12,874 matches
-
pe care l-a așteptat cîțiva ani ca să se mărite. Dacă o va face, aceasta ar fi, după A., „o imensă tîmpenie”. Virgil, adoratul, e un ofițer de aviație, văduv, încă vînjos, omul unei singure cărți (biografia lui Alexandru Papană), priceput în meserie și norocos, sau, cum singur zice, „cu păr în palmă”. Are, totuși, cu vreo trei luștri mai mult decît L. și asta, încet-încet, îl va exceda. * Spre deosebire de maturi, care, adeseori, tîrîie după ei lanțul greu al amintirilor, copiii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai personal fără a-mi etala „personalitatea”. Caut să fiu precis și nuanțat. Nici o cochetărie, nici o fioritură, cît mai puține ticuri. Scriu pentru autor și pentru cititor, deopotrivă. Mă simt obligat să-i dovedesc și unuia și celuilalt că mă pricep să văd ce e în carte. Deși nu exclud viitoare împiedicări, risc să afirm (aci și numai aci) că mă simt din ce în ce mai stăpîn pe meserie! *„Bunica” are convingerea că e dăruită cu puteri paranormale: a blestemat cireșul „din cauza căruia «Bunicul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu a fost adresată Partidului sau Comitetului de Cultură, ci lui Genoiu, în care cei șase zic că și-au pus oarecari speranțe de înviorare a „Ateneului”. Or, asta cam miroase a înscenare, gen în care noul redactor-șef se pricepe cu supramăsură. *L-am întrebat pe poetul Liviu Pendefunda cum a reacționat tatăl său, doctorul docent, un macedoromân viguros, la aflarea veștii că e bolnav și că trebuie să se opereze. „Mai întîi a plîns. Apoi a vrut să-și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe cale oficială, e posibil), tot n-aș recurge la un atare procedeu. „Sătenii”, cîți vom fi rămas, trebuie să se țină drepți și în asemenea situații. O butadă tot mai des repetată spune că „la fotbal și la literatură se pricepe toată lumea”. Trec peste asocierea ușuratică a două domenii diferite: într-unul treaba se face cu piciorul, în celălalt cu mîna, care e mai aproape de cap. Altceva vreau să relev: că desconsiderarea talentului literar nu e un lucru nou. Așa ceva s-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
făcut pentru memoria lor, ce puțin am făcut pentru mine! *Iată, „dragi tovarăși”, ce ne diferențiază: „Intelectualitatea este o fatalitate lăuntrică. Se naște cineva intelectual, după cum se naște cu ochii albaștri, de pildă; or, intelectualitatea e necesitatea organică de a pricepe viața și de a reacționa, potrivit firii tale potrivnice sau favorabile, față de acțiunea mediului” (N. Davidescu, „Lipsa de orientare”, în Aspecte și tendințe literare, p.153). *Sp. Îi declară lui Petre Cimpoeșu: „A doua carte a dumitale e mai bună
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un acces de sinceritate, spunînd: „Uite, toți ăștia (muzeografii) cred în munca lor, lipesc cioburile cu convingerea că restituie un obiect de cultură, în schimb eu sînt un farsor: am acceptat să fiu pus șef peste ei, deși nu mă pricep și nici nu-mi place meseria asta”. Puțini din cei ce „merg acolo unde-i trimite partidul”, la mai bine, sînt conștienți de impostura lor. Fie și numai pentru atît - conchide N. -, tipul trebuie privit cu simpatie. *În armată, tata
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
copac tăiat pe jumătate”. Îmi spune apoi (lucru știut de la nevastă-sa, judecătoarea) că „primul”, adică Ion-Bogdan Băluță, îi disprețuiește pe F., pe Petru Enășoae, pe Ciobănița, care „se afirmă” ostentativ la învățămîntul politic: „Trebuie și ei, săracii, să se priceapă la ceva!” Pe F. chiar l-ar fi umilit (are această apucătură!) în fața membrilor biroului. Eu m-am declarat surprins, dar N. mi-a replicat că, după părerea sa, își merită soarta: l-a văzut recent certîndu-i ca un vechil
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aceea că am încercat de fi ecare dată să mi le motivez. Într-o zi, de pildă, i-am replicat lui B., care mă sabota subtil, „Ești mai talentat decît mine, nu contest, dar eu sînt mai inteligent decît tine! Pricep orice aluzie și orice manevră!...” După asta, cîteva zile am despicat în patru fiecare vorbă, reflectînd la raportul dintre talent și inteligență. Cum să uit momentul? Ulterior, el a urcat în ierarhia literară și politică, iar eu am stagnat ori
