13,206 matches
-
toamnă mohorâtă, se scurgeau neîndurat. Moartea bunicului o urmărea necontenit. Nu știa ce e moartea, dar când se gândea la ea îi era frică. Amintirea agoniei lui îi mai stăruia încă în minte. - Odihniți-vă în pace, mamăică și matale bunicule... Dumnezeu să vă aive în paza Sa !.. Salcâmii se clătinau încet-încet, fără vreo adiere de vânt... așa se clatină ei mereu... fără vânt. Anuca se întristă când se gândi la toate lucrurile astea; la mama ei, la bunicul ei, la
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și matale bunicule... Dumnezeu să vă aive în paza Sa !.. Salcâmii se clătinau încet-încet, fără vreo adiere de vânt... așa se clatină ei mereu... fără vânt. Anuca se întristă când se gândi la toate lucrurile astea; la mama ei, la bunicul ei, la mirosul acela de crizanteme, care devenise atât de familiar atmosferei cimitirului, miros de lucruri trecute, de amintiri vagi și prăfuite. Acolo, sub pământul acela, se odihnea mama ei, pe care o știa doar din spusele altora. Acum nu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în pieptul ei rămâneau în urechi ca bătăi de clopot. Clopotele continuau să bată rar, vălurind văzduhul, ca și cum ai arunca o piatră în oglinda apei liniștite. Plecă... plecă luând cu ea scânteia de viață care țâșnea din amintirea mamei și bunicului ei. Din poarta cimitirului, mai aruncă o privire tristă către mormintele înghițite de desișuri... După ce trecu de cei doi salcâmi, afară din cimitir, atunci simți cum aerul se schimbă brusc și cum i se topea greutatea pe care o avusese
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se umflă părul pe gat și pe spate... Sultan sforăi pe nări, nervos, de nestăpânit, simțind în apropiere fiara. Anuca, cu stăpânire de sine, îl struni și-i liniști, pe amândoi cu glas blând și calm. Știa de la tatăl și bunicul ei ce să facă, față în față cu animalele sălbatice. Lupul, mare, cenușiu, stătea pe coadă asemeni câinelui, neclintit, pe mijlocul potecii, cu urechile drepte și gura căscată larg... Părea că o aștepta... S-au oprit la zece, poate cincisprezece
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
crește în ochii șefilor, când le dai de înțeles că și tu poți fi murdar la orice oră, așa cum sunt unii dintre ei și că și tu ești făcut din același aluat ca și ei. Trebuia citit de urgență, Machiavelli. Bunică-mea avea o vorbă: Până zici câne, zici și jupâne. Pe cât de simplă, pe atât de înțeleaptă. Luasem, paralel cu repetițiile la piesă, hotărârea definitivă să nu mai ocolesc acest termen: jupâne. Așa trebuia lucrat cu de-alde tovarășul Sima
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
multe altele, până ajunseră să formeze o adevărată haită gonind, ce venea să tulbure ancestrala pace a cerurilor. Ce semnificație aveau, n-a putut să afle niciodată. Nici el, nici bătrânul Suilem, tatăl a aproape tuturor sclavilor săi, foarte bătrân - bunicul lui îl cumpărase în Senegal pe când era deja om în toată firea: — Niciodată n-au alergat stelele ca nebunele pe cer, stăpâne, zise. Niciodată, și asta poate însemna că se apropie sfârșitul veacurilor. îl întrebă pe un călător, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pe gânduri câteva clipe. Cineva, îi spusese odată că foarte la nord se purta un război pentru că arabii voiau să se scuture de jugul rumilor, dar nu dăduse atenție acelui fapt, pentru că un asemenea război se purta de când își amintea bunicul lui. Pentru el, a fi independent însemna să rătăcească singur pe pământurile lui, și nimeni nu se deranjase să vină să-i comunice că aparține unei noi țări. Negă printr-un gest: — Nu. Nu știam, încuviință tulburat. Nu știam nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
părea că ascunde în sânul lui toate comorile de apă din univers și era, probabil, cel mai frumos pe care Gacel îl văzuse în ultimii cincisprezece ani, poate de la marea furtună dinaintea nașterii Lailei; acea furtună care o făcuse pe bunică-sa să-i prezică un viitor negru, pentru că atunci jinduita apă se transformase într-un torent ce luase cu el jaime și animale, distrusese culturile și înecase o cămilă. R’Orab se agită, neliniștit. își întoarse gâtul lung și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fi aceeași. Nu se simțea vinovat, deoarece considera că luptase pentru o cauză dreaptă, dar acum îl îngrijora faptul că putea fi cauza dezlănțuirii unuia din acele războaie tribale despre care îi auzise vorbind de atâtea ori pe părinții și bunicii săi, când, la un moment dat, nimeni nu mai știa cauza acelor morți, nici numele celui ce le pornise. Iar tuaregii, puținii imohag-i ce mai rătăceau la hotarele deșertului, fideli tradițiilor și legilor lor, nu erau în situația de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
