12,604 matches
-
la traduceri să-i fie preferat recursul decis la documentele în limbile respective, examenului univoc să-i ia locul considerarea faptelor pe un câmp larg, parțialismul să cedeze locul inventarului de subiecte, iar teoriei împrumutului se cade să-i fie opusă teoria fondului comun, ceea ce nu ar duce la negarea provenienței sud-dunărene a unor subiecte. Ca modele de urmat, F. și-a ales dintre comparatiști pe B.P. Hasdeu, Lazăr Șăineanu, D. Caracostea, M. Gaster și Tache Papahagi. Și-a însușit câteva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
a cărții, ea însăși o construcție de Ianus bifrons: cu o față privește candid către grandoarea și solemnitatea peisajului montan, având nostalgia paradisului natural, cu cealaltă scrutează eseistic misterele logosului, întorcându-se totodată detașat-ironic asupra entuziasmelor și extazelor perechii ei opuse. Călătoria începută printre lucruri sfârșește astfel într-o expediție hermeneutică. După „livada de cremene”, P. părăsește teritoriul prozei spre a se instala în cel al comentariului ei, din competiție ieșind biruitor ochiul exegetic. Prima și probabil cea mai mare himeră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
Carasu, Nera, Valea Neagră - în opoziție cu Valea Albă, Alba, Bela Reca; Crasna, Galbena, Roșia; Balta Albă, Siutghiol, Balta Neagră, Toaia Neagră, Balta Verde, Valea Verde; - după calitatea organoleptică a apei: Amara, Amaradia, Sărata, Slănic, Slatina, Slătioara; Apa Caldă și opus Recea; Balta Sărată, Balta Amară; - după felul cursului: Valea Mică, Valea Mare, Valea Largă, Valea Lungă, Valea Râului, Râul Mare, Odovajnița (Apa Mare), Valea Izvoarelor, Valea Fântânilor, Strîmbu, Adâncata; - după felul scurgerii: Repedea, Bistra, Bistrița, Bistrețu, Homorod; Apele Vii și opus
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
IV.48-49): Atlas - Olt, Auras -, Tibisis - Timiș. Evident greșit pentru Atlas și Tibisis, Auras-ul poate fi identificabil prin traducerea în limba slavă a sensului de "aurifer", ca un afluent de pe dreapta și anume Zlătia de astăzi (gura sa vecină, dar opusă celei a Jiului), care este un pârâu cu mult mai puțin însemnat decât Jiul. Dar dat fiind caracterul aurifer al aluviunilor Jiului în regiunea montană și submontană, nu este oare posibil ca Herodot să fi redat această caracteristică a sa
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
și artă, ajungând la concluzia că autorul a amestecat nefericit procedeele; Răzvan Vodă, piesa aceluiași (apărută întâi sub acest titlu), este confruntată cu definițiile dramei date de Aristotel și Schopenhauer și cu dramele lui Shakespeare; fabula lui G. Sion este opusă definiției acestei specii dată de Lessing și realizărilor lui La Fontaine; ceva mai îngăduitor a fost cu Ronetti-Roman, al cărui poem Radu îi ocazionează sfaturi literare pline de bun-simț. Adversar al efuziunilor stilistice, C. a folosit atât ironia, cât și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
bilei este colecistokinina (are acțiune stimulatoare directă asupra musculaturii veziculare și reduce rezistența sfincterului Oddi). Bombezina intensifică și ea motilitatea veziculei biliare. Un alt hormon cu acțiune asupra veziculei biliare este polipeptidul pancreatic (secretat de pancreasul endocrin) care are efecte opuse CCK. Substanțe coleretice sunt substanțe care măresc secreția biliară. Substanțe colagoge sunt substanțe care produc evacuarea bilei (sulfat de magneziu, gălbenuș de ou, frică, smântână). 4.4. Sucul intestinal Sucul intestinal este un lichid tulbure, secretat de celulele imature ale
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
determină vasodilație si creșterea permeabilității capilare. In plus, vasoconstricția generală cutanată noradrenergică se poate produce ca rezultat stimulării dureroase. Hiperemia reactivă este direct vizibilă la nivelul pielii. Răspunsul simpatic în circulația cutanată este constricția; ne-existând inervație cunoscută cu efect opus, vasodilatația pare a fi simplul rezultat al scăderii tonusului simpatic. In efort apare vasodilatație cutanată datorită prevalenței controlului hipotalamic asupra altor activități reflexe. 14.5.3. Circulația cerebrală Sângele ajunge la creier prin cele două artere vertebrale ce se unesc
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
tendința de a colaba plămânul; se referă la forța generată de pelicula de lichid care tapetează alveolele și are tendința de a le colaba trăgând de ele spre interior, departe de peretele toracic. Presiunea negativă intra-pleurală acționează în sens opus. Efectele forței elastice și ale tensiunii superficiale sunt contracarate de efectul de destindere produs de presiunea negativă (subatmosferică) din spațiul intrapleural (presiune intrapleurală). Aceasta se dezvoltă ca urmare a tragerii spre exterior a pleurei parietale, solidară cu peretele toracic și
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
