13,057 matches
-
umanul și na-tura, precum și reflecția asupra perspectivelor și metodelor. Nu voi reveni asupra primului punct, pe care tocmai l-am dezvoltat. Cît privește meto-da, publicasem cîteva articole înaintea intrării me-le în Grupul celor Zece, mai ales despre folosirea matematicilor (în particular matematica mulți-milor) în domeniul științelor umane. Majoritatea pozițiilor mele actuale erau deja formate. Am crezut întotdeauna că discursul cu pretenții științifice care nu vrea să se limiteze la enumerarea stărilor de spirit sau la catalogul preferințelor autorului său trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
o creație, o emergență, o evoluție. Totul se schimbă atunci, căci dacă mod de a funcționa înseamnă repetiție, creația se realizează pornind de la ceea ce e divergent; ea se sprijină pe faptul unic și imprevizibil care, deviind, va antrena mișcarea generală. Particularul își face apariția în cîmpul științei. Iar omul devine un actor al Istoriei: fie la nivelul punctului critic în care acțiunea indivizilor uneori a unuia singur poate reorienta evoluția, fie la nivelul mediilor de propagare, fără de care abaterea nu și-
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
faptul că am avut un mare proiect comun cu Jack Baillet, "vînătoarea de alibi". Jack Baillet avusese ideea de a publica o carte pe această temă, deoarece consideram că tot ceea ce oamenii în general, și politicienii și chiar savanții în particular, propuneau în materie de interpretări nu erau decît alibiuri, asta inclusiv în cadrul Grupului celor Zece. Din diferite motive, nu am publicat cartea, dar m-am inspirat din plin pentru cărțile mele, iar Jack a utilizat o mare parte din ea
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
una din ele... Fiecare cititor e acel ochi unic pentru care un roman o ia pe o cale sau pe alta. Tvetan Todorov, Gerard Genette și mulți alți mari teoreticieni au tot afirmat că literatura în general, și romanul în particular, aduce o cunoaștere specifică. Problemele apar cînd se încearcă o definire a acesteia, pentru că un roman, chiar dacă reconstituie o epocă istorică, sau descifrează un anume sistem de relații sociale, sau ne cufundă în meandrele psihicului uman, nu este sinonim cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
încep și premiile literare, cele mai importante, înaintea Goncourt-ului de acum, fiind Grand Prix Poncetton și Prix Roman France Television, ambele pentru romanul Où j'ai laissé mon âme (Unde mi-am lăsat sufletul), 2010. Stilul Ferrari e cu totul particular; avem în mînă un construct romanesc alunecos, pentru că aparent extrem de solid, avînd în vedere parcursul intelectual al autorului, dar în fapt fugace, schimbător, "cuantic", aprinzîndu-se într-o parte pentru a se stinge discret și a țîșni unde te aștepti mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
adevărat în privința vecinului meu și așa mai departe, făcând turul întregii țări. Deci, dacă fiecare francez are mai mulți bani, Franța este mai bogată. Și iată eroarea dumneavoastră, eroarea comună, consistând în a conchide de la unul la toți și de la particular la general. Ce? Nu este oare aceasta concluzia cea mai potrivită dintre toate? Ceea ce este adevărat pentru fiecare în parte nu este adevărat pentru toți? Ce sunt toți dacă nu fiecare numiți o singură dată? Este ca și cum mi-ați spune
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
bază. Definită într-un sens larg, interacțiunea socială este "un tip de relație între două sau mai multe persoane în care acțiunea uneia este afectată de acțiunea alteia." [62] La nivelul grupului mic în general, și a echipei sportive în particular, interacțiunea apare cel mai adesea sub forma relațiilor interpersonale, adică a unor relații care se instituie și funcționează între două sau mai multe persoane, relații care au un caracter psihologic, sunt conștiente și directe. În cadrul relațiilor interpersonale cunoașterea reciprocă a
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
pieptului), sunt necesare calcule separate pentru fiecare gen. Din alte studii (a se vedea [2]) se știe că bărbații, în medie, depășesc femeile în cazul tuturor variabilelor măsurate în acest studiu, cu excepția diametrelor șoldului și coapsei. Pentru setul de date particular considerat în cazul de față, femeile depășesc bărbații numai în cazul variabilei ce măsoară diametrul șoldurilor. Uneori, coeficientul de variație a dimensiunii unui corp - abaterea standard a dimensiunii corpului împărțită la media sa (și uneori înmulțită cu 100) - este dată
Aplicaţii ale statisticii matematice by Elena Nechita () [Corola-publishinghouse/Science/323_a_639]
-
crizei din Suez pot fi înțelese doar efectuînd o analiză cognitivă a liderilor ei politici. O CRITICĂ A REALISMULUI? Abordarea lui Allison a fost considerată o critică a explicațiilor dominante în disciplina relațiilor internaționale și (de aici) a realismului în particular. Din moment ce o anumită formă a realismului se apropie de modelul I, cel al actorului rațional și din moment ce acest model s-a dovedit a fi cel mai puțin folositor pentru înțelegerea deciziilor efective din timpul crizei rachetelor din Cuba, modelele lui
