13,844 matches
-
nu avea nici un gust. De la balcon se putea vedea afară, într-o parte cartierul mărginaș și pustiu, de alta strada pe care treceau mașini însingurate. Aia e ploaia pe care o auzi, ce cade din nou și din nou. Deschise televizorul, un jaf, dar nu era nimic. Se puse pe fotoliu și se acoperi cu pătura. Avea febră. Nu-i era foame. Gura nu-i mai saliva în sec. Se trezise ghemuită. Nu putea respira. Prea bine. Să se ducă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lemnului natur, simplă dar modernă, care, deși micuță avea un pat numai bun pentru el, două fotolii care s-ar fi putut face pat, un birou dotat cu calculatoare și alte obiecte indispensabile lucrului în casă. De asemenea avea un televizor mare, de ultimă oră, lângă un semibăruleț. Tot în partea sa avea o baie cu duș, bideu,. chiuvetă, rafturi și chiar o mașină de spălat, o bucătărie cu colfar, masă, rafturi, aragaz, frigider. Chiar și holul era cu gust ornat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mai erau câteva persoane. Mă pricep să intru în toate stilurile de sex și amor, sunt talentată. Atunci, cu tandrețe și amețeală, pe lumina aprinsă, ușa descuiată și cu chef de distracții. Are loc și războiul din Irak. Privit la televizor pare scos din filmele turnate prin 1994. Pe viu înțelegi ce e de înțeles pe unde ești. Prin prismă realității e gol, trist și mare. Fantezist, se văd luminile bombardamentelor în noapte, flăcări și exploziile rotunde. Orori: oamenii se omoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
semne, o invitație pe canapea. Îmi oferi un pahar cu apă, mă întrebă ce anume simt, îi spusei. Apartamentul său micuț de la etajul 6 al unui bloc înalt avea canapeaua cu spatele la hol și fața la geam. Perdeaua, covorul persan, prezența televizorului, vraja perfectă, plușul, privirea lui ce nu-mi provoca nici un fel de inhibiții, ci îmi mulțumea constant, acea nevoie de a fi cu el, potolită în promisiunea lui că așa fură urmate de un sărut, o apăsare fină pe buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de plecare. La cinsprezece metri, priveliște halucinantă. Încremenesc. Sub acțiunea incantației, jumătatea depărtată a încăperii a fost turtită. Și este cuprinsă într-un asemenea proces de micșorare progresivă, încît ar putea să încapă întîi în ambalajul de carton al unui televizor. Apoi în ambalajul unui aspirator. La sfârșit, în spațiu îngust al unei cutii de ghete. În circa un minut, falnica încăpere (în care cu puțin înainte ar fi putut fi garate avioane) a fost presată și transformată într-un cub
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
varză pe colonăreasă, iar măicuța să rămâie și liberată și cu portofel?! - Principalul e aici că dacă-ți atinge, o singură dată, pozele, regele ăsta ți le și învie. De poți să te chiombești o viață la ele, ca la televizor... Altui rege îi e dat să cânte atât de frumos, de se zice că înmiresmează cerul urechilor la îngeri. Gudulanul amorțește păsăretul în zbor. Scrântește berzele, pe care le-a căpiat întîi cu glasul lui, și le înfige în cioc
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înfășurată pe-o adiere de tuse și plutind ca pe-un nor de tămâie. Ucenica își reluă atribuțiile obișnuitului său dans de primire. Se întoarse pe călcâie către cei doi bărbați, schiță o reverență, debită cu mimică și cuvinte de televizor băgate la cap, pe de rost. - Doamna are desăvârșita onoare... - Hă, hă! - ...de-a vă invita să porniți către Cabinetele ei. - Dar cine-i, fă, stăpînă-ta? Vreo doctoriță, de-și ține băsănăul doar într-un Cabinet? fluieră a pagubă mustăciosul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
oricum totul n-avea cum să mai dureze mai mult de trei minute. Ușor de făcut cu geana. N-a mai plâns. În schimb, exact în alea trei minute când rahații din plutonul de gardă din față, exact ca la televizor, își tot suceau armele-n mâini, și le încărcau, și îi ținteau, lui Doru Sinistratul i s-a albit jumătate din păr, jumătatea din stânga a frezei arăta ca la un bunic, iar jumătatea din dreapta, normală, se înfățișa ca la un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de mult. Ne cunoaștem de mici. Arămas, într-un fel, aceeași ființă sfioasă și delicată... Vreme de șase ani am făcut casă bună... Ea nici nu poate să-și dea seama cât de înamorat