13,226 matches
-
descurajau pe mongoli, oameni ai stepei, să năvălească în Ungaria. Prima acțiune militară amplă spre Europa centrală, după marea invazie din 1241-1242, a avut loc în 1259, când armata emirului Burundai a invadat Polonia, străbătând mai întâi Haliciul. Mongolii au silit pe ruși, cumani și alte populații să-i însoțească în acest atac ce viza orașul polonez Sandomir. În 1260, ei au pătruns în Prusia, unde au angajat lupte sângeroase cu cavalerii teutoni. Noile acțiuni militare mongole au provocat îngrijorare în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
atacarea Brașovului. Cealaltă armată a încercat să treacă munții prin pasul Verecke în Ungaria, dar a întâmpinat rezistență, iar vremea rea, terenul muntos și foametea au afectat trupele mongole. În același timp, Polonia a atacat Rusia haliciană și l-a silit pe cneazul Lev Danilovici să-i părăsească pe mongoli și să se întoarcă în Halici. Mongolii au suferit pierderi mari la retragerea din Transilvania, în zona trecătorilor carpatice, unde au fost loviți de sași și secui-un document din 1289
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sfera regalității ungare, chiar dacă autonomiile lor politice au mai supraviețuit un timp. Legăturile politice directe între românii de pe cele două versante ale Carpaților au fost supuse unei puternice presiuni până la destrămarea lor. În ceea ce privește teritoriile extra-carpatice, organismele politice românești au fost silite să se adapteze noilor realități impuse de expansiunea regalității ungare, după îndepărtarea teutonilor și anihilarea embrionului statal înfiripat de ei. Expediția armată a regelui Andrei II a fost urmată de un efort de organizare teritorial-politică. Noul cadru era alcătuit din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
consemna că Bogdan, noul stăpân al Moldovei, "a fost atacat deseori de oastea regelui", ceea ce indică că Ludovic trimisese oști în multe rânduri, pentru a restabili suzeranitatea sa, dar a fost învins, iar Balc voievod, susținut de rege, a fost silit să renunțe la Moldova, părăsindu-și rudele și întreaga avere. Prin diploma din 2 februarie 1365, regele angevin recunoștea de facto victoria lui Bogdan și existența statului de sine-stătător, Moldova! Consecințele luptelor de la est de Carpați sunt consemnate și de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teritoriului est-carpatic. Presiunile politico-diplomatice și cele militare, după împrejurări, au continuat și după 1364-1365, chiar și după moartea lui Bogdan. Astfel, după ce vorbește (evocă) constituirea Moldovei, cronicarul Ioan de Târnave susține că suzeranitatea angevină a fost restaurată, domnul țării fiind silit să presteze omagiu de vasalitate regelui. Poate să fie o exagerare la un biograf oficial (subiectiv) ca Ioan de Târnave, dar, pe de altă parte, este plauzibil să se fi ajuns la un compromis, la o înțelegere. Nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mijloacelor de transport. În acest caz, sprijinul însemna forța. Pe de altă parte, constrângerea venea și din partea conducerii ocnelor, care-și trimitea oamenii să angajeze care în timp de iarnă, când țăranul era lipsit și de hrană, și de bani. Silit de nevoi, el lua banii care i se ofereau și iscălea contracte de angajare pentru primăvară sau vară. Primăvara și vara boierescul și munca la pământul din folosința sa îl puneau în imposibilitate de a-și respecta întocmai contractul. Urmarea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
altora ce ar suferi din partea vechililor pentru zile ce li se face de a lucra boierescul”. Un altul reclama „că i s-au luat un calu a lui drept împlinire boierescului”. Boierii, consecvenți, afirmau „că nici o lege nu-i poate sili de o asămine îndatorire ce atacă dreptul proprietății”. Această problemă a rămas mult timp nerezolvată. Rezolvarea ei era strâns legată de însăși desființarea regimului feudal. Buna organizare și funcționare a telegrafiei mai cerea și un număr corespunzător de cadre. Cerințele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
-și asume conducerea tehnică și administrativă a acestei instituții. N-a putut însă să-și conserve poziția pe care o dobândise în serviciul telegrafic al Moldovei, deoarece succesivele înfrângeri pe care le-a suferit pe tărâmul economic și politic au silit-o să bată în retragere. În acceptarea de către Moldova a introducerii telegrafiei în condițiile mai sus arătate - care nu puteau fi ocolite, dată fiind situația în care se afla țara noastră - rolul determinant l-au avut interesele de ordin comercial
