12,392 matches
-
întors fără mândrie în târgul Vasluiului, tot așa cum pornise, și a înge- nunchiat înaintea altarului, aducând lui Dumnezeu laudă pentru acea biruință. A chemat în jurul său pe toți vitejii de la Podul Înalt, le-a dat ranguri mari în oștire, făcând boieri pe plugarii săi. Le-a poruncit să postească toți, cum va face și el timp de patru zile, numai cu pâine și cu apă. A dat veste în toată țara, ca nimeni să nu-i dea la biruința aceea, ci
Postul lui ?tefan cel Mare ?i Sf?nt [Corola-other/Imaginative/83497_a_84822]
-
acela care i-a plăcut lui Huiban când a fost la nuiele de corn. Și ca cinste mai mare, Ștefan a hotărât ca să nu mai fie ostaș din oastea care umblă pe jos, ci să fie în oastea călărașilor alături de boierii țării. Hotărnicia s-a făcut în primăvară de-un aprod, însemnând din Tutova, la gura Mărășeștilor, către miază-noapte până în zarea Tuleștilor, unde-a așezat o icoană într-un stejar bătrân. Urmele stejarului tot se mai cunosc și astăzi, în hotarul
Avram Huiban [Corola-other/Imaginative/83509_a_84834]
-
oastea, a trecut degrabă Siretul și a apucat cu oștile către munți, gândind că i-a strâmtori, cumva, și să le tragă ungurilor un pui de bate, de să le meargă peticele. Și-au mers până ce-au ajuns la un boier mare, bogat și înțelept, căruia îi dăduse Ștefan multe moșii, pentru slujbele ce făcuse țării și lui Vodă. Dar boierul acesta, de o bucată de vreme, nu se prea înțelegea cu Vodă, ci mai pe lesne se înțelegea cu dușmanii
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
le tragă ungurilor un pui de bate, de să le meargă peticele. Și-au mers până ce-au ajuns la un boier mare, bogat și înțelept, căruia îi dăduse Ștefan multe moșii, pentru slujbele ce făcuse țării și lui Vodă. Dar boierul acesta, de o bucată de vreme, nu se prea înțelegea cu Vodă, ci mai pe lesne se înțelegea cu dușmanii lui Vodă. Cum a ajuns Peștiovici aici, a poposit cu oastea și hatmanul a tras în gazdă la boier. Boierul
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
Dar boierul acesta, de o bucată de vreme, nu se prea înțelegea cu Vodă, ci mai pe lesne se înțelegea cu dușmanii lui Vodă. Cum a ajuns Peștiovici aici, a poposit cu oastea și hatmanul a tras în gazdă la boier. Boierul se înțelesese de bună vreme cu ungurii, că de-a trimite Ștefan vreo oștire și de-a veni pe la dânsul, el să facă ce-a face și să ungă ochii hatmanului, cu daruri și cu plocoane oricât ar fi
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
boierul acesta, de o bucată de vreme, nu se prea înțelegea cu Vodă, ci mai pe lesne se înțelegea cu dușmanii lui Vodă. Cum a ajuns Peștiovici aici, a poposit cu oastea și hatmanul a tras în gazdă la boier. Boierul se înțelesese de bună vreme cu ungurii, că de-a trimite Ștefan vreo oștire și de-a veni pe la dânsul, el să facă ce-a face și să ungă ochii hatmanului, cu daruri și cu plocoane oricât ar fi de
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
să izbutească și ungurii să bată pe neînvinsul Vodă al Moldovei, căci cu pușca și cu lupta fățiș nu se bizuiau c-or fi viteji. Dar socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Cât s-a muncit, boierul, și cât s-a necăjit ca să-l celuiască pe Peștiovici, da nici că-l putea: până nu i-a dat bani de aur, de s-a prea îndestulat. Că nu degeaba zice românul: „banu-i ochiul dracului”, ți-a apucat a
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
a apucat a face cu ochiul, toate le-ai dat pe una și nici aceea nu-i bună. Și cum era pe vremea secerișului, Peștiovici, a dat poruncă ca toată oastea să lase puștile de o parte și să deie boierului o clacă de secerat, căci cele ce s-au zvonit nu-s adevăruri. Ostașii lui nu s-au pus de pricină, ba încă le părea bine la o samă, că i-a păzit Domnul de prădăciuni și câte stricăciuni și
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
câte stricăciuni și unde, măi tată, s-au dat flăcăii noștri la secerat, că precum știau să poarte cu ghibăcie pușca, așa știau să poarte și secera și plugul, căci acestea erau jucăria românului și uneltele de trai și vitejie. Boierul pe de altă parte, a luat puștile și s-a apucat binișor de le-a descărcat pe toate. și hatmanul nici cu spatele nu știa de treaba asta. Hăt pe urmă, boierul s-a făcut a ieși și el la
