12,814 matches
-
a deosebit de mișcările similare din Serbia și Grecia prin lipsa componentei militare, cel puțin în faza inițială. După fondarea Exarhatului Bulgar pe 28 februarie 1870, s-a dezvoltat o mișcare armată subversivă la începutul deceniului al optulea prin fondarea Organizației Revoluționare Interne și Comitetului Central revoluționar Bulgar. În aceeași perioadă, s-a remarcat implicarea activă a revoluționarului Vasil Levski în activitatea ambelor organizații. Mișcările antiotomane au atins apogeul în timpul Revoltei din Aprilie , izbucnite în 1876 în mai multe regiuni din Moesia
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
Serbia și Grecia prin lipsa componentei militare, cel puțin în faza inițială. După fondarea Exarhatului Bulgar pe 28 februarie 1870, s-a dezvoltat o mișcare armată subversivă la începutul deceniului al optulea prin fondarea Organizației Revoluționare Interne și Comitetului Central revoluționar Bulgar. În aceeași perioadă, s-a remarcat implicarea activă a revoluționarului Vasil Levski în activitatea ambelor organizații. Mișcările antiotomane au atins apogeul în timpul Revoltei din Aprilie , izbucnite în 1876 în mai multe regiuni din Moesia, Tracia și Macedonia. Reprimarea barbară
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
inițială. După fondarea Exarhatului Bulgar pe 28 februarie 1870, s-a dezvoltat o mișcare armată subversivă la începutul deceniului al optulea prin fondarea Organizației Revoluționare Interne și Comitetului Central revoluționar Bulgar. În aceeași perioadă, s-a remarcat implicarea activă a revoluționarului Vasil Levski în activitatea ambelor organizații. Mișcările antiotomane au atins apogeul în timpul Revoltei din Aprilie , izbucnite în 1876 în mai multe regiuni din Moesia, Tracia și Macedonia. Reprimarea barbară a revoltelor și atrocitățile comise de soldații otomani (masacrarea a aproximativ
Declinul Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/325186_a_326515]
-
la Sfânta Alianță a fost interpretat de observatori ca o indicație a faptului că puterile europene considerau Chestiunea Orientală drept un subiect de politică internă a Rusiei, care nu putea să intereseze pe niciunul dintre aliați. Revoluția Sârbă sau "Serbia Revoluționară" este un termen folosit pentru prima oară de istoricul german Leopold von Ranke în cartea "Die Serbische Revolution" (1829) prin care se referă la revoluția națională și socială din 1804 - 1815, în timpul căreia sârbii au reușit să se emancipeze de sub
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
pentru încetarea revoltei lui Muhammad Ali, Chestiunea Orientală a trecut pe planul al doilea al politicii timp de un deceniu, până la izbucnirea Revoluțiilor de la 1848. Rusia ar fi putut profita de faptul că Austria și Franța erau bulversate de valul revoluționar european și să atace Imperiul Otoman, dar a ales să nu îi atace pe turci. În schimb, țarul Nicole a hotărât să-și trimită trupele să înăbușe revoluția din Austria, presupunând că bunăvoința dovedită față de Casa de Habsburg o va
Chestiunea Orientală () [Corola-website/Science/325181_a_326510]
-
Vasile Bodnărescu, acesta se va numi, în final "Glasul Bucovinei". La 14 octombrie 1918, deci a doua zi după ce s-a hotărât înființarea ziarului, autoritățile habsburgice au eliberat autorizația de funcționare a acestuia, fapt ce demonstrează deruta acestora în fața avântului revoluționar, panica cu care intrase întregul aparat de stat, dar și patriotismul lui Tarangul, directorul Poliției din Cernăuți, care s-a alăturat acțiunii românești. În primul număr al ziarului "Glasul Bucovinei" din 22 octombrie 1918, s-a publicat articolul „Ce vrem
Glasul Bucovinei () [Corola-website/Science/325229_a_326558]
-
