13,164 matches
-
ele veselindu-se și săturându-se fără săturare de Cel de care nu se pot sătura”<footnote Capete despre dragoste, suta a treia, traducere din grecește, introducere și note de Dumitru Stăniloae, Membru de onoare al Academiei Române, în: Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși. footnote>. Într-un alt loc, Sfântul Maxim vorbește, în termeni care amintesc fără echivoc de Sfântul Grigorie de Nyssa, despre afecte și punerea lor într-o
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
Sân (sau boșimanii) trăia odată în întreaga regiune sudică a Africii, dar influențele externe i-au restrâns teritoriul la actualul Kalahari, ultimul său refugiu. Astăzi mai există aproximativ 55000, iar dintre ei abia 2000 mai trăiesc exclusiv din vânătoare și culegerea de plante. Boșimanii sunt, probabil, cei mai devotați ecologiști de pe Terra; ei cred că, dacă nu tratează natură cu respect, riscă să stârnească mânia Ființei Supreme. De aceea, vânează și culeg exact atât cât le trebuie pentru a supraviețui. Cam
Deșertul Kalahari () [Corola-website/Science/303316_a_304645]
-
foarte utile în multe scopuri cum ar fi : pentru mâncare (cooking) , pentru a îmbunătăți echipamentul - arme, îmbrăcăminte, accesorii (enchanting), poțiuni, elixire și transmutări ( alchemy ), creare de armuri și arme (blacksmithing), mecanisme (engineering) , recuperarea vieții cu ajutorul bandajelor (first aid), pescuit (fishing) , culegerea de plante (herbalism), crearea de accesorii și de giuvaiere (jewelcrafting) croirea unor haine din diferite materiale - țesătura sau piele (tailoring), respectiv (leatherworking), exploatarea minelor (mining) , jupuirea pieilor animalelor (skinning) și în ultimul rând căutarea de releicve de mult ascunse în
World of Warcraft () [Corola-website/Science/303407_a_304736]
-
adunat (căci se profila și ca un posibil colecționar) multe lucruri de valoare pentru spiritualitatea neamului nostru. În 1960 a publicat, în primul an de studenție cele mai reușite poezii ce le scrisese până atunci, 27 la număr într-o culegere dedicată fraților săi mai mici, gemeni, Grigore și Nicolae și intitulată Cântarea Carpaților... (D. Oprișan, „Zorile Bucovinei” - 18 august 2001), azi o raritate, ca și toate edițiile din scrisul său. Și abia după 32 de ani de la tragica-i dispariție
Ilie Motrescu () [Corola-website/Science/302407_a_303736]
-
prieten al poetului. Este una dintre cele mai reprezentative imagini ale scrisului său. Ilie Motrescu a colaborat prin anii ’60 la ziarele „Satul sovietic” (azi „Meleag natal” - Storojineț, „Cultura” - Chișinău, „Zorile Bucovinei” -Cernăuți. Versurile sale au mai fost tipărite în culegerile comune Glasuri tinere (1971) și Dintre sute de catarge (1973). Este prezent în volumul lui Adrian Dinu Rachieru Poeți din Bucovina (1996), în antologia Eterna iubire, versuri de dragoste ale poeților din Basarabia și Nordul Bucovinei (1999), în cartea lui
Ilie Motrescu () [Corola-website/Science/302407_a_303736]
-
clasice de timbre românești, pentru perioada 1858-1879, colecție moștenită de la tatăl său, cunoscutul filatelist Corneliu Spineanu. Ulm Spineanu era renumit pentru afirmațiile alambicate pe care le făcea. Amintim două dintre acestea, intrate în folclorul umorului politic și fiind incluse în culegeri pe această temă:
Ulm Spineanu () [Corola-website/Science/302489_a_303818]
-
romanice în genere, care au întreținut și cimentat și mai mult dragostea pentru folclor." Cealaltă contribuție de seamă a lui Papahagi, "Basme aromâne", a surprins „duhul aromânilor" atât în substanța sa spirituală, cât și originalitatea graiului, reprodus cu „deplină scrupulozitate", culegerea efectuându-se sistematic, iar colecționarul străduindu-se să nu altereze nimic. Nu l-a preocupat frumusețea textelor și de aceea nu i-a evitat pe povestitorii mediocri, fiind convins că și textele de la aceștia vor servi etnografului. a reeditat lucrările
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
care autorul său nu l-a mai putut finaliza, deoarece a fost arestat și executat de Gestapo. Spre sfârșitul vieții, a reeditat o parte din cele 500 de articole, publicate în diferite reviste de-a lungul carierei sale, în trei culegeri tematice: "Au coeur religieux au XVI-siècle", "Pour une histoire à part entière" și "Combats pour l’histoire". Ele sunt în cea mai mare parte reflexii metodologice prin care Lucien Febvre poate fi considerat un istoric care pune probleme și nu