urmau să se înscrie în clasa I gagicile de la litere șchioape, după nomenclatorul Ninetei îmi făceau ochi dulci, deși îngerii lor păzitori, niște bunicuțe mereu înăcrite, le pișcau profesionist, scrâșnind printre dinți care aveau pauze precum claviatura distrusă a pianului bunicului tot felul de drăgălășenii în care era picurat etern și cuvințelul depravat. De-atunci am priceput că domnișoarele sunt atrase ca un magnet de specia aceasta umană specială a depravaților, pentru că, în ciuda pișcăturilor, ochii lor erau fixați, surâzători, tot pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să-mi explice că nici în somn nu trebuia să scap de ea. M-a asigurat apoi că vom merge în fiecare zi la cor, dar nu vom lipsi nici de la slujbele bisericii. Ținându-mă cu dragoste autoritară de mână, bunicul i-a promis mamei, la plecare, că mă va păstra la distanță față de depravații mici de pe-aici chiar așa spusese bunicul, depravații mici de pe-aici, semn că era sprinten la minte, prinsese din zbor care-i șpilul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
zi la cor, dar nu vom lipsi nici de la slujbele bisericii. Ținându-mă cu dragoste autoritară de mână, bunicul i-a promis mamei, la plecare, că mă va păstra la distanță față de depravații mici de pe-aici chiar așa spusese bunicul, depravații mici de pe-aici, semn că era sprinten la minte, prinsese din zbor care-i șpilul și că o să fiu full (el spusese tobă, țin bine minte asta) de rugăciuni, la terminarea stagiului de reeducare. La cor a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prim-solistul acestui extraordinar cor. Într-o seară, când bunica a închis, în plin concert, fereastra, am slobozit ca un apucat același NUUUUUUUUUUUU care îmi scăpase și în biserică. Poate și din cauza asta, târziu, în noapte, l-am auzit pe bunicul spunându-i bunicii ceva în genul: depravatul ăsta mic s-a țicnit de tot, trebuie dus din nou la oraș. Dar bunica, puțin mai sensibilă, a aruncat un potop de vorbe cu surdină asupra lui, solicitându-i, imperativ, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
extraordinar cor. Într-o seară, când bunica a închis, în plin concert, fereastra, am slobozit ca un apucat același NUUUUUUUUUUUU care îmi scăpase și în biserică. Poate și din cauza asta, târziu, în noapte, l-am auzit pe bunicul spunându-i bunicii ceva în genul: depravatul ăsta mic s-a țicnit de tot, trebuie dus din nou la oraș. Dar bunica, puțin mai sensibilă, a aruncat un potop de vorbe cu surdină asupra lui, solicitându-i, imperativ, să nu mă mai eticheteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Dar bunica, puțin mai sensibilă, a aruncat un potop de vorbe cu surdină asupra lui, solicitându-i, imperativ, să nu mă mai eticheteze așa, pentru că, la urma-urmei, cu ce este de vină copilul, cui să-i semene, dacă nu lui bunică-su și lui tac-su, care s-au comportat la viața lor ca doi tăurași comunali lipsiți de rușine... Am fost înspăimântat de ideea excomunicării mele din sat. Aș fi suportat greu lipsa muzicii brotăcești. Chiar mă gândisem dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sat. Am și stat îndelung în fața oglinzii bunicii și am repetat acest inedit gest de politețe, pentru a-i conferi valențe mai afective. Repetițiile mele au atras atenția bunicii, care a și ascuns oglinda și i-a spus, tot șoșotind, bunicului, că dau semne de ușoară țicneală. Singura ființă din sat care nu scotea limba la mine era o codană blondă cu ochi verzi, bucățică bună, cum ar fi zis ninetistele, o dulceață de fată puțin mai tinerică decât mine, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
