14,107 matches
-
vizite canonice la credincioșii trecuți de acum sub jurisdicția sa. În schimb i se cere atât lui cât și preoților săi să predice în biserică românește, să răspândească Catechismul calvinesc din 1640 și să aplice învățăturile lui atât în rândurile credincioșilor cât și a copiilor, zi de zi. Începând cu data de 9 iunie 1659, principele Acațiu Barcsay, român la origine, dă o diplomă prin care scoate bisericile din Țara Oltului de sub jurisdicția calvină și le pune din nou sub cea
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
condiția ca să se bucure și ei de toate privilegiile de care se bucură preoții bisericii catolice, pretinzând că: Din declarația de mai sus se desprinde adevărul că actul respectiv a fost semnat de către clerici și nu de către masele largi de credincioși, preoții respectivi semnând nu dintr-o nevoie spirituală ci pentru a fi făcuți părtași la anumite privilegii. O dată ce "Manifestul de Unire" a fost semnat, împăratul Leopold l-a întărit prin cunoscuta "Diplomă solemnă a unirii" din 16 februarie 1699, prin
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
rămas doar simple promisiuni, împotriva transpunerii lor în practică ridicându-se nu numai cele trei națiuni recepte ci și guvernul ardelean, deoarece în urma aplicării lor, o mare parte a iobăgimii române urma să nu mai plătească daturi. Imediat după "Unire", credincioșii greco-catolici din Racovița au fost arondați Vicariatului greco-catolic al Făgărașului, situație care s-a menținut până în anul 1879. Ipoteticul protopopiat care a rezidat în sat a avut o viață mai îndelungată, din moment ce la lucrările sinodului din 24 noiembrie 1714 este
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
a rezidat în sat a avut o viață mai îndelungată, din moment ce la lucrările sinodului din 24 noiembrie 1714 este menționat printre participanți și protopopul Ion din Racovița. De altfel și Inocențiu Micu-Klein în conscripția sa din 1733 consideră că toți credincioșii localității erau greco-catolici, numărul acestora de 250 de familii putând să le dea dreptul de a avea un protopopiat. Însă, conform unei conscripții administrative din același an, menționează doar 189 familii, diferența de 61 de familii fiind din "partea iobăgită
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
pe fostul popă unit din Racovița, Toma Dobra. Tot din această epocă tumultoasă a mai rămas și ""mărturisirea de credință"" a preotului racovicean Pavel: În 1750 urmează o nouă conscripție confesională comandată de vicarul Petru Pavel Aron care consemnează 821 credincioși de rit unit păstoriți de doi preoți, fără a menționa și locuitorii din "partea iobăgită" a satului. Această conscripție este considerată de unii autori ca nereflectând realitatea, dar după doi ani (1752), ținând cont de pisania "Bisericii vechi", ambii preoți
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
existau opt preoți. Una din condițiile pe care trebuiau să le îndeplinească cei care doreau să se înroleze în unitățile de grăniceri era apartenența lor la religia catolică. Chiar dacă ulterior s-a revenit asupra deciziei și au fost încorporați și credincioși ortodocși, aceștia erau rău văzuți de către ofițerimea regimentului. Racovicenii nu au renunțat la credința străbună, preferând să ia calea emigrării, așa cum au făcut-o și alți credincioși transilvăneni despre care cancelarul aulic, contele Gabriel Bethlen, afirma în 1760 că erau
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
catolică. Chiar dacă ulterior s-a revenit asupra deciziei și au fost încorporați și credincioși ortodocși, aceștia erau rău văzuți de către ofițerimea regimentului. Racovicenii nu au renunțat la credința străbună, preferând să ia calea emigrării, așa cum au făcut-o și alți credincioși transilvăneni despre care cancelarul aulic, contele Gabriel Bethlen, afirma în 1760 că erau "îndărătnici și încăpățânați când e vorba de religiune". Din această perioadă au rămas următoarele date: De menționat este că în perioada 1805-1810, biserica din Racovița aparținea de
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
date: De menționat este că în perioada 1805-1810, biserica din Racovița aparținea de Arhidiaconul Voilei și că ea avea o filie în Porumbacu de Jos, după cum și biserica catolică din Porumbacu de Jos avea o filie în Racovița cu patru credincioși. Principalul eveniment al celei de a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost fără îndoială, zidirea bisericii actuale cu hramul „Sfânta Treime”, sfințită în anul 1887 de mitropolitul greco-catolic Ioan Vancea, trecută în anul 1948 în folosința Bisericii
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