", sau simplu "Hasta Siempre", este un cântec spaniol din 1965 al compozitorului cubanez Carlos Puebla. Versurile cântecului sunt un răspuns la scrisoarea de adio a revoluționarului Che Guevara când a părăsit Cuba, cu scopul de a stârni o revoluție în Congo și ulterior în Bolivia, unde a fost capturat și ucis. Versurile reamintesc momentele-cheie ale Revoluției din Cuba, descriindu-l pe Che Guevara și rolul său
Hasta Siempre, Comandante () [Corola-website/Science/325287_a_326616]
-
când a părăsit Cuba, cu scopul de a stârni o revoluție în Congo și ulterior în Bolivia, unde a fost capturat și ucis. Versurile reamintesc momentele-cheie ale Revoluției din Cuba, descriindu-l pe Che Guevara și rolul său de comandant revoluționar. Cântecul a devenit iconic dupa moartea lui Guevara, iar mulți artiști de stânga au compus propriile versiuni ale cântecului. Titlul este o parte a unei expresii binecunoscute a lui Guevara: ""¡Hasta la victoria siempre!"" ("Până la victoria eternă!"). Ca și multe
Hasta Siempre, Comandante () [Corola-website/Science/325287_a_326616]
-
de Sofia. După Revoluția din februarie 1917, ofițerii sunt dezarmați și executați la baza navală din Kronstadt. Serghei abia reușește să fugă cu Anna. Între timp, un grup de oameni care și-au schimbat însemnele navale țariste cu o cocardă revoluționară roșie, sosesc la sediul flotilei lui Kolceak din Sevastopol și cer ca toți ofițerii să-și predea armele. Pentru a evita vărsarea de sânge, Kolceak le ordonă subordonaților să asculte de noile autorități. Cu toate acestea, el își aruncă sabia
Amiralul (film) () [Corola-website/Science/325315_a_326644]
-
iulie 1838 moare protopopul Ignatie Carabeț. La 6 decembrie 1838, la serbarea Hramului Bisericii Sf Nicolae și sfințirea bisericii vechi (1403-1420) care a fost reparată și lărgită, Ioan Popazu primește statutul de protopop primar actual în districtul Bârsei. Este angajat revoluționarul pașoptist Ioan Bran pentru 200 de florini care urmeaza să se ocupe cu treburile avocățești, executor, și om de încredere al Bisericii. În 1838, în calitate de protopop realizează o tâmplă nouă, un amvon și o strană vlădicească cu tâmplarul Friederich Stiler
Ioan Popazu () [Corola-website/Science/324643_a_325972]
-
stâlpi e realizată de zidarul Horvath. În ședința din 18-30 decembrie 1838, la recomandarea lui Ioan Popazu este adus la biserica Sf Nicolae preotul Ioan Petric din Zărnești. În ședința din 30 noiembrie 1841 îl aduce pe ierodiaconul Varlaam (vestit revoluționar pașoptist) să fie psalt al Bisericii. Prințul Grigore Brâncoveanu lasă jumătate dein venitul legatelor sale, al moșiilor de la Sâmbăta și Poiana Mărului să se împartă săracilor. În 1842 gândește o nouă organizare a Bisericii prin care fiecare parohie trebuia să
Ioan Popazu () [Corola-website/Science/324643_a_325972]
-
care dovedește două teoreme, care în realitate nu vor fi descoperite decât în 1931 de Kurt Gödel. Pentru a proteja cartelele, Mallory îi aduce pe frații săi și pe Ebenezer Fraser - un ofițer al poliției secrete - pentru a lupta împotriva revoluționarului Captain Swing, care conduce o răscoală în Londra în timpul "Marii Duhori", un episod major al poluării, în timpul căruia Londra a trecut printr-o căldură înăbușitoare datorată unui fenomen de inversiune meteorologică (comparabil cu smogul din decembrie 1952). Oliphant o întâlnește
Machina diferențială () [Corola-website/Science/324702_a_326031]
-
și Frâncu îl întâlnesc pe boierul Gorj la Teatro di San Carlo (teatru de operă) din Napoli, unde acesta se afla într-o lojă alături de Orfanik. Radu Gorj se consideră însă prea bătrân pentru a se mai implica în conspirațiile revoluționare ale compatrioților săi. La o serată organizată de contesa Dora D'Istria (Irina Petrescu) tânărul boier român o cunoaște pe Stilla, precum și pe ziaristul Alexandru Policretti (Ion Caramitru). Între Frâncu și Stilla se înfiripă o relație de dragoste. Pentru a
