12,786 matches
-
secolelor IXX - XX. Legenda spune că în ianuarie 1297 François Grimaldi, deghizat în călugăr, a căutat adăpost la castel. Când i s-a interzis intrarea, el l-a omorât pe gardian, după care au apărut oamenii lui și au pus stăpânire pe castel. După aceea, fortăreața a devenit castelul familiei Grimaldi. Acest eveniment este comemorat de statuia lui François Grimaldi din incinta palatului (ilistratia 6) și de emblemă Casei Grimaldi, unde François este ilustrat ținând o sabie, îmbrăcat că un om
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
secolul al V-lea î.Hr., pe baza unui imens material de poezie populară, vechimea unora din aceste poezii urcând până pe la începutul mileniului al doilea î.Hr. Poeziile descriu viața poporului, obiceiurile cotidiene și problemele sociale ale epocii (sărăcia, oprimarea din partea stăpânirii). Li Tai-pe (c. 701 - 762), poet al iubirii, a cultivat un vers elegant, grațios, în care finețea notației se îmbină cu puritatea sentimentului. Când tratează problematica socială, stilul său este grav și plin de forță. Dar cel mai mare poet
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
este perioada de început a stăpânirii arienilor și perioada de început a civilizației indiene , care a început în anul 1500 î.Hr . Acum vreo 3500 de ani , arienii , un popor războinic de origine indo-europeană , au părăsit ținuturile lor natale din Podișul Iran , trecând munții Hindukush și ajungând
India Ariană () [Corola-website/Science/329571_a_330900]
-
în apropriere de Aladzhi. A fost decorat cu Ordinul Sfântului Gheorghe, gradul trei, pe 27 octombrie 1877 pentru victoria sa din Aladzhi. Divizia lui Șelkovnikov s-a unit cu trupele generalului Ivan Davidovici Lazarev și împreună au mărșăluit să pună stăpânire pe provincia Erzerum pe 2 octombrie. Erzerum a fost capturat a doua zi, iar Șelkovnikov a fost declarat guvernator al provinciei. După ocuparea funției de guvernator, s-a îmbolnăvit de tifos exantematic, decedând pe 10 februarie 1878.
Boris Șelkovnikov () [Corola-website/Science/329597_a_330926]
-
și la est Fânațele Clujului. În trecut, satul era locuit în marea majoritate de români, fiind înconjurat de păduri și dealuri înalte. Prin mijlocul satului trece un pârâu numit Pârâul Feiurdenilor, ce se varsă în Someșul Mic la Apahida. În timpul stăpânirii maghiare localitatea Feiurdeni se numea Fejérd, iar românii îi ziceau Feiurd. După unirea Transilvaniei cu România în 1918, numele a fost schimbat în Feiurdeni. Trebuie spus faptul că nici numele Fejérd, nici Feiurd, nu este de origine ungurească. Numele comunei
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Feiurdeni () [Corola-website/Science/329628_a_330957]
-
un articol în "L’Amateur d’Art" din care reproducem finalul: ,Printr-o tehnică ce-i este proprie, formele colorate apar ca lumini în lumină și se desprind de un fond de o luminozitate singulară continuă. Ioan Sima redă cu stăpânire atmosfera florală și se înscrie incontestabil în linia marilor pictori de flori. Aici ne dă toată măsura unui talent sub aspectele ei multiple”. Un an mai târziu îi este conferit ordinul Meritul cultural clasa a II-a. În anul 1969
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]
-
fost ocupată de armata germană în august 1915, după abandonarea ei de către armata imperială rusă în timpul retragerii generale din Polonia din vară. Fortăreața și-a schimbat de două ori ocupanții în timpul războiului polono-sovietic, pentru ca la sfârșitul conflictului să rămână în stăpânirea polonezilor. Noile granițe polono-sovietice au fost stabilite prin Tratatul de la Riga din 1921. Fortăreața a căpătat o tristă faimă în 1930, când a fost folosită pentru încarcerarea politicienilor coaliției Centrolew condamnați în cadrul Proceselor de la Brest. În timpul atacului nazist din 1939
