13,240 matches
-
suferit mai multe renovări și amenajări în următorii 100 de ani. Comunitatea catolică din Răducăneni a crescut în secolul al XIX-lea. În anul 1850 ea număra 490 de credincioși. În anul 1907, arhiepiscopul Nicolae Iosif Camilli a ridicat comunitatea catolică din Răducăneni la rangul de parohie. Ca urmare a faptului că biserica de lemn devenise neîncăpătoare pe măsura dezvoltării comunității, în anul 1903 se ia inițiativa construirii unei biserici noi, din piatră, mult mai mare și se începe strângerea de
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Paul din Răducăneni () [Corola-website/Science/317496_a_318825]
-
urmare a faptului că biserica de lemn devenise neîncăpătoare pe măsura dezvoltării comunității, în anul 1903 se ia inițiativa construirii unei biserici noi, din piatră, mult mai mare și se începe strângerea de fonduri. Boieroaica Ana Catargi a donat comunității catolice terenul pentru construirea bisericii, precum și locul de cimitir. Noua biserică urma a fi construită lângă cea veche. Abia în anul 1914 preotul Iosif Tălmăcel a întocmit planurile de execuție a bisericii, în stil romanic combinat cu nuanțe gotice. Lucrările de
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Paul din Răducăneni () [Corola-website/Science/317496_a_318825]
-
iunie 2004, relicva Sf. Anton de Padova a poposit timp de trei ore în Parohia romano-catolică Răducăneni , fiind adusă de călugării din Ordinul Fraților Minori Conventuali (franciscani) de la Iași spre Huși. În prezent, Parohia Răducăneni are în grijă o comunitate catolică de aproximativ 2.500 de credincioși, grupați în peste 850 de familii. Începând din octombrie 1998 Parohia Răducăneni publică periodic revista locală "Ecouri răducănene", care poate fi citită parțial și on-line. Biserica "Sf. Apostoli Petru și Paul" din Răducăneni a
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Paul din Răducăneni () [Corola-website/Science/317496_a_318825]
-
bine” ("un grand capitaine, un grand citoyen et un homme de bien"). În timpul președinției sale, a permis republicii să se înființeze, dar, pe de altă parte, atât cât i-au permis prerogarivele, a amânat progresul politic al partidelor ostile Bisericii Catolice, convins fiind că triumful radicalismului va fi o mare pierdere pentru Franța. În ultimii paisprezece ani ai vieții, a rămas retras, departe de viața politică. A murit la Château de La Forest din Montcresson, Loiret în 1893. A fost înmormântat cu
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
fiul cel mic al regelui Christian al IX-lea al Danemarcei, după acceptul Papei, la 20 octombrie 1885 printr-o ceremonie civilă la Paris și printr-o ceremonie religioasă la Château d'Eu două zile mai târziu. A rămas romano catolică în timp ce soțul ei era luteran; fiii lor urmau să fie crescuți în religia tatălui iar fiicele în cea a mamei. Cuplul și-a stabilit reședința la Castelul Bernstorff din Copenhaga, unde s-a născut Valdemar. Începând cu anul 1883, Valdemar
Prințesa Maria de Orléans (1865–1909) () [Corola-website/Science/321922_a_323251]
-
României. Tatăl ei a fost Prințul Valdemar al Danemarcei, fiul cel mic al regelui Christian al IX-lea al Danemarcei și al reginei Louise de Hesse-Kassel. Mama ei a fost Prințesa Marie d'Orleans. S-a căsătorit cu un prinț catolic, Prințul René de Bourbon-Parma, la 9 iunie 1921 la Copenhaga. René era al treilea fiu al lui Robert I, Duce de Parma. Mama lui era a doua soție a Ducelui, Prințesa Maria Antonia, fiica regelui exilat Miguel I al Portugaliei
Prințesa Margaret a Danemarcei () [Corola-website/Science/321935_a_323264]
-