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
jucăria românului și uneltele de trai și vitejie. Boierul pe de altă parte, a luat puștile și s-a apucat binișor de le-a descărcat pe toate. și hatmanul nici cu spatele nu știa de treaba asta. Hăt pe urmă, boierul s-a făcut a ieși și el la clăcași, care se purtau și aici voinicește. Unii secerau de nu le zăreai mâinile, alții legau snopi cât ai clipi din ochi, alții făceau clăi mari, cât ai bate-n palme, alții
?tefan cel Mare ?i hatmanul [Corola-other/Imaginative/83500_a_84825]
-
pe vremea lui Ștefan cel Mare o lae de țigani fierari, care erau robii Domnului și potcoveau caii domnești, tocmeau rădvanele și carele din curtea domnească. Mai mare peste dânșii era bulibașa și stăpânul lor și mai mare, era un boier: „Pârcălabu”. În țigănimea aceea era un băietănaș pe care-l chema Șolcan, voinic de felul lui, și Vodă a pus ochii pe dânsul și l-a luat să fie fecior în casă, adică să îngrijească de ciubote și de straie
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
zi dimineață, pe vremea rugăciunii, Vodă îl pune pe Șolcan să spună „Tatăl nostru” ca să vadă dacă l-a învățat. Și țiganul, de frică, a zis bine rugăciunea. După ce-a trecut o bucată de vreme, numai ce cheamă Vodă pe boierul Pârcălab la curte și-l întrebă de rândul cailor. Pârcălabu vine umilit și scârbit în sinea lui de cele ce pățise. Cum Vodă l-a văzut așa, l-a și-ntrebat de pricina scârbei. Boierul deodată se miră de întrebare, gândea
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
vreme, numai ce cheamă Vodă pe boierul Pârcălab la curte și-l întrebă de rândul cailor. Pârcălabu vine umilit și scârbit în sinea lui de cele ce pățise. Cum Vodă l-a văzut așa, l-a și-ntrebat de pricina scârbei. Boierul deodată se miră de întrebare, gândea că Vodă se preface numai, dar dacă a văzut de-a binelea că Vodă nu știa nici cu spatele de fapta lui Șolcan, i-a spus tot de-a dreptul. - Și zi, țiganul meu
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
-l spânzure. - Cu Pârcălabu a fost în voia ta, acum lasă să fie în voia mea. Mai pe urmă și-a tras Vodă cu seamă, și l-a iertat de copilăria care-o făcuse, după cum l-a iertat și pe boier de alte greșeli pe care le făcuse mai înainte.
Solcan ?iganul [Corola-other/Imaginative/83530_a_84855]
-
CU CE-I BUNĂ MĂMĂLIGA? <footnote Simion T. Kirileanu, Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt, Tipografia Mânăstirii Neamț, 1924, pagina 333. footnote> (D. Dan, Șezătoarea, vol. VIII, f.68) Ștefan-Vodă a plecat într-o bună dimineață voios, împreună cu o mulțime de boieri și căpitani, să caute un loc potrivit pentru o sfântă mănăstire. Și avea pricină Domnul Ștefan să fie voios și să caute loc pentru locaș dumnezeiesc, că tocmai îl ajutase Dumnezeu de se întoarse biruitor dintr-o goană a căpcăunilor
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]
-
și îmbucând fiecare ce avea cu sine, se puseră ca să le treacă de urâtul nopții la povestitul întâmplărilor de prin cele războaie. Povestind, ba unul, ba altul, întâmplări vitejești, ba de ale dragostei cu cutare jupâneasă, sau cutare fată de boier, se treziră că se crăpa de ziuă și se puseră iarăși pe căutat cu tot dinadinsul, până într-o vreme, când era soarele hăt, sus, îl găsiră pe Ștefan-Vodă dormind într-o colibă a unui biet român. În colibă ajunse
Cu ce-i bun? m?m?liga? by D. Dan [Corola-other/Imaginative/83529_a_84854]
-
Capitala era în cetatea Sucevei, pe care domnitorul a întărit-o cu ziduri puternice din piatră, pentru a rezista oricărui atac. Ștefan a fost proclamat domn în 1457, pe câmpia “Direptății” de lângă cetatea de scaun, de către o mare adunare de boieri, târgoveți (locuitori ai orașului) și chiar țărani, în frunte cu mitropolitul țării. Primele lupte le-a purtat cu fostul domn, Petru Aron - care era chiar unchiul lui - pe care l-a învins și l-a alungat. Acesta s-a refugiat
?tefan cel mare by Gelu ANDONE [Corola-other/Imaginative/83494_a_84819]