu, Safo, Anacreon, Pindar) și fabula (Esop). În secolele V - IV î.Hr. apar tragediile lui Eschil, Sofocle și Euripide, odele lui Pindar, comediile lui Aristofan, precum și operele marilor filozofi Socrate, Platon și Aristotel. În perioada marcată de personalitatea lui Alexandru
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
cunoaște strălucirea din perioadele anterioare. În schimb, se dezvoltă critica filologică a textelor. Ca orice popor, și latinii au avut o literatură nescrisă, folclorică. Tematica acesteia conține: viața, moartea, luptele dintre triburi, munca, iubirea. Toatea acestea sunt cântate în creații lirice, cântece de vitejie, legende, cântece de leagăn. Înțelepciunea populară este surprinsă în proverbe și sentințe. De asemenea, mai circulau în popor diverse forme de descântece, "incantationes", și cântece de ospețe, "carmina convivalia". Tot prin creații de acest gen s-au
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
Ars poetica" și în care sub forma unui tratat de poetică, prezintă principii estetice. Acestea vor fi preluate mai târziu de către Nicolas Boileau-Despréaux în a sa lucrare "L'Art poétique". Publius Ovidius Naso (43 î.Hr. - 17/18? d.Hr.), poet liric, elegiac, scrie poeme erotice, "Amores", "Heroides" și "Ars amandi". În perioada exilului scrie "Tristele" și "Ponticele". Într-o altă etapă a creației sale compune marea frescă a "Metamorfozelor". Literatura latină este o sinteză între idei, genuri și specii literare grecești
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
în al șaptelea deceniu al secolului al XIX-lea. Această mișcare apare în Franța în jurului anului 1880, ca o reacție împotriva poeziei prea retorice a romanticilor, precum și împotriva impersonalității reci a parnasianismului. Se desprind două mari tendințe: Acest model liric se caracterizează prin preocupare pentru politic, social și istoric, atitudine mobilizatoare, patetism, combativitate. Printre poeții care se înscriu în această direcție, amintim: Vladimir Maiakovski (1893 - 1930), Federico García Lorca (1898 - 1936), Rafael Alberti (1902 - 1999), Louis Aragon (1897 - 1982), Attila
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
fie „Something that happened” (Ceva ce a avut loc). Autorul dorea să sugereze o tragedie care nu a fost vina nimănui. Titlul actual este un citat din poezia lui Robert Burns, „To a Mouse” (Unui șoarece) care descriu remușcarea eului liric când acesta distruge vizuina unui șoarece în timp ce ara. Versurile titlului „The best laid schemes o' mice an' men / Gang aft agley.” se traduc cele mai bune planuri ale șoarecilor, ca și ale oamenilor, adesea se risipesc. Opere literare
Șoareci și oameni () [Corola-website/Science/329536_a_330865]
-
fost încurajați să-și transpună propriile gesturi și trăiri într-un dans caracterizat de emotivitate, izbucniri agresive și elemente iterative. O temă principală a dansurilor este problematica relațiilor interumane. În opera târzie se pot remarca mai des elemente de factură lirică și influențe din alte culturi.