în mod deosebit, la sugestia prietenului sau, compilării atlasului sau "Theatrum Orbiș Terrarum" (Teatrul Lumii), care l-a făcut celebru. În 1575 a fost numit geograf al regelui Spaniei, , la recomandarea lui Arias Montanus, care a garantat pentru credință să catolică (familia lui, încă din 1535, intrase sub suspiciunea de protestantism). În 1578 a pus bazele unei abordări critice a geografiei vechi în lucrarea să "Synonymia geographica" (editata de Tipografia Plantiniană din Antwerpen și republicata în formă extinsă sub titlul "Thesaurus
Abraham Ortelius () [Corola-website/Science/321961_a_323290]
-
cercul familiei noastre"", într-o scrisoare către Prințul Albert. S-a căsătorit la Lisabona la Palatul Belém la 11 mai 1859 cu Prințul George al Saxoniei (1832-1904), al doilea fiu al regelui Ioan I al Saxoniei, o rudă din ramura catolică a dinastiei Wettin a tatălui ei. Regina Stephanie a încercat să organizeze o ceremonie fastuoasă dar în cele din urmă nunta a fost discretă. Mirii și-au petrecut primele zile de proaspeți căsătoriți la Palatul Belém. În timpul scurtei perioade din
Maria Ana a Portugaliei () [Corola-website/Science/321979_a_323308]
-
a înaintat dezavuarea lui Luther întrupată în Edictul de la Worms, promulgat la 25 mai. Edictul l-a declarat pe Luther eretic și a interzis citirea sau deținerea scrierilor lui. A fost punctul culminant al luptei dintre Martin Luther și Biserica Catolică în ce privește reforma, mai ales în ce privește vânzarea de indulgențe. Au existat însă și alte probleme care gravitau în jurul problemelor teologice: Pentru a proteja aurotoritatea papei și bisericii, dar și pentru a păstra instituția indulgențelor, oficialii bisericii l-au convins pe Carol
Dieta de la Worms () [Corola-website/Science/321996_a_323325]
-
să fi fost inspirat de: În prefața sa la Familia fără nume, Francis Lacassin indică faptul că Jules Verne ar fi imaginat un cu totul alt final pentru roman, în care Kav-gerul ar fi fost puternic influențat de doi preoți catolici. După descoperirea aurului pe insula Hoste, Kav-gerul devine imediat conștient de consecințele funeste ale acestei întâmplări. Această porțiune a romanului amintește de un personaj istoric: John Sutter, milionarul care punea bazele așezării Sacramento și care a fost ruinat de descoperirea
Naufragiații de pe Jonathan () [Corola-website/Science/321338_a_322667]
-
Cuenca de către trupele carliste. Exista temerea că acestă căsătorie va avea loc, va aduce partidul carlist prea aproape de tronul Spaniei. Chiar și numele prințului - Carlos - a trezit suspiciuni. În plus, Casa de Bourbon-Două Sicilii era considerată cea mai conservativă dinastie catolică, lucru îngrijorător pentru partidul liberal. Au existat atacuri împotriva căsătoriei în ziare și proteste pe străzile din Madrid, Sevilla și Granada. Arhiepiscopul de Valladolid, unul dintre prelații cei mai importanți din Spania, a scris o scrisoare reginei avertizând-o asupra
Mercedes, Prințesă de Asturia () [Corola-website/Science/321349_a_322678]
-
ceară lui Santa Anna să preia din nou puterea. La cererile lor, Santa Anna a denunțat administrația vicepreședintelui Farias, și l-a obligat pe el și pe susținătorii săi să plece în Statele Unite. El a format un nou guvern centralist, catolic și conservator care a suspendat constituția din 1824 înlocuind-o cu un document intitulat „Cele Șapte Legi”. Santa Anna a dizolvat Congresul și a început centralizarea puterii. Regimul a devenit o dictatură centralizată susținută de armată. Mai multe state s-
Antonio López de Santa Anna () [Corola-website/Science/321359_a_322688]
-