presiunea intra-abdominală crește și diafragmul este împins în sus către cutia toracică reducându-se astfel volumul acesteia (fig. 69). Acești mușchi se contractă puternic în timpul tusei, vomei și defecației. Alți mușchi expiratori sunt mușchii intercostali interni. Acțiunea lor este opusă mușchilor intercostali externi (datorită inserției inverse); când se scurtează coastele sunt împinse în jos, în spate și spre interior, ducând la scăderea diametrelor toracice antero posterior și lateral. 18.4.3. Volume și debite respiratorii Prin tehnica spirografică se pot
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
supinație arată că aceste diferențe dispar; ventilația la vârful și la baza plămânului sunt similare. In această poziție, ventilația în regiunea posterioară a plămânului este mai mare decât în regiunea anterioară. La fel, în poziția decubit lateral, plămânul de partea opusă este mai bine ventilat. Cauza acestor diferențe topografice în procesul de ventilație apar datorită distorsiunilor care se produc la nivel pulmonar ca o consecință a greutății sale. Presiunea intrapleurală este mai puțin negativă la baza plămânului în comparație cu cea de la vârful
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
mai concentrat va fi lichidul ce va ajunge la nivelul ramului ascendent. Acest fenomen de feedback pozitiv multiplică astfel capacitatea de concentrare a ansei, și de aceea se numește fenomenul de multiplicare, iar deoarece direcția fluxului de lichid tubulară este opusă, se numește în contracurent (fig. 103). Pentru ca fenomenul de multiplicare să fie eficient, cea mai mare parte a electroliților extrași din urină trebuie să rămână la nivelul lichidului interstițial al zonei medulare. Aceasta se realizează cu ajutorul vasa recta, vase lungi
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
populează mlaștinile, zonele inundabile, aici crescând mai mult emers. Bacopa caroliniana Este cunoscută și sub numele de Obolaria caroliniana, Monniera amplexicaulis, Bacopa amplexicaulis. Aparține familiei Scrophulariaceae. Originară din America Centrală, este o plantă care crește destul de greu. Frunzele sunt ovale și opuse, de o culoare verde deschis. Temperatura optimă de creștere este de 1826° C. Are nevoie de multă lumină, iar dacă aceasta nu este asigurată, frunzele vor cădea (începând de la bază) rămânând tulpina goala. Chiar dacă este o plantă care crește complet
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
meserii și clase, ar putea fi acceptată existența unui sistem religios centrat pe o Mare Zeiță, cu multe transformări, flancată de un zeu masculin, „prototip al lui Dionis” (Gimbutas, 1989). Zeița și zeul nu trebuie concepuți ca doi poli sexuali opuși, ci Într-o coexistență funcțională unitară, expresie a regenerării simbiotice, singura care asigură viața. În Mareaxe "Marea" Zeițăxe "Marea Zeiță" coexistă mai multe funcții și ipostaze: cea care dă viața, moartea și regenerarea; zeița-mamă; zeița gravidă a vegetației; stăpâna animalelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Osiris" devin Ptah-Sokari-Osirisxe "Ptah-Sokari-Osiris". Încrucișările și identificările posibile sunt atât de numeroase Încât se poate spune că, pornind de la o figură divină, se poate ajunge la oricare alta; cu o singura excepție: nu se fac identificări Între persoane de sex opus. Este evident că acest proces de nivelare face ca mentalitatea teologică egipteană să devină destul de complicată, Însă astfel se ajunge la conceperea unității naturii divine, ascunse În spatele numelor și Înfățișărilor sale diferite. Zeilor despre care am vorbit până acum li
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
celui drept decât boul celui nedrept” (Merikara, 128). Cred că aici este pentru prima oara când se vorbește astfel, spre jumătatea secolului al XXI-lea Î.Hr. Statul centralizat și autoritar se preschimbă Într-un complex mai flexibil de puteri opuse, cadru În care, cel mai adesea, indivizii Își regăsesc valoarea reală. Prin urmare, structura bazată pe templu a religiei, cu rituri, mituri, formule, personal, putere și averi, a căror organizare Într-o realitate unică depinde de stat, pot să se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
găsit multe obiecte votive, și acestea În formă de amulete sau idoli cu ochi mari (eye-idols). Acest templu are, esențialmente, forma templelor sumeriene, dar este tripartit cu nava cruciformă, altarul pe peretele dinspre sud, cu o intrare dublă pe latura opusă și cu un perete cu decorațiuni florale. O altă mărturie importantă din perioada Uruk este constituită de idoli (amulete) cu ochi mari, găsiți În mii de exemplare În straturile de sub templul Tell Brak. Aceștia sunt din piatră neagră sau din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cântă din liră, femei ce poartă vase al căror conținut Îl varsă Într-un vas mare așezat Între doi pilaștri ce se termină În partea de sus cu obișnuitele securi cu două tăișuri, pe care sunt așezate păsări. În sensul opus se mișcă niște bărbați