meridianele și paralelele unui chip cu rădăcinile pierdute în aer. La fiecare nou popas, am sentimentul că trebuie să mai adaug un rid... Cochetând cu singurătatea și alergatul prin lume, îmi aduc aminte mereu de spectacolul pe care-l oferea bunicul, seara, înainte de culcare, când se închina. Era un ritual de o rară frumusețe. Mai ales pentru acest ritual doream să ajungem vara la el. În primul rând, bunicul se închina cu voce tare. Vreau, zicea el, mai în glumă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prin lume, îmi aduc aminte mereu de spectacolul pe care-l oferea bunicul, seara, înainte de culcare, când se închina. Era un ritual de o rară frumusețe. Mai ales pentru acest ritual doream să ajungem vara la el. În primul rând, bunicul se închina cu voce tare. Vreau, zicea el, mai în glumă, mai în serios, să fiu sigur că Dumnezeu mă aude; dacă mă ascultă sau nu e treaba Sa. Uneori, deși părea totul cusut cu ață albă, ne făceam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Vreau, zicea el, mai în glumă, mai în serios, să fiu sigur că Dumnezeu mă aude; dacă mă ascultă sau nu e treaba Sa. Uneori, deși părea totul cusut cu ață albă, ne făceam de treabă prin camera în care bunicul se închina, pentru a asista la recital. Bunicul nu se sinchisea; aparent, se ruga de parcă noi nu eram pe acolo. Începea, stând în picioare în fața icoanei, invariabil, cu "Tatăl nostru Care ești în ceruri / Sfințească-se numele Tău...", după care lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
serios, să fiu sigur că Dumnezeu mă aude; dacă mă ascultă sau nu e treaba Sa. Uneori, deși părea totul cusut cu ață albă, ne făceam de treabă prin camera în care bunicul se închina, pentru a asista la recital. Bunicul nu se sinchisea; aparent, se ruga de parcă noi nu eram pe acolo. Începea, stând în picioare în fața icoanei, invariabil, cu "Tatăl nostru Care ești în ceruri / Sfințească-se numele Tău...", după care lua cartea aceea de rugăciuni cârpită, lipită cu făină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ironiza mereu, spunându-i că, probabil, Dumnezeu îl va selecționa pentru trupa de teatru a tărâmului celuilalt, numai că, vezi tu, omule, nu se știe dacă trupa asta va avea sediul în Rai sau în Iad... După cele două rugăciuni, bunicul trecea, după expresia fratelui meu mai mare, la "liber-alese". Aici era concentrată toată atenția noastră, pentru că puteam afla ce ofuri are bunicul, ce bobârnace pregătise pentru fiecare dintre noi. Hai, vino și ascultă, îmi șoptea sora cea mijlocie, hai, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu se știe dacă trupa asta va avea sediul în Rai sau în Iad... După cele două rugăciuni, bunicul trecea, după expresia fratelui meu mai mare, la "liber-alese". Aici era concentrată toată atenția noastră, pentru că puteam afla ce ofuri are bunicul, ce bobârnace pregătise pentru fiecare dintre noi. Hai, vino și ascultă, îmi șoptea sora cea mijlocie, hai, că începe bunicul să ne pârască lui Dumnezeu... Bunicul făcea, într-adevăr, un fel de raport zilnic lui Dumnezeu. Ne lua pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
după expresia fratelui meu mai mare, la "liber-alese". Aici era concentrată toată atenția noastră, pentru că puteam afla ce ofuri are bunicul, ce bobârnace pregătise pentru fiecare dintre noi. Hai, vino și ascultă, îmi șoptea sora cea mijlocie, hai, că începe bunicul să ne pârască lui Dumnezeu... Bunicul făcea, într-adevăr, un fel de raport zilnic lui Dumnezeu. Ne lua pe fiecare în parte și-I spunea, pe scurt după ce se ruga pentru sănătatea și norocul fiecăruia -, mai ales ce nemulțumiri provocasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la "liber-alese". Aici era concentrată toată atenția noastră, pentru că puteam afla ce ofuri are bunicul, ce bobârnace pregătise pentru fiecare dintre noi. Hai, vino și ascultă, îmi șoptea sora cea mijlocie, hai, că începe bunicul să ne pârască lui Dumnezeu... Bunicul făcea, într-adevăr, un fel de raport zilnic lui Dumnezeu. Ne lua pe fiecare în parte și-I spunea, pe scurt după ce se ruga pentru sănătatea și norocul fiecăruia -, mai ales ce nemulțumiri provocasem în ultima zi sau, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
tunet. Parcă nu se mai ruga, parcă nu mai "pâra", ci, pur și simplu, îi poruncea lui Dumnezeu, motiv pentru care bunica îl persifla mereu: "Te porți cu Dumnezeu de parcă ți-ar fi ordonanță în armată..." "E păcătoasă, Doamne, zicea bunicul, Andra aceasta a mea. Știu că n-are voință, tragere de inimă, dar ajut-o, că numai în puterea Ta stă îndreptarea ei!" Când spunea "ajut-o, că numai în puterea Ta stă îndreptarea ei!", aproape că striga, poruncea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]