diferențele dintre generații: Imperiul Otoman era un imperiu religios, în care fiecare comunicate religioasă se bucura de o largă autonomie - sistemul milleturilor. Fiecare millet avea un sistem de autoguvernare bazat pe propriile legi religioase - Sharia pentru musulmani, legea canonică creștină catolică sau ortodoxă sau Halakha evreiască. Cele mai importante reforme ale justiției instituite de Mustafa Kemal au inclus o nouă constituție, care a prevăzut o separare totală a afacerilor statului de cele religioase, înlocuirea curților islamice de justiție și legii canonice
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
în mijloc de codru. Biserica a fost completată într-o fază ulterioară cu poartă și zid de incintă, de o nouă generație din familia proprietarilor de moșie, Alecu și Ana Curt. Bătrânii satului povestesc că "„Ana, soția boierului, a fost catolică și boierul a fost ortodox ... ca să nu se certe cu soția sa, a făcut clopotnița și gardul în stil catolic.”" Această clopotniță este ridicată de către Ana Curt, născută Berneasa, (1832-1867), pe la 1858, odată cu monumentul funerar din incinta bisericii. Pe monumentul
Biserica de lemn din Hilișeu-Crișan () [Corola-website/Science/321396_a_322725]
-
nouă generație din familia proprietarilor de moșie, Alecu și Ana Curt. Bătrânii satului povestesc că "„Ana, soția boierului, a fost catolică și boierul a fost ortodox ... ca să nu se certe cu soția sa, a făcut clopotnița și gardul în stil catolic.”" Această clopotniță este ridicată de către Ana Curt, născută Berneasa, (1832-1867), pe la 1858, odată cu monumentul funerar din incinta bisericii. Pe monumentul funerar se poate citi, pe latura de sud, următoarea dedicație: "„Aleco și Anna de Curt stăpânitori din Hilișei didică acest
Biserica de lemn din Hilișeu-Crișan () [Corola-website/Science/321396_a_322725]
-
pentru a ocoli Marea Mediterană aflată sub controlul republicilor maritime italiene și al Imperiului Otoman. Expansionismul Portugaliei avea să ducă mai întâi la o rută către India, iar mai târziu la o colonizare la nivel mondial. Dorința de a răspândi creștinismul catolic în țările păgâne era un alt factor care a stimulat explorarea. A existat și o lungă tradiție de lupte împotriva musulmanilor, tradiție provenită din lupta națională a portughezilor împotriva maurilor. Luptele s-au răspândit ulterior în Africa de Nord și apoi pe
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
prețioase încadrate de aur, argint și pietre prețioase, de candelabre din argint și aur, de cruci încrustate și ele cu pietre prețioase și de alte relicve rare. Între anii 1204-1261, ocupanții apuseni ai Constantinopol-ului au transformat Sfânta Sofia în catedrală catolică, dar după izgonirea lor, împăratul bizantin Mihail al VIII-lea Paleologul a restaurant biserica și i-a redat atributul de catedrală patriarhală ortodoxă. Foarte curând, în anul 1317, împăratul Andronic al II-lea Paleologul a dispus întărirea bisericii cu contraforturile
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
să-și ancoreze corăbiile pe malurile insulei Homonhon. Acolo, el s-a împrietenit cu Rajah Kulambu și cu Rajah Siagu, căpetenia de pe Insula Limasawa, care l-au condus către Cebu. El și regina sa au fost botezați în religia creștină catolică, luându-și numele creștine Carlos (în cinstea regelui Carol al Spaniei) și Juana (în cinstea mamei regelui). Pentru a comemora evenimentul, Magellan i-a dăruit Juanei Santo Niño, o imagine a copilului Isus, ca simbol al noii lor alianțe. Ca
Bătălia de la Mactan () [Corola-website/Science/321463_a_322792]
-
dintr-un act din 1 mai 1384, în care se menționează existența unei curți domnești în această localitate unde locuia Doamna Margareta (Mușata), mama domnitorilor Petru I Mușat (1375-1391) și Roman I Mușat (1391-1392). Doamna Margareta a ctitorit o biserică catolică în orașul Siret în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, pentru Ordinul Dominicanilor, dorind să fie înmormântată acolo. Prin hrisovul domnesc din 1384, domnitorul Petru I a confirmat acest act, acordând și anumite privilegii predicatorilor. Domnitorul precizează că
