13,119 matches
-
iluzia perfectă, încât unul dintre ei i-a amputat celuilalt geamăn două degete pentru a avea aceeași rană ca fratele său; ei au suferit pierderea lui Sarah ca un rezultat al dedicării lor totale pentru perfecțiunea iluziei. În mod asemănător, porțiuni de amintiri dezvăluie metoda lui Angier: de fiecare dată când el dispărea, în timpul iluziei, mașina crea o dublură, un Angier cădea printr-o ușă ascunsă, într-un bazin încuiat și se îneca, iar un alt Angier se apărea pe balcon
Prestigiul (film) () [Corola-website/Science/316651_a_317980]
-
insulei Victoria prin strâmtoarea Goldsmith. Spre vest se află mica insulă Kilian. Cea mai mare parte a insulei Stefansson este constituită din câmpii joase cu altitudini de sub 100 m deasupra nivelului mării. Doar în nord, în lungul coastei, există o porțiune mai ridicată, unde se și atinge altitudinea maximă de pe insulă, 256 m.. Pe insulă se află numeroase lacuri și râuri. Insula a fost descoperită de europeni în anul 1917 în cursul expediției canadiene conduse de Vilhjalmur Stefansson (1879-1962) și numită
Insula Stefansson () [Corola-website/Science/316763_a_318092]
-
Pentru infecțiile faciale, de obicei nu este cazul unei rupturi prealabile a pielii. Bacteriile cele mai frecvent implicate sunt streptococii și "Stafilococul auriu". În contrast cu celulita, erizipelul este o infecție bacterială ce afectează straturile superficiale ale pielii, se prezintă cu o porțiune roșiatică bine definită și este asociată mai des cu febra. Infecțiile mai serioase precum o infecție a oaselor de sub piele sau fasceita necrozantă ar trebui excluse. Diagnosticarea se face, de obicei, pe baza semnelor și simptomelor, cultura celuleor fiind posibilă
Celulită () [Corola-website/Science/316795_a_318124]
-
articulează cu radiusul și ulna și prezintă o parte articulară - condilul humerusului (pe care se află capitulul, trohleea, 3 fose: radială, coronoidă, olecraniană) și o parte nearticulară - epicondilii (epicondilul medial și lateral). Corpul humerusului ("Corpus humeri") sau diafiza humerusului este porțiunea mijlocie a humerusului, aflată între extremitatea proximală și extremitatea distală. Aproape cilindric în partea superioară, corpul devine, pe măsură ce se apropie de extremitatea inferioară, prismatic triunghiular. Prezintă trei fețe (antero-laterală, antero-medială, posterioară) și trei margini (anterioară, laterală, medială), bine diferențiate în
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
mijlocie a humerusului, aflată între extremitatea proximală și extremitatea distală. Aproape cilindric în partea superioară, corpul devine, pe măsură ce se apropie de extremitatea inferioară, prismatic triunghiular. Prezintă trei fețe (antero-laterală, antero-medială, posterioară) și trei margini (anterioară, laterală, medială), bine diferențiate în porțiunea inferioară, și slab în porțiunea superioară. Epifiza sau extremitatea proximală (superioară) este voluminoasă, se articulează cu scapula și prezintă câteva formațiuni anatomice: capul humerusului, colul anatomic, tuberculul mare, tuberculul mic, șanțul intertubercular și se unește în jos cu corpul humerusului
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
extremitatea proximală și extremitatea distală. Aproape cilindric în partea superioară, corpul devine, pe măsură ce se apropie de extremitatea inferioară, prismatic triunghiular. Prezintă trei fețe (antero-laterală, antero-medială, posterioară) și trei margini (anterioară, laterală, medială), bine diferențiate în porțiunea inferioară, și slab în porțiunea superioară. Epifiza sau extremitatea proximală (superioară) este voluminoasă, se articulează cu scapula și prezintă câteva formațiuni anatomice: capul humerusului, colul anatomic, tuberculul mare, tuberculul mic, șanțul intertubercular și se unește în jos cu corpul humerusului la nivelul colului chirurgical. Capul
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
