14,079 matches
-
cu papion, nici șampanie, nici caviar... dar toate astea nu mai aveau nici o importanță, mergeam ACASĂ! Am decolat la ora 22,30 și urma să ajungem la Madrid la ora 10,00. Așadar un drum lung, traversând oceanul și apoi zburând pe lângă coastele Africii până la Gibraltar. Citisem cu ani în urmă cărțile lui Saint Exupéry "Curierul de Sud" și "Zborul de noapte", despre deschiderea liniei aeriene peste ocean spre America Latină și mă gândeam că acum făceam aproape același drum ca minunatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
siguranță"! Noroc de filmul care se transmitea, cu Robert Redford, unul din actorii mei preferați! Din când în când, mai butonam și eu apărățelul de televiziune de pe brațul scaunului pentru a afla pe unde mai suntem și când citeam că zburăm deasupra Atlanticului la 10000 de metri altitudine, îl închideam rapid din motive "personale"! După ce în finalul filmului Robert Redfort s-a despărțit lacrimogen de femeia iubită, am oftat și am început și eu să mă gândesc la ale mele la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
aprilie. Având în vedere problemele cu podul de la Novi Sad, ni se dăduseră asigurări că tehnicienii au studiat cotele apelor Dunării pe ultima sută de ani, că motonava a fost construită cu coșurile rabatabile și că va trece pe sub pod "zburând". Eram cu toții fericiți, ministrul, Dr. Luftner, Eroul muncii socialiste și eu bineînțeles. Când s-a discutat ce nume punem navei, Dr. Luftner a spus că trebuie ales ceva frumos, dar și comercial, care să sune bine în toate limbile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o clipă că una erau buzunarele fostului imperiu britanic și alta cele găurite ale trăitorilor "pe-un picior de plai, pe-o gură de rai"!(Vai!) Bref, a trebuit să pornim cu o Dacie către Sofia și de aici să zburăm dus-întors la Madrid, piloții de la Balkanair fiind cu picioarele "mai la sol" decât ai noștri. Am fost cazați și la dus și la întors la ambasadă și între un avion și altul, între o discuție și alta, am putut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
că "proiectul" căzuse, nefiind acceptat de Președinție (mai mult ca sigur la intervenția rușilor), așa că... Sic transit gloria mundi! După 1990, dialogul cultural internațional era la ordinea zilei, căzuse zidul Berlinului și se terminase cu "războiul rece", așa că ideile puteau zbura de ici-colo benefic. În acest context a apărut și ideea organizării la București a unei "Case a Americii Latine", instituție menită să ni le apropie pe "rudele noastre" de care eram legați genetic, istoric și cultural. Ideea s-a concretizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
-le, dintre care trei din America Latină Valparaiso, Maracaibo, Rio de Janeiro. Numele astea aveau în ele ceva care chema la aventură, la visare, la o "altă lume", atât de îndepărtată și atât de ireală, încât mi se tăia respirația când zburam cu gândul spre ele. La Maracaibo n-am ajuns, la Valparaiso și Rio de Janeiro da! Așa cum am menționat, mai fusesem "în trecere" prin Rio în 1981 și 1991, văzusem câte ceva, dar Rio e ca o femeie frumoasă, care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o zi la concursul școlilor de muzică din Rio. Ascultam alături de soție pe prichindeii virtuozi interpretând "Anotimpurile" lui Vivaldi, cu toții atenți la dirijor și la partituri. La un moment dat s-a stârnit o pală de vânt care le-a zburat partiturile și fără note Vivaldi a devenit de nerecunoscut, iar orchestra se asemăna tot mai mult cu bravii muzicanți de pe Titanic, în faza ultimă a naufragiului! Am asistat până la finalul "apoteotic", răsplătindu-i cu binemeritate aplauze pe "Maeștrii cântăreți din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mistreți, vulpi, nutrii, lebede cu gâtul negru -, așa că la vizita noastră ne-am trezit, după o deplasare de două ore cu autocarele de la Montevideo, într-un adevărat paradis natural (vorbind de extravaganța proprietarului, Anchorena a fost primul sud-american care a zburat în balon, parcurgând, la 25 decembrie 1907, distanța Buenos Aires-Montevideo în două ore și 5 minute). Invitația ministrului Opertti era și aceea a unui coleg, mereu atent și amabil, dar și aceea a unui uruguayan interesat să promoveze unul dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de locuitorii dint-un alt oraș și dintr-o altă țară. Cu "Ginta Latină" a lui Alecsandri în cap, m-am gândit că o înfrățire București-Montevideo ar fi fost bine venită, așa că am purces la lucru. Ca la ping-pong, proiectele au zburat timp de trei ani între cele două capitale, mereu mai intervenind câte ceva. La înscăunarea la Primărie a "căpitanului de cursă lungă" (căruia la eveniment i-am transmis o telegramă, urându-i "vânt din pupa"), credeam că, om pragmatic fiind, documentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