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a lui M. Kogălniceanu către mitropolitul Moldovei, prin care îi făcea cunoscut că n-a oprit „industria de șiac” de la mănăstirea Neamț socotind că acolo se fabrică postav exclusiv pentru nevoile mănăstirii. Cum însă mănăstirea a sporit numărul mașinilor și silește pe călugări să lucreze peste necesități, aducând chiar meșteri nemți, se vede silit a cere chiriarchului închiderea fabricii. Fabrica folosea ca materie primă lâna oilor din proprietatea mănăstirii. „Boielele” (naturale sau vegetale) erau aduse de la Cernăuți. Se importau: lemn de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cu totul deosebită se aflau meșteșugarii din mediul sătesc. Prin Regulamentul Organic, ca și prin așezământul din 1851, țăranilor li s-a confirmat dreptul de a practica meșteșugul, dar numai ca o îndeletnicire complementară agriculturii. Meșteșugarii din sate au fost siliți să rămână, înainte de toate, agricultori, clăcași legați de îndatoriri feudale față de stăpânul moșiei. În art. 32, anexa lit. Z din Regulamentul Organic, se spune că birnicii „au dreptul, după obiceiul pămîntului, de a-și întrebuința meseriile ce uneltesc a butnăriei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
birnicii „au dreptul, după obiceiul pămîntului, de a-și întrebuința meseriile ce uneltesc a butnăriei, a cărăriei, a rotăriei, a morăriei, a cărăușiei, a pescăriei, a teslăriei, a pietrăriei i altele de acest fel rucodelnice [manuale] meșteșugărești, fără a fi siliți de a-și lua patente. Iar a deschide dughene prin târguri și a se strămuta cu locuința din sate nu sunt volnici decât după articul 127 a capului de finanț”. Ei se pot tocmi la lucru și „depărtat de satele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Principatele moldo-române au stătut totdeauna slobode supt domnii lor pământeni, uniți cu Ungaria și Transilvania, de unde au primit totdeauna ajutoare spre a se lupta împotriva deselor opintiri ce făceau turcii pentru a-i supune. În cele din urmă, nevoia a silit pe părinții noștri a se preda supt mari condiții, folositoare și însemnate, pe care însă tiranii întâi au început a le restrânge...”; să ne ajutați, încheiau patetic boierii, să scuturăm jugul. În al doilea memoriu către același, delegații munteni afirmau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe care, în ansamblul ei, omenirea nu și-l poate îngădui”; cultura înseamnă „activism sobru și responsabil”. Preferințele lui Alexandru Zub înclină vizibil spre explorarea, întreprinsă cu voluptate, a lumii ideilor și a purtătorilor ei - cărturarii, pentru că aceștia s-au silit să apere, ca pe o moștenire sacră, istoria poporului român și demnitatea valorilor sale spirituale, pregătind astfel momentul afirmării în cultura universală. V. Pârvan i se înfătișează ca un model, un exemplu de asceză intelectuală și devoțiune, omul care, la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
rusesc fiind îngrădit, ceea ce lipsea Rusia de o bază materială pentru susținerea în fapt a bazelor tratatului de la Unkiar Iskelessi; în 1837, rușii sprijină asediul indian al Heratului („cheia Indiei”) și, drept ripostă, englezii atacă pe mare Iranul, care este silit să ridice acel asediu; în 1839 englezii atacă Afganistanul și sunt nimiciți, iar rușii întreprind expediția Perovski spre Hiva, care eșuează și ea. Imbinând acțiunea diplomatică cu cea militară, rușii anexează în 1846 pe cazahii din vechea Juză și-și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
previziunile optimiste, decât de cele pesimiste. Totuși, ea a fost nevoită să cedeze Karsul, sudul Basarabiei și Delta Dunării, încetând să mai fie riverană marelui fluviu timp de 22 de ani; „pentru prima dată - nota Fr. Engels - ea a fost silită să renunțe la principiul de a nu ceda niciodată vreun teritoriu pe care l-a anexat”. Rusia a fost, de asemenea, constrânsă să renunțe la protectoratul asupra Principatelor Române și Serbiei și să se supună interdicției de a poseda arsenale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
familie, de bani și de prestigiu social. Revenind la Julien, se pare că acesta nu reușise să-și găsească o partidă bună frecventând saloanele. Înainte de a muri, tatăl său se îndatorase peste măsură. Pentru a acoperi aceste datorii, tânărul fusese silit să vândă castelul familiei, iar avutul său se micșorase ca pielea de șagri a lui Balzac. În scurt timp, nu mai rămăsese decât cu trei ferme și cu o rentă de aproximativ 5-6 000 de livre. Nu încape nicio îndoială
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
25 de ani. Lăsați de capul lor, în după-amiezele ploioase cei doi tineri își trec timpul flirtând, flecărind, râzând și ciondănindu-se. Din fiece nimic ajung să se bată, să se apuce strâns, să se pună la pământ, să se silească unul pe altul să îngenuncheze. Însă joaca nu era deloc așa de nevinovată cum părea. Alibiul copilăriei nu mai era valabil. Dacă mama Catherinei nu vede în aceste manifestări decât impulsivitate, servitoarele din casă încep să clevetească. Bârfelile se mută