chirurgical. Capul humerusului ("Caput humeri") este o suprafață articulară netedă și rotunjită aflată la polul superior al humerusului. Are o formă sferoidală și reprezintă o treime dintr-o sferă. Este acoperit de un cartilaj hialin, care este mai gros în porțiunea sa centrală și se articulează cu cavitatea glenoidă a scapulei formând articulația umărului sau scapulohumerală ("Articulatio humeri"); capul humerusului este cu mult mai mare decât cavitatea glenoidă, aceasta din urmă reprezentând doar un sfert din suprafața capului humeral. Când membrului
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
ramură ascendentă a arterei circumflexe humerale anterioară ("Arteria circumflexa humeri anterior"). Șanțul intertubercular este transformat în canal de fibre conjunctive dispuse transversal. Sub tuberculul mare și tuberculul mic, la nivelul unirii epifizei proximale cu corpul (diafiza) humerusului se află o porțiune îngustată - colul chirurgical ("Collum chirurgicum humeri") - unde se întâlnesc cele mai frecvente fracturi ale humerusului. Nervul axilar ("Nervus axillaris") și artera circumflexă humerală posterioară ("Arteria circumflexa humeri posterior") se învârt în jurul colul chirurgical în regiunea sa posterioară. Epifiza sau extremitatea
Humerus () [Corola-website/Science/316813_a_318142]
-
unul distinctiv. Spektor posedă o largă gamă vocală și o exploatează cu succes. De asemenea, explorează o serie de tehnici vocale variate și deosebite, neobișnuite, cum ar fi versuri ce constituie numai din sunete de trompeta, făcute cu buzele sau porțiuni în stil beatboxing, în mijlocul baladelor. Se folosește și de unele tehnici muzicale neobișnuite cum ar fi utilizarea unei baghete pe suprafața pianului sau a scaunului pentru a crea ritmul. O parte a stilului ei rezultă dintr-o exagerare a unelor
Regina Spektor () [Corola-website/Science/316831_a_318160]
-
labirint; ansamblul segmenților funcționează ca un labirint, adică spațiile dintre segmenți servesc pentru destinderea gazelor și prelungesc drumul parcurs de acestea. Dintre toți segmenții, primul are nivelul termic cel mai ridicat, deoarece vine în contact cu gazele fierbinți și cu porțiunea cea mai caldă din piston. De aceea primul segment se mai numește și "segment de foc". Temperatura medie a segmentului de foc ajunge la 150...250°C. In regim intermitent de funcționare temperatura segmentului de foc ajunge până la 300...325
Segment de piston (motor) () [Corola-website/Science/315009_a_316338]
-
păstrarea patrimoniului și de reprezentarea grupului în exterior, în fața comunității, canalelor media și a altor organizații. În interiorul acestui comitet, președintele are cea mai mare responsabilitate. Secretarul și cei cinci vice-președinți îi sunt subordonați direct și fiecare este responsabil pentru o porțiune diferită: activități sociale, trezorerie, legături cu autoritățile publice, întreținerea sediului Cal Figarot și marketing și media. Din grup mai fac parte și trei comitete de consiliu pentru relații internaționale, serviciu juridic și consiliul veteranilor. Cal Figarot este sediul grupului din
Castellers de Vilafranca () [Corola-website/Science/315032_a_316361]
-
decât aceste criterii topografice sunt însă criteriile descriptive care definesc începutul rectului: dispariția teniilor (musculatura longitudinală distribuindu-se de la acest nivel în jurul întregii circumferințe colice), absența haustrelor și dispariția mezosigmei și a mobilității colonului (rectul fiind practic fix). Canalul anal, porțiunea terminală a rectului, este de asemenea apreciată diferit de anatomiști și chirurgi (38-39). Astfel canalul anal anatomic (sau embriologic) se întinde de la linia ano-cutanată Hilton la linia pectineată, are cca 2 cm lungime și este de origine ectodermică. Canalul anal
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