locale au obținut numeroase premii și diplome, nu numai la competițiile din țară ci și la concursurile de peste hotare. Se înscrie la Liceul Tehnic, singurul din țară cu astfel de profil și mai ales în perioada când peste oraș a zburat primul avion, s-au transmis primele programe de radio, a pătruns prima mașină de transport în comun iar elevii posedau aparate de fotografiat. Ca absolvent al Liceului Tehnic de la Soroca, s-a prezentat la concursul de admitere la Facultatea de
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
să. În timp ce vasul trecea noaptea pe lang) Stromboli, un șuvoi de lav) roșiatic) se scurgea din vulcan, dar marinării nu au vrut s) plece din fața televizorului că s) admire acest fenomen natural. O bufnit) de pe insul), deranjat) de scântei, a zburat Ins) spre vapor, fiind descoperit) a doua zi pe catarg. Unul dintre tinerii marinari a dat-o jos. Și atunci, un mecanic originar din Balcani a spus: „În satul nostru, cănd prindeam bufnite, le b)team În cuie de ușă
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
În exercițiile pe care le făceam și propuneai de fapt imagini globale, făceai deja mai degrabă exerciții de regie decât de actorie. Îmi amintesc de un exercițiu cu o corabie pierdută În larg și un măr care apărea de nicăieri, zburând peste apă ca un semn mistic dintr-un vocabular tarkovskian, deși pe atunci nici nu știam cine e Tarkovski. O masă banală era pluta mea, pe care stăteam eu, călătorul pierdut, iar un fir transparent de nailon vechi agățat din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
impresia că ți-era frică de lumea Întreagă. Și Îmi și era, pentru că eram de fapt foarte nesigur de mine Însumi. AMN: De spectacol nu-mi amintesc decât că era plin de mișcare, ușor plutitor, ca și baloanele colorate care zburau deasupra spectatorilor. Nu-ți amintești pentru că scena nu avea nici un decor, era goală. Cred că a fost prima oară când s-a jucat complet fără decor pe o scenă românească. GB: În seara aceea am avut sentimentul că aparțineam unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
un tip căzut lat pe chiuvetă, cu o seringă În braț, abia respirând. Neștiind dacă savura beneficiile morfinei sau era victima supradozajului, am alarmat recepția, după care m-am baricadat În cameră și, privind pe geam ziarele și gunoaiele care zburau În vântul tomnatec vuind În noapte peste strada 23, m-am Întrebat ce caut eu acolo. Spre deosebire de Paris, care la fiecare colț Îți solicita atenția cu un detaliu cald și primitor, New York-ul Îmi dădea sentimentul opus: „Pleacă“, părea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Hotel simțeam că acest oraș, pe care nu știam cât de mult aveam să-l Îndrăgesc, Îmi dădea palme pe post de bun-venit: vacarmul și confuzia de la aeroport, Andy Warhol și fantomele lui, morfinomanul leșinat În toaletă, ziare și gunoaie zburând pe străzi... „Îmi Închipui că te-ai relaxat bine aseară“, m-a Întâmpinat a doua zi surâzătorul Jules, cu dinții lui albi ca ai lui Frank Sinatra, În drum spre magazinul Klein de pe 14th Street, unde mă ducea să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
scotea din ladă prima păpușă, pe care o ținea mult timp lipită de frunte, ca și cum aștepta ca spiritul păpușii să intre În el. Apoi o ridica pe neașteptate În aer și, cu o mișcare rapidă a mâinii, o lăsa să zboare și să danseze lipită de ecran, deasupra flăcării. Cu toții, muzicieni și păpușari, nu aflau decât cu câteva minute Înainte de spectacol care legendă din Ramayana sau Mahabharata urma să fie jucată În acea seară. Maestrul dalang hotăra În funcție de necesități: teatrul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ceva imaterial, parcă deveneau transparente - era probabil impresia creată de hârtia de orez care uneori ținea loc de pereți. Dacă În Bali mă deplasam cu motocicleta, sărind peste gropi și hârtoape În căutarea unui loc sacru În munți, În Japonia zburam full speed din metroul computerizat, curat și impersonal, În shinkansen, primul tren-fulger din lume, ca să ajung la Kyoto, să