Pina Bausch () [Corola-website/Science/329718_a_331047]
-
este o mișcare artistică cu caracter internațional, apărută în anii '60 și '70 ai secolului al XX-lea, interesând în primul rând artele vizuale, dar și muzica și literatura. Mișcarea urmărea, după excesele subiective ale abstracției lirice, o reinserție în real, pe baza unor modalități și procedee analitice alternative. Termenul ""fluxus"" apare pentru prima dată în 1961, într-un text prin care George Maciunas, proprietar al "Galeriei A/G" din New York, invita la una din manifestațiile de
Fluxus () [Corola-website/Science/329807_a_331136]
-
sunt o revenire drept la intro-ul de la «Poker Face» - cu toate că sunt ușor accelerate - în timp ce refrenul încărcat cu bătăi din palme se umflă și se avânta cu aceeași nebunie pop care a făcut «Paparazzi» așa o încântare”. Din punct de vedere liric, „Applause” este despre dependența lui Gâgă pentru adorarea fanilor ei. Bradley Stern de la "MuuMuse" a apreciat că „spre deosebire de «Born This Way», «Applause» este despre celebrarea nimeni alteia decât Mama Monstru însăși”. Conform lui Gâgă, versurile evidențiază diferența dintre un artist
Applause () [Corola-website/Science/329971_a_331300]
-
mijloacelor tehnice utilizate și, nu în cele din urmă, o "teamă", o "angoasă" - greu identificabile - îl separă pe Radu de romantismul clasic al secolului XVII. La o privire superficială a întregii opere, Radu-Anton Maier pare a avea corespondențe cu suprarealismul liric al secolului XX; la o analiză mai profundă se desprind unele elemente din arsenalul ideatic al lui Max Ernst sau, mai rar, Paul Klee. Criticul de artă, Prof. Univ. Dr. Livia Drăgoi deplasează excursul analitic în definirea demersului artstic al
Radu-Anton Maier () [Corola-website/Science/329990_a_331319]
-
ce avea loc la Ateneul Român. Tânărul regizor confundă însă cutia de aspirină cu cea de somnifere și adoarme la concert. El reușește apoi s-o convingă pe fată de încurcătură, iar, la sfatul lui Gelu, îi trimite o dedicație lirică de dragoste. Între cei doi tineri se înfiripă o relație de dragoste, iar Irina acceptă să cânte în spectacolul lui Radu. Între timp, încercările maestrului Laurențiu și ale asistentului său Gică de a o contacta pe Irina Mirea eșuează din cauza
În fiecare zi mi-e dor de tine () [Corola-website/Science/328045_a_329374]
-
vedetă», altfel spus, de Florin Piersic). «De toate pentru toți», așadar, pe scenariul unui umorist încercat, Octavian Sava, care a cochetat cu cinematograful încă de la Post-restant, și pe partitura compozitorilor Gheorghe Grigoriu și Ionel Tudor care satisface gusturi melodice diferite, lirice și ritmice. «Visul muzical-cinematografic» Gloria nu cântă rămâne, însă, departe...”" Criticul Tudor Caranfil a dat filmului trei stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Însărcinat să inaugureze cu un spectacol arena de vară a „Teatrului Nostru”, tânărul regizor Radu
În fiecare zi mi-e dor de tine () [Corola-website/Science/328045_a_329374]
-
mod clar de curentul romantic, urmărind tehnică lui Richard Strauss, si a ilustrului compozitor Chopin. Începând cu 1914, s-a predat influenței impresionismului, devenind unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai modernismului. Szymanowski a dobândit un stil muzical propriu, foarte liric, sprijinit pe o orchestrație bogată și inovatoare. Timpul petrecut în Zakopane i-a influențat creația muzicală, introducând în muzică să motive folclorice poloneze, inclusiv din zonele Podhale și Kurpie.
Karol Szymanowski () [Corola-website/Science/328116_a_329445]
-
de o tehnică fenomenală, ci și ca mare interpret, fiind deseori descris ca „poet al viorii”. A fost ultimul violonist virtuos care a intrat în istoria muzicii și în calitate de compozitor. Lucrările sale sunt scrise atât în caracter tehnic, cât și liric. A început să compună de la o vârstă fragedă, fiind un „copil minune”. Mulțumită lui Wieniawski, poloneza a pătruns în repertoriul european pentru vioară. Dintre polonezele pe care le-a compus, două au un loc constant în repertoriile universale: „Poloneza în
Henryk Wieniawski () [Corola-website/Science/328132_a_329461]
-
Virgil Ogășanu (care „dintr-un confesor indiscret devine un alter-ego al doctorului Palaloga, zona luminoasă a conștiinței sale, autoironia lui purificatoare”). „Construit, o parte, pe un gradat suspense psihologic, filmul se concentrează asupra poveștii de dragoste, recurgând - deopotrivă - la elemente lirice și estetizante”, scria el. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„«Imposibila iubire» dintre un medic infatuat, trăind la adăpostul prestigiului social, în confortul vilei sale exorbitante, și o simplă asistentă medicală
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