Fortăreața Brest () [Corola-website/Science/329915_a_331244]
-
VI-lea î.e.n.: Hecateu din Milet. A fost întemeiată de coloniști greci veniți din Asia Mică, către mijlocul sec. VII î.e.n., și stabiliți atunci pe malul Mării Negre, azi malul limanului Razelm. În secolul I după Hristos, cetatea a intrat sub stăpânirea romană, denumită de atunci încole Argamum și fiind un port de escală al navigatorilor pe ruta Bizanț-Tyras. Timp de cinci veacuri, cetatea a continuat să prospereze și să se dezvolte. Legenda spune că este unul dintre locurile unde Argonauții s-
Cetatea Argamum - Orgame () [Corola-website/Science/329918_a_331247]
-
Plutocrația (în greacă "πλοῦτος", ploutos, însemnând "avere" și "κράτος", kratos, care înseamnă „putere, stăpânire, regulă”) de asemenea, cunoscută sub numele de plutonomie sau plutarhie, este o formă de conducere a societății de către cei bogați. Prima utilizare a termenului a fost cunoscută în 1652. Spre deosebire de sisteme, cum ar fi democrația sau anarhismul, plutocrația nu este
Plutocrație () [Corola-website/Science/329954_a_331283]
-
care a stăpânit-o în vechile hotare până când aceasta a fost anexată Imperiului Habsburgic în 1774. După anexarea Bucovinei de către austrieci, o parte din Braniștea pe care se află astăzi comuna Crucea și orașul Broșteni a rămas în Moldova, în stăpânirea lui Teodor Mustață care, în februarie 1807, a vândut-o lui Constantin Balj. Începând cu 1877 comuna Broșteni a devenit proprietatea lui Carol I, domnitorul țării, prin cumpărare de la Balj. După intrarea Broșteniului în stăpânirea Casei Regale, au fost construite
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
a rămas în Moldova, în stăpânirea lui Teodor Mustață care, în februarie 1807, a vândut-o lui Constantin Balj. Începând cu 1877 comuna Broșteni a devenit proprietatea lui Carol I, domnitorul țării, prin cumpărare de la Balj. După intrarea Broșteniului în stăpânirea Casei Regale, au fost construite căi rutiere județene și naționale spre aceste așezări și s-a dezvoltat mineritul. În anul 2004 comuna Broșteni a fost ridicată la rangul de oraș. Biserica de lemn din Broșteni a fost construită în a
Biserica de lemn din Broșteni, Suceava () [Corola-website/Science/329957_a_331286]
-
Diviziei 1 Cavalerie, aceasta învecinându-se la sud cu Divizia 9 Infanterie (al cărie cartier a fost fixat la Bălți). Ca sprijin al acesteia a fost desemnată Brigada 3 Roșiori. Divizia 1 Cavalerie a fost cea care a luat în stăpânire Hotinul, și și-a instalat cartierul la Lipcani, la Hotin găsindu-se cartierul Brigăzii 2 Roșiori a generalului Davidoglu. Ca sprijin al Diviziei 1 Cavalerie a fost desemnat Regimentul 40 Infanterie „Călugăreni” din Brigada 18 Infanterie, Divizia 9 Infanterie Ulterior
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
celor 2 rabini din acele vremuri ai orașului Hotin, au fost ajutați de evrei să nu cadă în mâinile agresorilor, unii dintre ei fiind ascunși în timpul ocupației bolșevice în sinagogile orașului. În următoarele 2 zile întreaga regiune a intrat în stăpânirea rebelilor. Puterea a fost asumată de către noul "Directorat de la Hotin" format din 5 membri (cu M. Liskun în calitate de conducător și L. Tokan în calitate de secretar), care a proclamat dreptul la autodeterminare al basarabenilor și "„răsturnarea jugului românesc”", solicitând unirea cu Republica
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