Castelul din Carpați (film din 1981) () [Corola-website/Science/326090_a_327419]
-
Adelheid să fie suficient de recunoscătoare pentru norocul ei și să se convertească la romano-catolicism. De fapt, propunerea a îngrozit-o pe regina Victoria și l-a contrariat pe Prințul Consort, care a preferat să nu confere legitimitate unei Franțe revoluționare. Curtea britanică a menținut o tăcere strictă asupra Hohenlohes în timpul negocoerilor de căsătorie, ca nu cumva regina să fie prea dornică să respingă perspectiva unei căsătorii cu Napoléon. Părinții, care au interpretat tăcerea britanică drept o dezaprobare, au respins oferta
Prințesa Adelheid de Hohenlohe-Langenburg () [Corola-website/Science/326115_a_327444]
-
(în limba greacă: Αʹ Ελληνική Δημοκρατία) este numele sub care este cunoscut statul grec în timpul Războiului de Independență de sub stăpânirea Imperiului Otoman. Acesta este un terme pur istoric, care subliniază natura constituțională și democratică a regimului revoluționar care a precedat fondarea Regatului Greciei independent. Acest termen asociază perioada istorică a războiului revoluționar cu formele nemonarhice de organizare ale țării de mai târziu - A Doua Republică Elenă și A Treia Republică Elenă. În faza incipientă a rebeliunii antiotomane
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
cunoscut statul grec în timpul Războiului de Independență de sub stăpânirea Imperiului Otoman. Acesta este un terme pur istoric, care subliniază natura constituțională și democratică a regimului revoluționar care a precedat fondarea Regatului Greciei independent. Acest termen asociază perioada istorică a războiului revoluționar cu formele nemonarhice de organizare ale țării de mai târziu - A Doua Republică Elenă și A Treia Republică Elenă. În faza incipientă a rebeliunii antiotomane din 1821, fiecare regiune a Greciei și-a ales propriile foruri conducătoare. Acestea au fost
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
victorii inițiale în lupta cu otomanii, a fost amenințat cu dispariția datorită conflictelor interne care au degenerat în război civil și a intervenției armatei turco-egiptene condusă de Ibrahim Pașa. În momentul în care Ibrahim Pașa a intervenit pentru înăbușirea mișcării revoluționare elene, marile puteri își schimbaseră însă pozițiile politice, fiind favorabile formării unui stat autonom grec sub suzeranivate otomană, în conformitate cu prevederiel Tratatului de la Londra din 1827. Refuzul sultanului de acceptare a termenilor acestui tratat a dus la intervenția aliată europeană și
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
otoman Hursid Pașa și a trupelor sale a oferit grecilor șansa să se ridice la luptă împotriva ocupanților. O adunare hotărâtoare a avut loc la Vostitsa pe 26 ianuarie, aici participând liderii politico-militari și religioși din întreg Peloponezul. Aici, preotul revoluționar Papaflessas, care a declarat despre sine că este reprezentantul Eteriei, a încercat să îi convigă pe liderii civili și clerul superior de necesitatea declanșării rebeliunii, în ciuda absenței unor garanții cu privire la intervenția Rusiei. După aflarea veștilor intrări lui Ipsilanti în Principatele
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
ianuarie 1822. Prima regiuni din Grecia Centrală care s-au revoltat a fost Focida (24 martie) și Amphissa (27 martie). În Beoția, orașul Levadeia a fost cucerit de Athanasios Diakos pe 31 martie. Au urmat Teba două zile mai târziu. Forțele revoluționare au intrat la mijlocul lui aprilie în Atena și au obligat garnizoana otomană să se refugieze in Acropolă. Missolonghi s-a răsculat pe 25 mai, iar reveliunea s-a răspândit rapid în alte orașe din centrul și vestul Greciei. Succesle inițiale