prima dată de Toma Ionescu în tratatul de anatomie al lui Poirier și Charpy (17, 57). Fascia proprie a rectului înconjoară rectul, țesut adipos, nervi, vase sanguine și limfatice. Țesutul adipos cuprins în acest manșon fascial este mai abundent în porțiunea posterioară a rectului, unde are aspect de “lipom bilobat” (2, 44). Fascia este mai evidentă în părțile laterale și posterioare ale rectului extraperitoneal și mai groasă în apropiere de planșeul pelvin (44). Fascia presacrată este o porțiune mai groasă a
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
mai abundent în porțiunea posterioară a rectului, unde are aspect de “lipom bilobat” (2, 44). Fascia este mai evidentă în părțile laterale și posterioare ale rectului extraperitoneal și mai groasă în apropiere de planșeul pelvin (44). Fascia presacrată este o porțiune mai groasă a fasciei endopelvine care acoperă concavitatea sacrului și coccigelui, nervi, artera sacrată medie și venele presacrate. Fascia recto-sacrată se întinde de la fascia presacrată la fascia perirectală; se formează prin reflectarea fasciei presacrate la nivelul vertebrei S4 și se
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
prudență aceste “artefacte de disecție” sunt tratate cvasiconstant în cursul operației ca potențiale surse de hemoragie, iar în majoritatea manualelor de tehnică operatorie se recomandă ligatura sau electrocoagularea acestor structuri. Sato și Sato (42) împart fiecare aripioară rectală în 2 porțiuni: una laterală (conținând artera rectală mijlocie și nervii splanhnici pelvini) și una medială (conținând artera și ramuri din plexul hipogastric inferior); cele 2 porțiuni sunt situate de o parte și de alta a lamei rectangulare a plexului hipogastric inferior corespunzător
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
recomandă ligatura sau electrocoagularea acestor structuri. Sato și Sato (42) împart fiecare aripioară rectală în 2 porțiuni: una laterală (conținând artera rectală mijlocie și nervii splanhnici pelvini) și una medială (conținând artera și ramuri din plexul hipogastric inferior); cele 2 porțiuni sunt situate de o parte și de alta a lamei rectangulare a plexului hipogastric inferior corespunzător; în porțiunea laterală artera rectală mijlocie se întâlnește în unghi ascuțit cu nervii splanhnici pelvini (erigenți), în timp ce în porțiunea medială artera merge paralel cu
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
laterală (conținând artera rectală mijlocie și nervii splanhnici pelvini) și una medială (conținând artera și ramuri din plexul hipogastric inferior); cele 2 porțiuni sunt situate de o parte și de alta a lamei rectangulare a plexului hipogastric inferior corespunzător; în porțiunea laterală artera rectală mijlocie se întâlnește în unghi ascuțit cu nervii splanhnici pelvini (erigenți), în timp ce în porțiunea medială artera merge paralel cu ramurile rectale ale plexului hipogastric inferior. Diviziunea propusă de Sato este importantă pentru ligatura ligamentelor laterale: ligatura în
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
plexul hipogastric inferior); cele 2 porțiuni sunt situate de o parte și de alta a lamei rectangulare a plexului hipogastric inferior corespunzător; în porțiunea laterală artera rectală mijlocie se întâlnește în unghi ascuțit cu nervii splanhnici pelvini (erigenți), în timp ce în porțiunea medială artera merge paralel cu ramurile rectale ale plexului hipogastric inferior. Diviziunea propusă de Sato este importantă pentru ligatura ligamentelor laterale: ligatura în porțiunea laterală are ca efect lezarea nervilor erigenți (cu afectarea funcției erectile), în timp ce în porțiunea medială ligatura
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
laterală artera rectală mijlocie se întâlnește în unghi ascuțit cu nervii splanhnici pelvini (erigenți), în timp ce în porțiunea medială artera merge paralel cu ramurile rectale ale plexului hipogastric inferior. Diviziunea propusă de Sato este importantă pentru ligatura ligamentelor laterale: ligatura în porțiunea laterală are ca efect lezarea nervilor erigenți (cu afectarea funcției erectile), în timp ce în porțiunea medială ligatura este practic fără urmări urologice. Tractul gastrointestinal se dezvoltă din cele trei porțiuni ale tubului digestiv embrionar: din intestinul anterior se dezvoltă gura, esofagul