târziu, urmând noii împărțiri administrative a țării din 1877, parohia Racovița a fost arondată protopopiatului greco-catolic al Sibiului, pentru ca în 1890 să revină la protopopiatul Țichindealului Tot în acest an există mențiuni privind prezența din nou în sat a 10 credincioși de rit ortodox. În documentele parohiei apar in această perioadă mențiuni despre sigiliul său, care avea o formă oval-orizontală, având în câmpul sigilar chipul Sfintei Treimi, hramul bisericii, pe marginea căruia se afla următoarea legendă: ""Sigilulu parohiei greco-catolice din Racoviția
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
Dacă în anul 1846 parohia Racovița avea o singură filie, după anul 1900 numărul lor era de cinci, acestea au ființat în Avrig, Boița, Porcești, Sebeșu de Jos și Sebeșu de Sus, fiecare dintre ele cu un număr infim de credincioși. Ripostând, ortodocșii înființează la rândul lor o filie în Racovița, punând-o sub ascultarea parohiei ortodoxe din Avrig. Înființarea acestei filii a fost impusă de creșterea numărului de credincioși ortodocși în sat, după cum urmează: 2 în 1900, 38 în 1910
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
Sebeșu de Sus, fiecare dintre ele cu un număr infim de credincioși. Ripostând, ortodocșii înființează la rândul lor o filie în Racovița, punând-o sub ascultarea parohiei ortodoxe din Avrig. Înființarea acestei filii a fost impusă de creșterea numărului de credincioși ortodocși în sat, după cum urmează: 2 în 1900, 38 în 1910, 38 în 1920, 85 în 1925 etc, majoritatea acestora fiind imigranți, unii prin căsătorie. Pentru satisfacerea trebuințelor spirituale ale acestora, încă din 1924 s-au făcut demersurile de rigoare
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
din anul următor filia va avea ca administrator pe Traian Maxim din Avrig. Uzând toate mijloacele pe care le-a avut la îndemână, protopopul greco-catolic Valeriu Florianu s-a opus înființării filiei ortodoxe reușind în cele din urmă să determine credincioșii de rit ortodox să frecventeze alte filii înființate în satele din jur și în Avrig. "Reactivată" după anul 1944, filia ortodoxă apare ca fiind administrată de Vladimir Roadedeal iar în anul următor de I.Boiu. Chiar dacă Valeriu Florianu era un
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
racovicenii, acțiunea lor începând de fapt cu ani înainte, respectiv din 1875 când s-au construit cele două cruci existente și astăzi la capetele satului, spre Avrig și spre Tălmaciu. Construirea bisericii noi s-a impus datorită creșterii numărului de credincioși din sat și din cauza deteriorării accelerate a vechii biserici „din Deal”. Noul lăcaș de închinăciune a devenit funcțional imediat după terminarea construcției, prilej cu care biserica din vârful „Dealului” a devenit „'a Veche” și a fost abandonată, o parte din
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
1640. O primă reglementare în ceea ce privește pregătirea clerului a adus-o Sinodul din 1700, care a hotărât ca Se punea astfel capăt unor practici arbitrare folosite în numirea preoților, când în acest sens era de ajuns uneori o simplă dovadă de la credincioșii satului că cel în cauză era vrednic de a-i păstori, sau când ""singhelia"" se obținea cu sume de bani date vlădicului. Frecvente erau și cazurile în care, din cauza numărului mare al preoților din sat, numirea în funcție se făcea
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
este exclus ca cel puțin în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, o parte din preoții Racoviței să fi fost pregătiți și pe lângă mănăstirea brâncovenească de la Sâmbăta de Sus, unde a ființat o școală de pregătire a preoților. Alături de credincioșii ortodocși, în sat se întâlnesc și credincioși baptiști, cunoscuți mai ales sub numele de ""pocăiți "". Baptiștii își trag numele de la cuvintele grecești ""baptismos"" sau ""baptisis"", ceea ce înseamnă "cufundare" sau definește ori ce fel de spălare. Există diferite opinii cu privire la apariția
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
jumătate a secolului al XVIII-lea, o parte din preoții Racoviței să fi fost pregătiți și pe lângă mănăstirea brâncovenească de la Sâmbăta de Sus, unde a ființat o școală de pregătire a preoților. Alături de credincioșii ortodocși, în sat se întâlnesc și credincioși baptiști, cunoscuți mai ales sub numele de ""pocăiți "". Baptiștii își trag numele de la cuvintele grecești ""baptismos"" sau ""baptisis"", ceea ce înseamnă "cufundare" sau definește ori ce fel de spălare. Există diferite opinii cu privire la apariția cultului baptist pe plan mondial cât și
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
Centrul eparhial (două corpuri administrative și un cămin preoțesc), peste 70 de biserici și capele noi, 52 de case parohiale, 5 sedii de protopopiat. A înființat 10 muzee de artă bisericească, obținând fonduri de la Stat și cheltuind bani dăruiți de credincioși. De asemenea, a restaurat, integral sau parțial, peste 20 de mănăstiri și schituri: Putna, Sucevița, Moldovița, Voronet, Arbore, Humor, Slatina, Dobrovăț, Cetățuia, Râșca, Neamț, Sihăstria, Secu, Bistrița, Văratec. A condus câteva delegații ortodoxe române în vizitele făcute altor Biserici: Anglia