mă pierd În labirinturile misterioase ale vechilor temple ori să rămân Înmărmurit de Încântare În fața grădinilor zen cu nisip și pietre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care am preluat-o și de care cu greu mă despart), iar plăcerea cu care pleca În fiecare an să se piardă prin Munții Făgăraș mă făcea să-l compar cu europenii porniți să cucerească Vestul sălbatic american. Trebuia să zboare spre New York pe 5 martie ’77. Însă În ajun a fost cutremurul. Nu aveam nici o veste despre el, știrile radio și TV erau cumplite, iar Bucureștiul era imposibil de prins la telefon. M-am dus totuși la aeroport și, așteptându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a reușit nu numai să adapteze tehnicile orientale În teatrul american, dar și-a găsit un stil al ei, potrivit perfect universului suprarealist al lui Gozzi. Urși gigantici manevrați cu abilitate de păpușari-actori dansau prin aer, păsări cu aripi multicolore zburau peste spectatori (de unde gândul la Pasărea verde, o altă fabulă gozziană la care am lucrat). Două imagini erau pregnante: cea a unui bătrân aproape muribund, doar piele și os (o păpușă manipulată cu un realism preluat din Bunraku), pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Studio. Deci el a fost foarte mulțumit. Cât despre mine, după ce acceptase să fie examinat pe coridoare și primise și o palmă, cum să Îndrăznesc să-i spun lui Superman că n-a trecut audiția!? Nu se temea de riscuri - zburase peste Atlantic de unul singur, pilotându-și propriul avion relaxat și calm -, totuși, de câte ori intra pe scenă În Figaro, avea un trac de nedescris. Era În special panicat să nu-și uite textul atunci când Îl Încolțeau Cherubino, ca un spiriduș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nou la ART, În Cambridge, cu câteva zile Înainte de premiera cu A douăsprezecea noapte. Lucram din nou cu Diane Lane, fosta fetiță de șase ani din Trilogie, devenită star la Hollywood, care Între două filme și-a găsit timp să zboare la Boston s-o joace pe Olivia, iar Viola era interpretată de Cherry Jones, azi regină absolută a Broadwayului. Câtă electricitate emanau scenele În care aceste două actrițe erau Împreună! După o repetiție inspirată, mă urc entuziasmat pe scenă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
impresia că părăsesc În același timp și România (al doilea exil, de data asta voluntar!) și mă simțeam, ciudat, destul de Împăcat. Mă număr printre aceia care sunt la largul lor Într-un aeroport, fapt paradoxal, pentru că nu-mi place să zbor și, cu cât zbor mai mult, cu atât frica sporește. Și totuși, pe aeroport mă simt Întotdeauna bine. E un loc de trecere, un loc unde pot să Îmi dau frâu liber oricăror utopii mentale, să mă las În voia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Împreună pădurea din Ardennes, fugind de oraș și civilizație, aici natura era prezentă În mijlocul Manhattanului și funcționa ca o poartă magică prin care povestea medievală pătrundea În orașul ultramodern, unde din când În când un elicopter În căutare de teroriști zbura pe deasupra spectatorilor și actorilor, concentrați totuși În continuare pe Shakespeare. Piesa e o meditație despre natura umană decăzută și despre posibilitatea de purificare și eliberare, de-a lungul unui lung voiaj cu dublă direcție - una exterioară, a nunții, alta interioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
imagini contemporane și situații ce corespundeau umorului de azi nu a fost ușoară, dar până la urmă cred că am găsit un echilibru: se râdea copios, dar rafalele de mitraliere de pe bandă nu erau foarte confortabile. După premiera cu Lysistrata am zburat direct În Grecia, dar nu ca să merg la plajă, nici În croaziere, ci tot ca să lucrez. Herakles În criză la Salonic În locul vacanței mult așteptate, am ajuns la Salonic, unde eram invitat să montez Herakles la Teatrul Național. Fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
expusă, pentru o clipă, silueta tatei În costumul lui alb de vară, umflat de vânt, desfășurându-se superb În văzduh, cu membrele Într-o postură ciudat de degajată și cu fața lui frumoasă, imperturbabilă, Întoarsă spre cer. De trei ori zbura astfel, În strigătele puternice de hei-rup ale bărbaților invizibili care-l aruncau În sus și a doua oară se ridica mai sus decât prima dată și apoi Îl vedeam În ultimul și cel mai Înalt zbor, Înclinându-se, parcă definitiv
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]