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
modelul I și celelalte modele se exclud reciproc? Din moment ce ultimele au pus în evidență multe trăsături care scapă modelului I, aceasta ar trebui, oare, să însemne respingerea lui? În timp ce Allison și-a elaborat modelele pentru a înțelege un eveniment istoric particular, Steinbruner și-a ilustrat construcția teoretică printr-un caz empiric. Allison își folosește modelele ca tipuri ideale weberiene, adică drept instrumente euristice, pentru a înțelege activitatea statului. El nu le folosește ca scop, adică drept o teorie științifică din care
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Fixînd modul de producție, această teorie poate delimita actorii sociali semnificativi, anume clasele. Într-o societate burgheză capitalistă există două clase principale: cea a proprietarilor mijloacelor de producție și cea a proletariatului. Lupta de clasă determină crearea suprastructurii și, în particular, a statului capitalist. Contradicțiile interne ale modului de producție capitalist provoacă expansiunea statului (statelor), care conduce în cele din urmă la izbucnirea unui război imperialist între statele capitaliste. Dincolo de aceste două asumpții, se pot distinge două mari orientări în ce privește explicarea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cel mai puțin dispuși la compromis (Keohane și Nye 1977: 24, 57-8). Acest argument are o consecință importantă asupra cercetării. Indiferent dacă privim lucrurile din perspectiva realismului sau din aceea a interdependenței complexe, logica comportamentului statului depinde de circumstanțele cazului particular aflat în atenție. Din păcate, acestea nu sînt întotdeauna cunoscute dinainte. Cînd Robert Keohane (1980) a aplicat această perspectivă dublă la ceea ce s-a numit teoria stabilității hegemonice (vezi capitolul 10), el a ajuns la concluzia că în unele arii
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
despre care se spune că avansează teorii incomensurabile. Așa cum am argumentat mai sus, aceasta nu concordă cu conceptul de paradigmă propus de Kuhn. Potrivit ideii generale a acestei cărți, disputa paradigmelor poate fi înțeleasă mai corect ca un stadiu istoric particular al dezbaterii dintre teoriile asupra relațiilor internaționale, atunci cînd disciplina a fost pusă în fața declinului paradigmei sale. Savanții au căutat sensul fragmentării din ce în ce mai accentuate și aparent ireversibile a disciplinei în incompatibilitatea valorilor. Aceasta justifică stabilirea programelor de cercetare și evită
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
balanței puterii ca singura teorie reală din acest domeniu. O versiune slabă a falsificaționismului Așa cum am mai spus, Waltz ia în mod deschis în calcul limitele falsificării teoriilor în disciplina relațiilor internaționale, în general și în propria sa teorie, în particular. Acest lucru oferă un cadru potrivit pentru a vedea mai clar atitudinea sa metateoretică. Voi arăta că Waltz, anticipînd critica uzuală la adresa teoriilor balanței puterii, își relaxează pînă la urmă asumpțiile științifice într-o asemenea măsură încît pune limpede în
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a puterii intersubiective trebuie să ia în considerare nivelul metateoretic, care stă la baza analizei realiste și a politicilor sale deliberate. "Teoria cunoașterii este o latură a teoriei politice, pentru că puterea simbolică specifică de a impune principiile construcției realității - în particular, a realității sociale - este o dimensiune importantă a puterii politice" (Bourdieu 1977: 165). Orientarea epistemologică a ultimului deceniu este deopotrivă un semn al crizei disciplinei și o încercare a unora de a demasca puterea epistemologică tacită a discursului neorealist (Ashley
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în substanța ei. Subiectivitatea e inclusă, fiind vorba de o simplă mișcare a subiectului, însă subiectivitatea nu înseamnă sentință arbitrară. Kant, oricât de speculativ în Estetica lui, a putut observa cu fineță că verdictul estetic (neconceptual prin definiție și deci particular)1 ajunge la 1 Kritic der Urtheilskraft, Secț. I, C. I, §.1: "Judecata de gust nu este deci o judecată de cunoaștere, adică logică, ci o judecată estetică; ceea ce înseamnă că fundamentul său nu poate fi decât curat subiectiv". Vezi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cum că mijlocul tradițional și sănătos de a scăpa de un pretendent extern este uciderea. Prin Fântâna Blanduziei, Ovidiu și o altă dramă, Virgiliu, anunțată dar neefectuată, V. Alecsandri înțelegea să definească drepturile geniului în genere și ale sale în particular. Campania de denigrare pornită împotrivă-i îndeosebi de Al. Macedonski (devenit în prima piesă Zoil) îl atinsese. Horațiu, socotindu-se geniu, mai presus de ultragiile vârstei, speră să obțină dragostea sclavei Getta, pe care o iartă de necorespundere numai grație