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pățit, povestește marchiza de San Carlos, un milionar din America de Sud, care a fost nevoit să plătească 200 000 de franci unei domnișoare zglobii care sucise capul fiului său. Un spițer, care fusese și el prins în capcana flirtului, a fost silit să-și vândă drogheria pentru a putea plăti daunele stabilite de tribunal, ceea ce i-a atras ruina... Când este exploatată de literatură, această schemă devine și mai caricaturală. De pildă, Flirtation, o comedioară bufă compusă pe un ton tragicomic, pune
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pe fată, ori să-i plătească daune în valoare de 500 de lire sterline. Fiindu-i imposibil să achite această sumă uriașă, tânărul încearcă să-și ia tălpășița, dar familia fetei îl aduce de guler înapoi. Constrâns de evenimente și silit de rudele fetei, trebuie în cele din urmă s-o ia de nevastă pe cea care se dovedește a fi "cea mai nesuferită și mai anostă creatură din câte a putut, într-o zi de crâncen splin, zămisli vreodată firea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mai degrabă în condiții violente. În romane, "micul război între sexe" degenerează într-o adevărată luptă, câteodată dramatică. Bărbații, ținuți sclavi de practicantele flirtului, sfârșesc prin a se răzvrăti. Din victime, devin călăi. Întreaga forță a dorinței pe care fuseseră siliți s-o țină în frâu sfărâmă zăgazurile care o stăvilesc și distruge totul în calea sa. Acești bărbați își pierd orice stăpânire de sine și comit crime pasionale. Din acest motiv, după cum lasă să se înțeleagă romancierii, bărbații se fac
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
folosește de această mică înfrângere pentru a obține, câteva zile mai târziu, o măruntă victorie asupra ocupantului: reușește să alunge de la o fermă "un înfiorător soldat SS mic și plin de coșuri". Îi ordonă pe un ton autoritar soldatului care silise o bătrână amărâtă, amenințând-o cu pistolul, să-i dea niște ouă și niște unt să iasă: "Raus!". Când soldatul, roșu de mânie, o întreabă dacă are habar cu cine vorbește, tânără are o sclipire de geniu. Îi răspunde, sigură
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
poponeț"... Ce neizbândă! Pradă unei furii oarbe, mânios că fusese victima unei asemenea "șarade", tânărului îi vine s-o "sfâșie pe ticăloasă", să pună mâna pe neprețuitul Degas agățat deasupra capetelor lor, "s-o învinețească în bătaie [...] și s-o silească să-l înghită". Cu trupul nimicit, cu orgoliul rănit, se simte gata să poarte aprigul "război între sexe" și să reverse asupra acestei vajnice virgine o răzbunare biciuitoare. Însă tânăra contracarează orice ofensivă folosindu-se de o nouă armă feminină
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sa mai ales era, sub spoiala de civilizație, o adevărată "mamă-căpcăun, care [...] a dominat viața fiicei cu câinoșenia și răzbunarea ei chiar din clipa când a prins-o pe Leslie, pe atunci de trei ani, satisfăcându-se singură și a silit-o să poarte ațele la mâini, luni de zile, ca profilaxie împotriva acestui viciu". Pentru a depăși acest traumatism și inevitabila frigiditate provocată de acesta, tânăra fusese nevoită să urmeze mai multe tratamente, să consulte o sumedenie de specialiști. Faptul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sale tradiționale: ordinea, respectarea autorității, morala creștină burgheză și virginitatea tinerelor fete. Și totuși, este pe cale a se înfăptui o revoluție culturală. În cursul acelorași ani, Franța pătrunde de asemenea în modernitate. Pe plan internațional, renunță treptat-treptat, de bunăvoie sau silită de împrejurări, la posesiunile sale coloniale. Recunoaște, fără a se înclina în fața ei, noua putere americană și se lansează, alături de Germania, în construcția europeană. Pe plan intern, în Franța începe, așa cum se întâmplase în Statele Unite și în întreaga Europă Occidentală
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
dezamăgirea, dar nu faceți din ea o catastrofă! Cîteodată, este dificil să faci distincția între gîndirea benefică, cea dăunătoare și gîndurile amăgitoare. Iată cîteva puncte de reper care vă vor ajuta să clarificați această distincție: Gîndire dăunătoare: Trebuie să Sînt silit să Dar dacă... (s-ar întîmpla ceva) ar fi o nenorocire. N-aș suporta dacă Gîndire amăgitoare: Va fi bine. Nu îmi pasă Oricum nu ar fi folosit la nimic. Nu voi fi deloc anxios. Gîndire benefică: Mi-ar plăcea
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]