care țin În brațe animale. Pe cealaltă latură, un cortegiu de femei conduse de un flautist se mișcă spre o figură feminină cu mâinile Întinse deasupra unui altar. În spatele altarului apare un pilastru având implantată o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Toate acestea nu oferă o mărturie nici În favoarea unei continuități absolute și a unei unități cultuale „minoico-miceniene”, nici În sprijinul unei diferențe profunde. În trecut s-a postulat cu prea multă ușurință o religie „olimpică”, introdusă de micenieni, mai Întâi opusă și apoi amestecată cu o religiozitate „htoniană” practicată la Creta și Întemeiată pe cultul fecundității adus uneia sau mai multor divinități feminine. Dar dacă și cum s-a petrecut acest lucru, rămâne Încă un fapt Învăluit În mister. Nici descoperirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o instanță revoluționară pentru cetate; nu se opuneau și nici nu intrau În competiție cu cultul olimpian, dar prevedeau aceleași operații rituale, fiind inclusă aici și agonistica. Olimpian și misteric, la urma urmelor, nu reprezentau două sisteme cultuale alternative și opuse, ci erau mai curând două orientări ale acțiunii rituale, amândouă funcționale În cetate. Cultul olimpian avea totuși ca obiect pe zeii Olimpului și organizarea imutabilă a cosmosului; cultul misteric dovedea, În schimb, o atenție deosebită pentru destinul omului și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Maris, de foc și defavorabil. Aceste polarități fundamentale servesc la sublinierea mai puternică pe „ficat” a unei contrapuneri mai centrale Între două serii foarte asemănătoare de divinități capabile să ofere ostenta, „indicii”, despre care ne putem imagina că simbolizează templa opuse, poate cerul și infernurile. Numele acestor zei sunt Împărțite În două serii, una de șaisprezece, pe margine (așa-numita „bandă periferică”), și una de doisprezece (la rândul ei Împărțită În două grupuri de câte șase) În partea interioară, astfel Încât lobul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lumi religioase de o parte și de alta Indului. Aceeași diferență care se poate observa și În ceea ce privește conceperea celor două categorii principale de entități divine, da¶va (devaxe "deva" În India) și ahuraxe "ahura" (asuraxe "asura" În India), cu valorile opuse, În oglindă, pe care le au acestea În cele două tradiții religioase (da¶va sunt negativi În Iran și pozitivi În India, În vreme ce ahura sunt exact invers), demonstrează În mod evident o Îndepărtată matrice comună: valoarea negativă pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mari revoluții religioase din istorie, fondator conștient și pasionat al unei credințe dualiste bazate pe elaborarea filozofică a problemei răului. Învățătura sa, transmisă esențialmente În G³th³, este un monument al demnității umane. Omul este pus În centrul conflictului dintre polii opuși ai unui dualism metafizic și etic: el poate contribui la victoria Binelui asupra Răului doar prin intermediul unei alegeri libere, inspirate de adeziunea fermă la valorile adevărului și ale dreptății. Această Învățătură a caracterizat În mare măsură istoria religioasă a Iranului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la un simplu conflict ritual, ci implică puternic și alte sectoare și aspecte ale experienței umane și ale credințelor religioase. Pe de altă parte, orice ritualism este o degenerare formalistă a cultului sau a practicii religioase, iar un ritualism nou, opus celui vechi, nu ar fi supraviețuit, decât, probabil, timp de una sau două generații. Inovația gathică a opus vechiului mod de concepere a divinului și a actului cultual o nouă viziune a omului și a lumii, dominată de dualismul Bine-Rău
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ei religios, trebuia să dea credincioșilor siguranța că Binele va triumfa asupra Răului, așa cum, de altfel, se Întâmplă În orice dualism, inclusiv În maniheism, modelul tuturor religiilor dualiste: „Motivul atribuirii celei mai mari părți a poverii unei puterii șputerea benefică, opuse celei maleficeț stă În natura acestor mișcări religioase. Maeștrii lor nu au fost profesori de filozofie, care să argumenteze cu obiectivitate meritele unei noi teorii despre originea lumii, ci profeți care au Încercat cu fervoare să adune umanitatea În jurul cauzei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Boyce, 1992, p. 81, nota 54). Mai mult, având În vedere rolul fundamental al alegerii În cadrul dualismului zoroastrian, trebuie să ne gândim la un „spirit” (mainyu) nediferențiat, care doar În momentul manifestării voinței sale autonome dă viață la două spirite opuse (Gershevitch, 1964, p. 13). Paternitatea Domnului Înțelept nu apare asemenea celei a unui tată vinovat de a fi generat un fiu rău: responsabilitatea etică aparține doar celui care alege liber. La fel de semnificativ este un alt fragment gathic. În Ushtavaitș G³th³
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]