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
la 28 decembrie 1947, în Catedrala mitropolitană din Iași, în cadrul slujbei Sf. Liturghii, săvârșita de un sobor de arhierei, de preoți și diaconi, în prezența membrilor Sfântului Sinod, a reprezentanților autorităților de stat centrale și locale, a numeroși clerici și credincioși. În cei trei ani cât a păstorit la Iași ca arhiereu-vicar și apoi mitropolit al Moldovei, PS Justinian a depus eforturi imense pentru refacerea Eparhiei, crunt lovită de război și pârjolită de secetă. A reorganizat sectorul economic de la Centrul Eparhial
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
Spiridon Nou" din București, Patriarhul Justinian și-a prezentat programul de activitate ca patriarh. Printre obiectivele sale figurau: pregătirea clerului în duhul Ortodoxiei și cerințelor vremii; restaurarea monahismului românesc; reorganizarea învățământului teologic; desființarea Bisericii Române Unite cu Roma și integrarea credincioșilor acestei biserici în Biserica Ortodoxă Română; reînnodarea legăturilor frățești cu toate Bisericile ortodoxe; promovarea relațiilor ecumenice cu Bisericile creștine etc. La chemarea Patriarhului Justinian adresată credincioșilor greco-catolici, la 1 octombrie 1948, s-au adunat la Cluj într-o sală de
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
restaurarea monahismului românesc; reorganizarea învățământului teologic; desființarea Bisericii Române Unite cu Roma și integrarea credincioșilor acestei biserici în Biserica Ortodoxă Română; reînnodarea legăturilor frățești cu toate Bisericile ortodoxe; promovarea relațiilor ecumenice cu Bisericile creștine etc. La chemarea Patriarhului Justinian adresată credincioșilor greco-catolici, la 1 octombrie 1948, s-au adunat la Cluj într-o sală de sport 37 de preoți și protopopi greco-catolici, care au semnat o declarație de revenire în cadrul Bisericii Ortodoxe Române, pe motiv că nu mai doresc să primească
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
fuseseră caterisiți de Iuliu Hossu, superiorul lor ierarhic. În ziua de 21 octombrie 1948, a avut loc la Alba Iulia o mare adunare populară organizată de Ministerul de Interne, la care au luat parte peste 20.000 de clerici și credincioși greco-catolici din întreaga Transilvanie, prilej cu care a avut loc reprimirea solemnă a credincioșilor și preoților greco-catolici (care semnaseră declarația) în cadrul Bisericii Ortodoxe Române. În ciuda tuturor dificultăților, în cei 29 de ani de patriarhat, au avut loc o seamă de
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
a avut loc la Alba Iulia o mare adunare populară organizată de Ministerul de Interne, la care au luat parte peste 20.000 de clerici și credincioși greco-catolici din întreaga Transilvanie, prilej cu care a avut loc reprimirea solemnă a credincioșilor și preoților greco-catolici (care semnaseră declarația) în cadrul Bisericii Ortodoxe Române. În ciuda tuturor dificultăților, în cei 29 de ani de patriarhat, au avut loc o seamă de evenimente și schimbări care au ridicat mult prestigiul Ortodoxiei românești în lumea creștină și
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, Patriarhia având acum numai 5 mitropolii, cu 13 eparhii sufragane, la care se adaugă două eparhii românești în "diaspora". În anul 1950 Sf. Sinod a hotărât - pentru prima oară - trecerea unor ierarhi, călugări și credincioși români în rândul sfinților și generalizarea cultului unor sfinți ale căror moaște se găsesc în țara noastră, iar canonizarea lor solemnă s-a făcut în anul 1955. A creat așezăminte de asistență socială pentru preoți și călugări bătrâni (Dealu), pentru
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
creștinilor la Hattin, completă și ireversibilă, a fost o catastrofă pentru mișcarea cruciată. Armata cruciată (cea mai mare pe care Regatul Ierusalimului o adunase vreodată, care lupta sub semnul Adevăratei Cruci) se dovedise incapabilă să reziste în fața musulmanilor. Pentru mulți credincioși, acesta era un semn că Dumnezeu își întorsese fața de la ei. Au mai fost organizate cruciade (cel puțin șase), dar ele nu au mai fost însuflețite de fervoarea și valorile religioase care-i animaseră pe soldații primei cruciade, a cărei
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
fiind îngrijită de copiii ei spirituali din Foligno, După puțin timp l-a chemat pe călugărul care luase locul fratelui Arnoldo și i-a dictat ultima ei scrisoare. Angela a murit, în somn, la 4 ianuarie 1309, fiind înconjurată de credincioși din congregația pe care o înființase. A fost înmormântată la Foligno, în biserica Sfântului Francisc, îngrijită de ordinul Fraților Minori Conventuali, unde mormântul ei se găsește și în prezent. Pe sarcofagul ei este înscrisă și caracterizarea “Theologorum magistra” (“Învățătoarea teologilor
Angela de Foligno () [Corola-website/Science/310793_a_312122]