The Times”, l-a invitat mai apoi să-l însoțească într-o vizită în Statele Unite. Oliphant a parcurs statele din sudul Statelor Unite până la New Orleans și s-a asociat renumitului pirat (filibuster) William Walker care avea de gand să pună stăpânire pe Nicaragua. După cum a mărturisit Oliphant mai tarziu, a făcut-o din spirit de aventură și atras de posibilitatea dobândirii unor moșii „confiscate”. A existat și ipoteza unei misiuni secrete din partea lordului Palmerston. La gură rîului Sân Juan participanții la
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
latinesc "Alba" aplicat râului Elba și se referă la o arie teritorială localizată în special la nord de Elba Inferioară, corespunzând aproximativ cu regiunea actuală Holstein. Situată în ceea ce astăzi este Germania de Nord, ea a reprezentat cea mai timpurie stăpânire a saxonilor. Potrivit cronicii "Gesta Hammaburgensis ecclesiae pontificum" scrisă de Adam de Bremen în 1076, cuprindea trei regiuni tribale ("Gaue"): Triburile nordalbingiene au fost aliate cu saxonii situați în landul Hadeln ("Haduloha"), de la sud de Elbe. În răsărit, "Limes Saxoniae
Nordalbingia () [Corola-website/Science/328066_a_329395]
-
După înfrângerea bizantinilor din 1038, el s-a autoproclamat ca principe, devenind astfel independent și "de facto" față de Neapole și de foștii săi aliați longobarzi. Rainulf a cucerit principatul vecinului său Pandulf, iar Conrad a aprobat uniunea dintre cele două stăpâniri, care au devenit în acel moment cea mai mare putere din sudul Italiei. În 1039, el s-a aflat în aceeași tabără cu principele Guaimar al IV-lea de Salerno și împăratul Conrad. Rainulf a fost unul dintre conducătorii coaliției
Rainulf Drengot () [Corola-website/Science/328115_a_329444]
-
din când în când, membrii familiei Hauteville își făceau simșiută prezenta în regiune sau că Iordan ar fi jucat poate un rol de echilibru între cele două puteri, profitând de ambiguitatea statutului avut de Nocera. De-a lungul întregii sale stăpâniri asupra Nocerei, Iordan s-a aflat în foarte buni termeni cu mănăstirea de Cava. În diplomă din septembrie 1111, el a confirmat proprietatea abatelui Petru asupra acelui teritoriu, delimitând hotarele cu precizie și, împreună cu unii dintre vasalii săi, a luat
Iordan al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328135_a_329464]
-
marș către sud, spre Apulia. Reușind astfel să plaseze cea mai mare parte din Italia de sud sub controlul său, Lothar a hotărât să impună un nou duce de Apulia și, dat fiind că Robert și Sergiu erau deja în stăpânirea de teritorii extinse, Rainulf a fost cel ridicat în această poziție. Lothar a pretins dreptul de învestitură, însă la fel a făcut și papa Inocențiu al II-lea; împăratul s-a bazat pe temeiul că Henric al III-lea îl
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
Capua și Fondi în 1157. Armata bizantina din regiune a părăsit zona, insă papă a trimis întăriri. La Sân Germano, astăzi numit Cassino, în ianuarie 1158, Andrei a reușit să provoace o înfrângere trupelor regale. Andrei a trebuit să părăsească stăpânirea asupra Montecassino, pentru a apăra orașul Anconă în fața lui Reginald de Dassel și Otto de Wittelsbach, generalii lui Frederic Barbarossa care îl asediau. Pacea a fost încheiată înainte de venirea primăverii, iar Andrei i-a însoțit pe Reginald și Otto la
Andrea di Raviscanina () [Corola-website/Science/328155_a_329484]
-