singurele balade în care soția, devotată până dincolo de moarte, se îngrijește să răzbune asasinarea bărbatului și apoi să-l îngroape precum în Baltagul lui Mihail Sadoveanu. Pe lângă creațiile populare epice, în județ au circulat de-a lungul timpului și cântări lirice. În multe din cântecele lirice apar rămășițe baladești: dialogul baladesc (element al cântecelor haiducești), discuția dintre cuc și turturea sau tendința de a se povesti fapte, evenimente după model baladesc (jurnalele orale). Acestea se pot diviza în două mari categorii
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
devotată până dincolo de moarte, se îngrijește să răzbune asasinarea bărbatului și apoi să-l îngroape precum în Baltagul lui Mihail Sadoveanu. Pe lângă creațiile populare epice, în județ au circulat de-a lungul timpului și cântări lirice. În multe din cântecele lirice apar rămășițe baladești: dialogul baladesc (element al cântecelor haiducești), discuția dintre cuc și turturea sau tendința de a se povesti fapte, evenimente după model baladesc (jurnalele orale). Acestea se pot diviza în două mari categorii: doinele („cântecul lung” gorjenesc) și
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
mai multe subdiviziuni: cântece haiducești, cântece de război, cântece de cătănie, cântece de oprimare socială și necaz, cântece de dor și dragoste, cântece de înstrăinare, cântecele vârstelor etc. Piesele cele mai de seamă din Gorj sunt „cântecele lungi” (doinele) - cântece lirice lente, ornamentate și cu o formă deschisă ce le distinge de cântecele comune. Ele încă se mai cântă în întreg județul, la masa mare a nunții. De foarte multe ori, în discursurile oficiale despre folclor, s-a afirmat că doina
Folclorul muzical din Gorj () [Corola-website/Science/327640_a_328969]
-
Jules Massenet. În timpul concursului se organiza și câte un spectacol de operă sau operetă în fața castelului. În timp, pe la Cormatin au trecut interpreți prestigioși, precum Enrico Caruso, Feodor Șaliapin, Félicia Litvine, Francesco Tamagno etc.. A cunoscut două interprete ale artei lirice de faimă mondială, originare din România: Hariclea Darclée și Elena Teodorini. Activitatea sa de director al Operei din Monte Carlo a fost întreruptă pentru o vreme în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ajutat de membri ai Rezistenței franceze, Gunsbourg
Raoul Gunsbourg () [Corola-website/Science/327685_a_329014]
-
expresie, ca în secvența lecției de morală pe care șoferul de taxi, structural diferit, o administrează, cu înțelepciune bonomă, doctorului, alienat de succesul său social.”" Analizând acest film, Marian Rădulescu îl consideră drept o pseudo-dramă psihologică cu elemente de comedie lirică, care „seduce spectatorii nostalgici prin dialoguri (...) și câteva interpretări actoricești remarcabile”, deși limbajul cinematografic folosit de regizor este „la limita mediocrului”. Medicul realizat pe plan profesional, dar ratat în viața sentimentală distrusă de propriul egoism, are norocul să întâlnească într-
Singurătatea florilor () [Corola-website/Science/327717_a_329046]
-
exegeză culturală aromână. A realizat și traduceri literare din limbile greacă și bulgară, pe care le-a publicat. În 1981 a apărut la Editura Albatros prima sa carte, o culegere de sonete. Hristu Cândroveanu i-a publicat poezii în „Antologia lirică aromână”, apărută în 1975, și în „Un veac de poezie aromână”, din 1985. În 1985, Atanasie Nasta a publicat al doilea volum al său cu sonete, „Ora de poezie”, apărut la Editura Cartea Românească. În 1996 a apărut volumul „Armâname
Atanasie Nasta () [Corola-website/Science/327744_a_329073]
-
în cadrul căruia versurile au fost scrise împreună de către Sergio Pizzorno și Chris Karloff, numai trei cântece din cele unsprezece au fost scrise în colaborare de către cei doi, si anume "Empire, By My Side" și "Stuntman," lăsându-se astfel principalul aport liric în seamă primului. În iulie 2006 a fost anunțată despărțirea oficială a grupului de Karloff. Motivele invocate au fost „diferențele artistice și creative” întâmpinate de către cele două părți în crearea celui de-al doilea album. Acesta a fost înlocuit, din
Kasabian () [Corola-website/Science/327110_a_328439]
-
la asimilarea principiilor divine și o recunoaștere a dominației spiritului asupra gloriei lumești trecătoare. Gradul ridicat de teoretizare al nuvelei a atras și unele critici. Profesorul Sorin Alexandrescu considera că ea "„părăsește tiparele nuvelei fantastice, în ciuda unor elemente folclorice și lirice atractive”", nefiind susținută de o structură epică complexă și de un sistem de evenimente „incomprehensibile”. De asemenea, criticul Alex. Ștefănescu a afirmat că nuvela „Fata căpitanului” este mai puțin inteligibilă, în timp ce filologul Mihai Gheorghiu considera că nuvela nu reușește să
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]