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
pentru prima dată printr-un act din 1 mai 1384 , acolo locuind Doamna Margareta (Musată), mama domnitorilor Petru I Mușat (1375-1391) și Român I Mușat (1391-1392). Aceasta este și prima atestare a târgului Hârlău. Doamna Margareta a ctitorit o biserică catolică în orașul Siret în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, pentru Ordinul Dominicanilor, dorind să fie înmormântata acolo. Prin hrisovul domnesc din 1384, domnitorul Petru I a confirmat acest act, acordând și anumite privilegii predicatorilor. Domnitorul precizează că
Curtea Domnească din Hârlău () [Corola-website/Science/316355_a_317684]
-
era însă un început. În scaunul pontifical se afla Inocențiu al III-lea, om politic de mare anvergură, ambițios, autoritar și capabil. Adept al cezaropapismului gregorian, el voia să-și depășească înaintașii, adăugând la suzeranitatea spirituală a șefului bisericii creștine catolice și o suzeranitate temporală, politică, ce avea, în parte, să-i reușească. Dar pentru ca universalismul spiritual să devină o realitate, Inocențiu al III-lea a militat, mai presus de toate, pentru o unificare a bisericii de Apus cu cea de
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
până în 1674 când Francesco a devenit major. Mary a fost descendentă a regelui Henric al II-lea al Franței și a Caterinei de Medici. Mary s-a căsătorit cu Iacob, Duce de York la 20 septembrie 1673 printr-o ceremonie catolică și la 21 noiembrie 1673 printr-o ceremonie anglicana. Lăură, mama Mariei, și-a acompaniat fiica în Anglia. Căsătoria a avut aspecte dinastice și politice. Iacob avea două fiice protestante, Mary și Anne din prima căsătorie cu Anne Hyde. Un
Mary de Modena () [Corola-website/Science/316447_a_317776]
-
mult audiența în rândurile unor cititori mai de rând, deja tentați în trecut de aventura boulangistă. Antisemitismul difuzat de "La Libre Parole", dar și de "L'Éclair", ', "La Patrie", "L'Intransigeant", ' care a dezvoltat un antisemitism prezent în anumite medii catolice, atingea culmile. Originea afacerii Dreyfus, deși cu totul lămurită începând cu anii 1960, a suscitat numeroase controverse timp de aproape un secol. Este vorba de o afacere de spionaj ale cărei intenții au rămas obscure până în ziua de astăzi. Numeroși
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Fernand Gregh, Félix Fénéon, Marcel Proust, Lucien Herr, Charles Andler, Victor Bérard, François Simiand, Georges Sorel, dar și pictorul Claude Monet, scriitorul Jules Renard, sociologul Émile Durkheim, istoricul Gabriel Monod etc. La 20 ianuarie, în urma unei intervenții în din partea deputatului catolic împotriva lui Zola, aceasta a votat, cu 312 voturi pentru și 122 împotrivă, acuzarea scriitorului. În "L'Aurore" din 23 ianuarie, Clemenceau, în numele unei „revolte pașnice a spiritului francez”, a preluat și a dat o conotație pozitivă a termenului de
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
cu Republica, ce-mi inspiră un respect și o sensibilitate pe care nu le știam înainte. Declar că cuvântul «dreptate» este cel mai frumos din limba omului, și că este de plâns dacă oamenii nu-l cunosc”. Senatorul și juristul catolic au înființat . Și mai mult ca afacerea Dreyfus până atunci, cazul Zola a dus la o regrupare a forțelor intelectuale în două tabere opuse. La 2 aprilie, o cerere de apel în casație a fost acceptată. A fost prima intervenție
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]