asupra unei invazii a împăratului Frederic I Barbarossa asupra sudului Italiei, principele Robert a fost tentat să facă o încercare de a reveni. El a jurat omagiu lui Adrian și a reluat Capua (1155), profitând de grava boale care pusese stăpânire pe regele Guillaume. Cu toate acestea, în primăvara lui 1156, Guillaume s-a însănătoșit și a trecut pe continent cu ajutorul unei flote. Pentru început, regele Siciliei s-a preocupat de înăbușirea amenințării mai mari, anume a aceleia reprezentate de Robert
Robert al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/328144_a_329473]
-
celelalte raiale, ea primit numele formei greco - slavizate a Brăilei, „"ö Proilavon [ο Προιλαβον]"”. În decursul timpurilor, Mitropolia Proilaviei a avut o existență zbuciumată. Hotarele ei au suferit multe modificări ca urmare a deselor schimbări politice. Existența mitropoliei depindea de stăpânirea politică a teritoriilor pe care le păstorea. Când stăpânirea turcească era puternică, mitropolia funcționa, exercitându-și autoritatea canonică. Când această putere musulmană slăbea, mitropolia era desființată și teritoriile ei intrau sub administrația bisericească a chiriarhiilor rânduite de noua stăpânire politică
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Brăilei, „"ö Proilavon [ο Προιλαβον]"”. În decursul timpurilor, Mitropolia Proilaviei a avut o existență zbuciumată. Hotarele ei au suferit multe modificări ca urmare a deselor schimbări politice. Existența mitropoliei depindea de stăpânirea politică a teritoriilor pe care le păstorea. Când stăpânirea turcească era puternică, mitropolia funcționa, exercitându-și autoritatea canonică. Când această putere musulmană slăbea, mitropolia era desființată și teritoriile ei intrau sub administrația bisericească a chiriarhiilor rânduite de noua stăpânire politică. Cele mai semnificative lovituri primite de Mitropolia Proilaviei au
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
de stăpânirea politică a teritoriilor pe care le păstorea. Când stăpânirea turcească era puternică, mitropolia funcționa, exercitându-și autoritatea canonică. Când această putere musulmană slăbea, mitropolia era desființată și teritoriile ei intrau sub administrația bisericească a chiriarhiilor rânduite de noua stăpânire politică. Cele mai semnificative lovituri primite de Mitropolia Proilaviei au fost din partea Rusiei. Aceasta, din dorința de a îngloba sub ascultarea sa teritoriile aparținătoare de Mitropolia Proilaviei, a ignorat total canoanele ecumenice existente în privința desființării eparhiilor, folosindu-se de fiecare
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
mitropolitul Calinic II al Proilaviei și episcopul Ierotei al Hușilor, încheindu-se prin re-acceptarea reciprocă a arbitrajului din 1715. O modificare majoră a fost reprezentată de intrarea în jurisdicția mitropoliei a Ucrainei Hanului, ținutul dintre Nistru și Bug, căzut în stăpânirea turcilor după pacea de la Buceaci (; , ) din 1672. Teritoriul se va numi, mai târziu, „ținutul Oceacovului” și se întindea între Nistru, Bug și Marea Neagră. Cel mai însemnat punct al ținutului era orașul Dubăsari, unde își avea reședința hatmanul. Dar, dincolo de importanța
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
politică și administrativă, târgul era și un important centru bisericesc. Ucraina Hanului a stat sub ocupație musulmană până în anul 1791, când Rusia își mută granița la Nistru și anexează acest ținut. În această perioadă, cam de 120 de ani de stăpânire turcească, Ucraina Hanului a fost condusă bisericește de mitropolia Proilaviei (Brăilei), cu mici excepții, când această conducere a fost exercitată de episcopia Hușilor”. Cât privește populația „Ucrainei Hanului”, ea era compusă, în marea sa majoritate, din moldoveni. Cercetătorul rus V.
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]