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a ascultat zîmbind compătimitor. *Pus în situația să răspundă unei critici făcute de Petru Cimpoeșu în „SLAST” (nr.24/1987), Adam se fofilează în felul său caracteristic, pretextînd mai întîi urgența unui „cap limpede”, iar apoi declarînd că nu se pricepe. Înțelegînd că n-am de gînd să mă amestec, îl împinge în față pe Sp., „un foarte bun polemist”. „Tu ești cel vizat, tu ar trebui să răspunzi”, i-am spus. Mereu ambiguu, se vrea „curat”, „echidistant”. Nu s-ar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mérite la préférance?, el a roșit și n-a vrut aceasta. În anumite situații era chiar mai puțin vanitos decît miniștrii săi. Richelieu nu i-a iertat niciodată lui Corneille faptul că i-a transmis printr-un curtean că se pricepe la versuri mai bine decît el. În schimb, cînd, tot într-o dispută literară, Boileau l-a contrazis pe rege în privința calității unor versuri, pe care criticul le considera proaste, iar suveranul le credea bune, acesta a recunoscut: „Are dreptate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
al europenilor, de a munci și cel al oamenilor din Extremul Orient. Tehnologiile de care dispunem - perfecționate, sofisticate - ne-au alterat, ne-au diminuat plăcerea de a meșteșugi, bucuria de a vedea „lucrul ieșit din mîinile tale”. Chiar dacă ne-am pricepe să executăm astfel de obiecte, cu ce semnificație am învesti o sculptură în malachit sau (tocmai trecusem prin fața lupei prin care putea fi văzută) o sculptură într-un bob de orez? Pentru noi, acestea sînt ocupații exotice, „chinezării”. Tipul care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
au fost însoțiți de multă miliție; Nicu aplauda în silă; în convorbirile particulare principalul subiect l-a constituit moartea lui Petru Enache etc. La sfîrșit, l-a agățat pe Sp. să scrie editorialul numărului următor: „Hai, Vasile, că tu te pricepi! Nu uita să reiei ideea din articolul despre « Funcția educativă a artei și literaturii» pe care l ai publicat în «Steagul roșu», aceea că în «Epoca Ceaușescu» s-au produs cele mai valoroase opere din întreaga istorie a culturii noastre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o restaurare a bunului-simț, dar nu cred că actualul curs mai poate fi oprit. * G. le explică lui „nea Moro” (Traian Moroșanu, corespondentul Televiziunii) și lui Cornel Cepariu cît de „bun și înțelegător” e „tovarășul Băluță”, cît de tare se pricepe la oameni: iată, de ce nu-i spune lui nimic de rău? Cei doi tac: ghicitoarea e prea grea. Martor la discuție, îmi vine să-i zic: pentru că nu te cunoaște! și nu cunoaște pe nimeni de la „Ateneu”. Abia ieri a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ziarist. N. e ceea ce se cheamă „un vulpoi bătrîn” (cam jigărit, ar adăuga Carmen), cu reflexe viclene, cu abilități. „Nu vreau să mă laud”, zice, și se laudă. Nu e chestiune de care să nu-și dea el seama: „Am priceput imediat șmecheria!”, susține, și se bate cu două degete la tîmplă. Aflat pe o poziție subalternă în redacție, primește din cînd în cînd „ghionturi” de la G. Întrucît „ăla e încăpățînat”, cedează pe moment, dar promite: „I-o plătesc, fără îndoială
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
disperate de pe marginea șoselei. Am oprit și l-am luat în mașină. Mi-a spus că se grăbește s-ajungă la Bacău deoarece vrea să prindă «tragerea». «Ce tragere?», l-am întrebat. «Tragerea la sorți», mi-a subliniat el. «Nu pricep», i-am declarat. Și-atunci mi-a dat următoarea explicație: «Săptămînal, echipa din care fac parte, compusă din 30 de inși, are dreptul la 3 (trei) pungi de carne. Ca să nu ne certăm, maistrul a hotărît să tragem la sorți
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
covrig, ca în versul „Fiică a libertății de cuget și simțire înflorind lada de zestre a plaiului strămoșesc”. „Limbiotul” știe întotdeauna cam ce anume excită, umblă la cutia cu rafinamente, polemizînd nevăzut cu cei care cred altceva decît spune el. Pricepînd ce mi-a provocat vorba țîșnită la vederea sa, m-a întrebat rîzînd: „Nu-i așa că ți-am oferit o lectură înteresantă?” „Sînt uluit de-o așa măiestrie”, i-am răspuns privind în barba lui ca și cum ar mai fi rămas