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
în timp ce în porțiunea medială artera merge paralel cu ramurile rectale ale plexului hipogastric inferior. Diviziunea propusă de Sato este importantă pentru ligatura ligamentelor laterale: ligatura în porțiunea laterală are ca efect lezarea nervilor erigenți (cu afectarea funcției erectile), în timp ce în porțiunea medială ligatura este practic fără urmări urologice. Tractul gastrointestinal se dezvoltă din cele trei porțiuni ale tubului digestiv embrionar: din intestinul anterior se dezvoltă gura, esofagul, stomacul, duodenul și aparatul biliar; din intestinal mijlociu se dezvoltă intestinul subțire și gros
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
propusă de Sato este importantă pentru ligatura ligamentelor laterale: ligatura în porțiunea laterală are ca efect lezarea nervilor erigenți (cu afectarea funcției erectile), în timp ce în porțiunea medială ligatura este practic fără urmări urologice. Tractul gastrointestinal se dezvoltă din cele trei porțiuni ale tubului digestiv embrionar: din intestinul anterior se dezvoltă gura, esofagul, stomacul, duodenul și aparatul biliar; din intestinal mijlociu se dezvoltă intestinul subțire și gros (până la jumătatea distală a transvesului. Colonul descendent, colonul sigmoid și rectul se dezvoltă din intestinul
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
un sept mezodermal împarte cloaca într-o cavitate anterioară (sinusul urogenital) și una posterioară (canalul anal); acest sept fuzionează în săptămâna a 7-a cu membrana cloacală și formează corpul perineal; membrana cloacală este împărțită astfel într-o membrană urogenitală (porțiunea anterioară, mai întinsă) și o membrană anală (porțiunea posterioară, mai mică). Membrana anală se înfundă într-o depresiune tapetată de ectoderm (depresiunea anală - originea canalului anal anatomic); în săptămâna a 8-a membrana anală dispare; locul în care a fost
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
anterioară (sinusul urogenital) și una posterioară (canalul anal); acest sept fuzionează în săptămâna a 7-a cu membrana cloacală și formează corpul perineal; membrana cloacală este împărțită astfel într-o membrană urogenitală (porțiunea anterioară, mai întinsă) și o membrană anală (porțiunea posterioară, mai mică). Membrana anală se înfundă într-o depresiune tapetată de ectoderm (depresiunea anală - originea canalului anal anatomic); în săptămâna a 8-a membrana anală dispare; locul în care a fost inserată membrana anală este considerat linia pectineată, deși
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
care este supus rectul în această poziție, creșterea cantității de grăsime perirectală care să absoarbă șocurile mecanice. Spre interior învelișul adipos perirectal (mezorectul) ajunge până la adventiția rectului (64); aceasta nu este o structură identificabilă macroscopic, dar înlocuiește peritoneul visceral în porțiunea extraperitoneală a rectului. Posterior mezorectul împreună cu fascia perirectală ajung până la fascia presacrată; un șanț median dă feței posterioare a mezorectului aspectul de “lipom bilobat” (2). Lateral fascia perirectală e perforată de câteva orificii prin care trec ramurile rectale din plexul
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
inserția mușchilor ridicători anali. Distribuția ganglionilor limfatici în interiorul mezorectului a fost studiată pe piese de rezecție și pe cadavre de către Topor și Galandiuk (66, 6). Împărțind mezorectul în patru cadrane (posterior, lateral drep, lateral stâng și anterior) și în trei porțiuni (corespunzătoare treimii superioare, medii și inferioare ale rectului) ajung la câteva concluzii: cea mai mare parte a ganglionilor limfatici (92%) sunt dispuși în cadranul posterior al mezorectului și în cele două treimi superioare; la nivelul treimii superioare a rectului nu
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]