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca motiv literar și în forme convențional idilice în literatura unor moșieri ca Alecsandri și Negruzzi. Chemarea la creație a clasei țărănești și punerea acesteia în contact cu aristocrația este opera "Junimii" în general și a lui Titu Maiorescu în particular, acesta fiind el însuși, în fond, descendent de țărani ardeleni. Estetica lui Titu Maiorescu (1840-1917) e mai ales schopenhaueriană: Frumosul e reprezentarea ideii sensibile; ideea sensibilă este natura absolută a lucrurilor și întîia condiție a artei este ridicarea deasupra oricărei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
1973 se declară experimental sate de interes turistic următoarele 13 localităti rurale : Lerești, Rucăr, Fundata, Sirnea, Rășinari, Tismana, Vaideeni, Hălmagiu, Bogdan-Vodă, Vatra Moldoviței, Murighiol si Sf. Gheorghe. Decretul nr.225 din 1974 , care a interzis cazarea turiștilor străini în locuințele particularilor a făcut ca acestea să devină nefuncționale, excepție făcând doar satele unde s-a permis ca o excepție de la decret, cazarea turiștilor străini, respectiv satele: Lerești, Rucăr, Sibiel, Murighiol si Crișan. În România, în mod special Bucovina, pe lângă diversitatea tradițiilor
VALORIFICAREA POTEN?IALULUI TURISTIC AL ZONEI RURALE by Alexandru NEDELEA () [Corola-publishinghouse/Science/83106_a_84431]
-
pus, la modul serios, sub semnul întrebării viabilitatea statului-națiune și, într-adevăr, căuta, de asemenea, să-i "îmblânzească" trăsăturile din ce în ce mai agresive, care erau responsabile pentru cele două războaie europene. Această abordare a fost adoptată de către mișcarea federalistă europeană și, în particular, de către creștin-democrați ca Robert Schuman, Konrad Adenauer și Altiero De Gasperi cu participarea lui Jean Monnet. Chiar dacă acești "părinți fondatori" ai Europei nu-și doreau abolirea statului-națiune, ei căutau să-i minimalizeze importanța de bază prin construirea unui sistem european
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Rece cu Uniunea Sovietică, a favorizat crearea blocurilor economice regionale, în special în Europa Occidentală, ca o măsură de a împiedica expansiunea sovietică. De fapt, idea unei Europe unite și chiar federale fusese dezbătută în cercurile de rezistență și, în particular, printre mișcările politice catolice care au pus bazele creștin-democrației în Franța și în rest, chiar înainte de sfârșitul războiului. Nu a fost deloc surprinzător când creștin-democrații din cadrul Mișcării Republicane Populare (MRP) precum Robert Schuman (1886-1963) și socialiștii moderați (Union démocratique et
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Marshall la începutul anului 1950.19 Indiferent de mecanismele actuale folosite în colectarea și redistribuirea resurselor, și de statutul lor, federal, unitar sau descentralizat, statele bunăstării sociale erau similare în ceea ce privește tipul de procese instituționale pe care le încurajau și, în particular, în efectele acestora asupra organizării teritoriale. De fapt, acestea încurajau un grad mare de centralizare pentru a redistribui mai bine resursele, de la cele mai bogate pâna la cele mai puțin bogate, indiferent dacă era vorba de indivizi sau de teritorii
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a avut parte de puțină schimbare. Ceea ce s-a schimbat cu adevărat au fost cultura și valorile societății franceze. Alegerea președintelui Valéry Giscard d'Estaing în 1974 a vestit schimbări sociale importante ca liberalizarea legilor cu privire la avort și divorț. În particular, se pot observa două schimbări în acest sens. Prima a fost chestionarea valorilor și instituțiilor tradiționale precum familia tradițională, normele sexuale, școala, universitatea și sistemul politic în general.29 Pentru anumiți gânditori radicali din generația veche și pentru mișcările politice
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
existat o tendință generală în Europa în favoarea descentralizării 11 care a fost negreșit preluată de inovatori precum Michel Rocard din Partidul Socialist. Au fost, de asemenea, schimbările petrecute în afara aripii stângi tradiționale pe care deja le-am menționat și, în particular, migrația spre stânga a unei noi generații de regionaliști. Au existat critici importante la adresa centralizării și uniformizării excesive care a caracterizat statul francez, și la adresa detașării acestuia față de cetățeni. Răbufnirea din mai '68 a fost un indiciu în acest sens
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
un sistem de donații compact (Donation générale de décentralisation) care a conferit autorităților locale o autonomie mai mare decât sistemul precedent de alocare a fondurilor speciale. Alte resurse care au fost transferate includeau câteva dintre serviciile teritoriale de stat, în particular, o secție a Directions Départamentales de l'Equipement DDE (Direcțiile Departamentale ale Bazei Materiale) și multe dintre Directions Départamentales des Affaires Sanitaires et Sociales DDASS (Direcțiile Departamentale ale Politicilor Sociale și de Sănătate). Chiar dacă s-a dovedit a fi imposibil
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]