sânt de ea... I-am cumpărat televizor, frigider, cățeluș... La serviciu, când îmi pregătea pachețelul, nu-l mâncam, ore întregi stăteam și mă uitam doar la el. - Domnule, zic, te culcai cu ea? Omul a surâs suferind. Profitând de suferință a lunecat câțiva pași pe holul apartamentului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în sufragerie? Am senzația c-o să trebuiască să stau jos când aud chestia asta. Cu toții s-au întors tropăind în încăperea, unde își petreceau majoritatea timpului, fie mâncând la masa poziționată într-unul dintre capetele camerei, fie uitându-se la televizor așezați pe cele două canapele din celălalt capăt. Fiona a lăsat-o pe Jessica în fața cutiei cu jucării și s-a așezat lângă David. Jake a rămas în picioare. Pe față avea înscrisă o expresie mohorâtă. — În esență, a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
era obiceiul lor din fiecare seară. El se întorcea de la serviciu și pregătea două pahare de gin cu apă tonică și lămâi proaspete, superb amestecate, în vreme ce ea pregătea - sau, mai cinstit spus, încălzea - cina. Apoi, în timp ce el se relaxa în fața televizorului, uitând de greutățile de peste zi, Susan se „relaxa“ ca să uite de greutățile zilei ei, pregătind baia pentru Milly, preparându-i o băutură cu lapte și ajutând-o să se îmbrace în pijama. Susan lucra și ea - ca secretară cu jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
broască, așa cum făcea întotdeauna, și-a intrat în casă. Dar, de data asta, ceva nu era așa cum ar fi trebuit să fie. Ceva era îngrijorător de diferit. Bărbatul auzea conversația frenetică de la o emisiune pentru copii, care se revărsa dinspre televizorul din bucătărie, dar altfel apartamentul era invadat de o tăcere stranie. În plus, în aer se simțea un miros de ars. E cineva acasă? a strigat el în susul scărilor. Nici un răspuns. Un fior de îngrijorare i-a făcut pielea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a strigat el în susul scărilor. Nici un răspuns. Un fior de îngrijorare i-a făcut pielea de găină pe brațe. Poate Caitlin trebuise să plece cu Milly de acasă, dar era ceva total necaracteristic pentru ea să lase luminile aprinse și televizorul mergând. Intrând iute în bucătărie, Nick a cuprins cu privirea întregul spațiu cu viteza luminii. Nimic și nimeni. Doar o cană cu cafea pe jumătate goală așezată pe masă și jucăriile lui Milly împrăștiate pe podea, așa cum erau întotdeauna. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de pe marginea chiuvetei și a revenit în cameră. Cine era la telefon? a întrebat ea pe tonul cel mai firesc pe care și l-a putut fabrica. A, nu-l cunoșteai. James a luat telecomanda și a dat drumul la televizor. Intenția Juliei fusese să-și păstreze calmul, așteptând să vadă dacă James o să-i mărturisească, din proprie inițiativă, conversația cu Deborah, dar modul rapid în care îi închisese gura a făcut-o să-și revizuiască strategia. Așa că s-a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să vadă dacă James o să-i mărturisească, din proprie inițiativă, conversația cu Deborah, dar modul rapid în care îi închisese gura a făcut-o să-și revizuiască strategia. Așa că s-a întins peste pat, a înșfăcat telecomanda și a stins televizorul, obligându-l pe James să se întoarcă și să se uite supărat la ea. Acum că ți-am captat întreaga atenție, o să repet întrebarea. Cine era la telefon? a spus ea cu mâinile în șolduri. — Cum ți-am mai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Ca să-i spun c-am ajuns cu bine. James a avut măcar decența să pară puțin jenat. Am înțeles. Din nou, tăcere. James se uita la telecomandă, de parc-ar fi implorat-o în gând să ilumineze, ca prin farmec, televizorul. Julia strângea din buze, adâncită în gânduri. — Deci, să vedem dac-am înțeles corect, a spus ea după câteva secunde. Mă aduci la New York, drept cadou de ziua mea, eu îți ofer o partidă de sex oral senzațională, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fi primit un pumn, dar apăsarea era generată numai de teamă - oare mariajul ei cu Luca avea să fie destul de puternic ca să reziste la acea presiune continuă? —Azi am fost să vorbesc cu Sofia. Alison și Luca se uitau la televizor, după ce serviseră niște mâncare chinezească adusă prin curier și băuseră o sticlă de vin. —Ce-ai făcut? Bărbatul părea îngrozit, iar Alison a fost surprinsă să-și dea seama că Sofia nu-l sunase ca să-i facă anunțul. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sau o sărutare prelungită în afara parametrilor obișnuiți ar fi fost plăcute. Încercase să modifice ea tiparul: se furișase în spatele lui, când era la chiuvetă și-i înconjurase mijlocul cu brațele sau îi mângâiase gâtul cu tandrețe atunci când se uitau la televizor. Numai că Nick nu răspunsese la aceste gesturi decât rareori: făcuse o glumă, după care se îndepărtase de ea. Nu era prima oară când Susan se întreba cum se comportase Nick cu Caitlin, atunci când fuseseră numai ei doi. Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să aprindă și alte lumânări, pe care le-a așezat pe blatul șemineului și pe cele două noptiere din lateralele patului. Apoi a luat telecomanda și-a îndreptat-o către cufărul de lemn de la picioarele patului, deasupra căruia stătea un televizor cu plasmă. În absența lui James, Julia se băgase în pat devreme și se uitase la două filme cu Brad Pitt, de la cap la coadă. Când a apăsat pe buton, televizorul a scos un sunet și-a dispărut în cufăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de lemn de la picioarele patului, deasupra căruia stătea un televizor cu plasmă. În absența lui James, Julia se băgase în pat devreme și se uitase la două filme cu Brad Pitt, de la cap la coadă. Când a apăsat pe buton, televizorul a scos un sunet și-a dispărut în cufăr. Julia nu voia nici un fel de întreruperi în seara aia. Apoi a deschis noptiera de pe partea ei de pat și a îngenuncheat în fața unui CD player micuț și bine ascuns, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o grimasă și și-a ascuns farfuria cu pâine cu unt sub pat, apoi a întins mâna ca să ia un sandwich cu șuncă. —Mulțumesc. În timp ce mesteca, Susan l-a studiat pe Nick, care se uita la știrile de dimineață de la televizorul așezat pe colțul unei comode. Bărbatul arăta la fel, se îmbrăca la fel și vorbea la fel, numai că, din toate celelalte puncte de vedere, de la accident, devenise un cu totul alt om. Promisiunile pe care i le făcuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu el și cu Trandafirul aranjat în mod adecvat, putem vedea viețile celor pe care îi Conceptualizăm. Pur și simplu ne concentrăm gândurile asupra unui anumit tip de subiect și ei or să apară aici, exact ca și imaginile din televizor. Apoi, printr-o nouă reajustare a Trandafirului, mergem noi la ei. — Jocul de-a Dumnezeu, a spus Deggle. Nu crezi că-i periculos? — Ai prefera să înmânăm autorităților toate cunoștințele noastre? s-a răstit Grimus. Vocea îi era plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
transformat totul În așchii, surcele și mii de cioburi, cu respirația Întretăiată și inima ropotind În piept. Cel mai mult mi-a plăcut să sparg farfuriile, cănile și paharele (văzusem asta Într-un film, În vremea când Încă mai aveam televizor - ha, ha, ha). Se Împrăștiau cu sunete stridente, țipătoare, care-mi aminteau de vocea domnișoarei Cojan Petruța, profa de mate (Năsoasa, Cârma, Scârțâitura). Zbiera la noi pițigăiat, printre eternele-i răgușeli, și ne lovea cu cartea de algebră peste cap
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
seamă. La picioarele celui decedat se afla o coroană din flori de plastic, cu o eșarfă din hârtie, pe care scria „Din partea Asociației de locatari”. Pe verso „Regrete eterne!”. M-am așezat pe unul dintre scaunele goale, din lateral, cu spatele la televizorul acoperit cu o față de masă albastră, privindu-l compătimitor pe cel care zăcea inert Înaintea mea, devenit acum inutil printre vii, printre cei care se grăbeau să-l scoată din lumea lor cât mai curând. Mi se Întâmplă nu o dată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Femeile Care Trișează. Chiar și atunci, În 1974, Începuse să se răspândească zvonul despre mamele care se duceau la serviciu. Individe care purtau costume cu pantaloni și despre care se spunea chiar că Își lăsau copiii să se uite la televizor cât era Încă lumină afară. Zvonurile despre neglijență se lipeau de ele la fel ca praful de cornizele din casele lor. Așa că, vedeți voi, chiar Înainte de a fi destul de mare pentru a Înțelege ce Înseamnă să fii femeie, Înțelesesem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]