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
un alt ginere al lui Muhammad Ali, Husein Bey a continuat represaliile în Creta. El conducea o forță egipteano-turco de 12.000 oameni - infanterie, cavalerie și artilerie - cu cartierul general în Heraklion. Emmanouil Tombazis, numit comisar al Cretei de către guvernul revoluționar, a convocat pe 22 iunie 1823 o convenție la Arcoudaina, în cadrul căreia a încercat să reconcilieze diferitele facțiuni elene și să le canalizeze eforturile împotriva inamicului comun, otomanii. El a mobilizat 3.000 de oameni la Gergeri pentru a-i
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
a Salonicului și a altor orașe din Macedonia a conicis cu renaștere culturală și politică grecilor. Ideiile promovate prin cântecele patriotice ale lui Rigas Feraios și ale altora au lăsat o impresie puternică asupra locuitorilor regiunii. După câțiva ani, revoarea revoluționară din sudul Greciei s-a răspândit și alte regiuni. Liderul revoluției în Macedonia a fost Emmanouel Pappas din satul Dobista, Serres, care devenise membru al Filiki Eteria în 1819. Papas și-a cheltuit o bună parte a averii în favoarea cauzei
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
din sudul Greciei s-a răspândit și alte regiuni. Liderul revoluției în Macedonia a fost Emmanouel Pappas din satul Dobista, Serres, care devenise membru al Filiki Eteria în 1819. Papas și-a cheltuit o bună parte a averii în favoarea cauzei revoluționare. Papas, urmând instrucțiunile lui Alexandru Ipsilanti, (pregătirea terenului urmată de ridicarea la luptă populația Macedoniei), a încărcat o corabie cu arme și muniție la Constantinopol pe 23 martie și s-a îndreptat spre Muntele Atos, considerat locul portivit pentru declanșarea
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
încărcat o corabie cu arme și muniție la Constantinopol pe 23 martie și s-a îndreptat spre Muntele Atos, considerat locul portivit pentru declanșarea insurecției. Istoricul notează în „Istorica Macedoniei” că „nu fuseseră făcute pregătiri adecvate pentru rebeliune, iar idealurile revoluționare nu fuseseră reconciliate cu lumea ideologică a călugărilor din cadrul regimului atonit”. Pe 8 mai, turcii înfuriați de debarcarea marinarilor din Psara la Tsayezi, de capturarea negustorilor turci și confiscarea bunurilor lor, au năvălit pe străzile din Serres, au percheziționat casele
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
și vândute ca sclave. Cei care au reușit să scape din încercuirea de la Naousa s-au retras spre Kozani, Siatista ori au reușit să ajungă la mare, de unde au fost transportați cu corăbiile insurgenților în insulele Mării Egee . Până în 1825, activitatea revoluționară a fost fragmentată, resimțind lipsa unei conduceri centrale puternice și a coordonării. Cu toate acestea, turcii nu au reușit să obțină înăbușirea rebeliunilor datorită problemelor logistice care i-au obligat să organizeze campanii militare de mică amploare. De-a lungul
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
o tactică care să le permită contracararea superiorității numerice a turcilor. Pe de altă parte, eforturile militare ale turcilor au fost îngreunate de lipsa pieselor de artilerie. Grecii nu au reușit să profite de seria de succese de la începutul mișcării revoluționare din 1821, iar otomanii au preluat treptat inițiativa, organizând două campanii militare în vestul și estul Greciei comandate de Mustafa Reșit Pașa, respectiv Mahmud Dramali Pașa. Dramali Pașa a traversat Rumelia și a invadat Moreea, dar a fost învins în
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]