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ei. Acesta - ține să precizeze - „fizic are ceva din personaj, dar n-are caracter”. „Domnu’ uită că e tată de familie și se consacră exclusiv - la Brăila - «artei»!” Tac, sînt aluzii pe care încerc să las impresia că nu le pricep, deși acopăr lucruri știute de tot tîrgul. Tăcerea mea îi permite să-și urmeze gîndul: „Eu chiar și cînd prăjesc cartofi, pot avea «nebunia existențială»”. „Dar el?”, întreb pentru a nu părea complet indiferent. „El e cel ce aduce haosul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aș putea primi laude dintr-o gură vicleană. Tot din „rațiuni de igienă”! De ce luînd cuvîntul fiecare din ei spune: „Am ascultat cu atenție materialul”? Vor să semnaleze că au o „atitudine corespunzătoare”, de respect față de el? Că l-au priceput și că deja au reflectat la „problemele” puse acolo? și de ce nu rîd cînd cel din prezidiu, pentru a declanșa dezbaterile interne, zice: „Am asistat deocamdată la un dialog unilateral cu invitații”?... De ce cînd au un cuvînt mai lung maimuțăresc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai rău chiar decît scoaterea de la masă în timpul „Reuniunilor” revistei (o grosolănie de vechil, intolerabilă), A. și-a pus în minte să se răzbune. Nu singur (n-ar fi îndrăznit), ci atrăgîndu-l de partea sa pe Victor Mitocaru, care se pricepe să manevreze lucrurile pe linie de partid. Și astfel, în loc de unul sau doi adversari, G. s-a trezit cu patru: eu, cel vechi, fățiș, răspicat, Nanianu (dominat de anumite calcule, nu prea sigur), A. și V.M. Am intrat în această
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
avalanșe de nemulțumiri și indignări. „Mușc”, „înțep”, „mă defulez”. Uneori, rememorînd ce și cui i-am spus, mă cuprinde o imensă jenă, convins că am comis fie o imprudență, fie un abuz, fie - mai ales - o inutilitate. Ce poate să priceapă cutare suflet poltron, care se acomodează cu orice situație, din conflictele, zbaterile, revoltele mele? și ce folos ar avea pentru mine „rețetele” lui de viață, de vreme ce regimul în care se complace cel mai mult e complezența? În loc să mă curețe, să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Încadrat, o atmosferă stranie, un amestec de oameni harnici și mai puțin..., care-și cunoșteau bine interesele personale, țineau la ei Înșiși și nu pregetau să intimideze pe alții. Prin tăcere, muncă acerbă, mă străduiam să dau impresia că nu pricep slalomul practicat de unii, pentru a reuși În viață... 595 mulțumesc pentru atenția ce o aveți totdeauna pentru ei și să vă transmit cele mai cordiale salutări. Scrisorile Dvs. ne dau câteva clipe plăcute, Încât le așteptăm cu multă plăcere
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
corectat. Cea mai prețioasă informație pentru mine a fost confirmarea inițierii lui Vasile Lovinescu În „secta” allawită („sectă” o numește E. Lovinescu În agendă) - despre care neavând cunoștință, nu puteam stabili lecțiunea cuvântului, scris extrem de neglijent. Citisem „alauită”, dar nu pricepeam ce este. (Detaliul se află În volumul pe care-l pregătesc acum, al cincilea). A propos, unde s-ar găsi informații despre acea mișcare? De 712 asemenea, tot pentru acest volum, e foarte posibil să folosesc textul dvs. din discursul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
scris din nou câteva rânduri de urări. Eu aci nu am dus-o prea bine În acest an și săptămâna trecută am fost chiar rău de tot, Încât am apelat aci la un doctor, care s-a nimerit să fie priceput În boala de care sufăr eu. Aștept de la mata un răspuns cu serbarea lui Ciurea. Cu prietenie d-nei și D-tale de la soția mea și de la mine M.V. Pienescu 8 C.P. Buc., 12 oct. 1973 Dragă D-le Dimitriu, Cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
stau eu! Cartea „Ei l-au cunoscut pe Sadoveanu” o mai rețin câteva zile. Cu amiciție, V. G. Popa 7 (Fălticeni), 11 febr. 1975 Signor Eugenio, Trimit formularul etnografic cu completările făcute (atât cât am știut și cât m-am priceput). Vedeți că am notat niște lucruri f. importante pe 314 Cred că e vorba de un set de poezii ale Lucreției Andriu, În manuscris, Împrumutate de la familia poetei, din Fălticeni, spre a fi dactilografiate. Aveam În perspectivă, În colaborare cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de-o modestie fără pereche. Partidul liberal nu l-a pus pe el Inspector școlar General, ci pe Vasile Cluci din Flămînzi, jud. Botoșani, care numai puțin deștept era... El era, Balan, profesorul clasei Întregi de matematică, cine nu 820 pricepea, la el alerga și căpăta lămurire tot atunci. șef de clasă era Cornescu Traian, dar n-avea obraz nici de feli. Cât a fost În clasă cu noi s-a purtat frumos, dar după ce a venit de la München n-a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]