Lucien Febvre () [Corola-website/Science/302905_a_304234]
-
sa ulterioară. La sfârșitul anului 1911, va întreprinde o călătorie în sud-estul Europei vizitând Grecia și Turcia, umplând numeroase caiete cu schițele a ceea ce văzuse, incluzând unele schițe devenite ulterior faimoase ale Partenonului, ale cărui forme le va elogia în culegerea sa de eseuri de arhitectură, "Vers une architecture", din 1923. Le Corbusier a predat la școala lui din La-Chaux-de-Fonds în perioada Primului Război Mondial, revenind la Paris doar după ce războiul s-a terminat. În cei 4 ani petrecuți în Elveția, el a
Le Corbusier () [Corola-website/Science/302914_a_304243]
-
ca "Kojiki" și "Nihon Shoki", fiind de natură politică, au servit drept mijloc de justificare și întărire a puterii imperiale în Japonia. Cu răspândirea scrisului a apărut și poezia japoneză, cunoscută în limba japoneză sub denumirea de waka. Pe baza culegerilor particulare de poezie au apărut "Man'yōshū", prima mare compilație de poezie japoneză (după 759). Până la inventarea și răspândirea sistemului silabic de scriere (kana), autorii au folosit ieroglife împrumutate din chineză pentru sunetele limbii japoneze. Acest sistem de scriere este
Perioada Nara () [Corola-website/Science/299484_a_300813]
-
de Leon Matematicianul, a izbucnit "Primul umanism bizantin". Fotie I al Constantinopolului (cca. 820- cca. 897), care a fost patriarh ecumenic, a scris "Biblioteca I" - o colecție de cărți dedicată autorilor antici și părinților bisericii. A mai scris "Lexiconul", o culegere de expresii memorabile ale autorilor antici și ale părinților bisericii. Constantin al VII-lea Porfirogenet (905 - 959), împărat bizantin, a scris "Despre Administratia Imperiului" și "Despre ceremonialul curții bizantin"e. Mihail Psellos (1018-1096), unul din cei mai mari gânditori bizantini
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
același an, 1859, primește gradul al treilea în Loja Steaua Dunării din București, iar în 1864 era membru al Lojii Frăția. În prima jumătate a anului 1870, Dimitrie Bolintineanu călătorește la Paris. I se reeditează câteva dintre biografiile istorice. Tipărește culegerea de satire Menadele și volumul de poezii Plângerile României. Colaborează, până în aprile, la Românul, lui C. A. Rosetti. Grav bolnav, e silit să-și întrerupă munca. În 1871, boala lui Bolintineanu se agravează. Poetul este sărac. Pensia pe care o
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
de unde se transferă la Universitatea din Roma (1888) pentru ca din 1889 să-și continue studiile în Germania, la Bonn, susținându-și în limba germană teza de licență cu un subiect de dialectologie italiană (1891). În 1889 publică la Palermo, prima culegere de versuri, "Mal giocondo" (Veselul întristat). În Germania traduce în italiană "Elegiile romane" ale lui Goethe și compune "Elegiile renane". În 1892 se întoarce în Italia și din 1893 se stabilește la Roma, an în care scrie primul roman, "L
Luigi Pirandello () [Corola-website/Science/298978_a_300307]
-
celulară pe bazele teoriei fiziologice și patologice a țesuturilor"), în care arată pentru prima dată cu argumente peremptorii că bolile rezultă din alterările suferite de celulele organismului, lucrare care l-a făcut celebru în lumea medicală. În anul 1863, apare culegerea prelegerilor sale ""Die krankhaften Geschwülste"" ("Bolile tumorale"). Față de cuceririle microbiologiei, Virchow se arată mai degrabă sceptic și nu admite lucrările lui Louis Pasteur asupra rolului bacteriilor în provocarea infecțiilor, nici nu sprijină eforturile lui Ignaz Semmelweis, care preconiza adoptarea unei
Rudolf Virchow () [Corola-website/Science/299001_a_300330]
-
vremii, Flacăra, Gândirea, Cugetul românesc, Ideea europeană, Gazeta literară, Contemporanul, Viața românească, România literară, Steaua, Luceafărul"; a ținut cronica literară la Radio între 1934-1938. A fost director general al Bibliotecii Academiei, al Muzeului Literaturii Române (1957) și al revistei "Manuscriptum". Culegerea de note intitulată "Repertoriu critic" (1925) a fost publicată într-o revistă de bibliografie. Notele completau imaginea poetului cu aceea a iubitorului de cărți și a criticului. Volumul "Scut și targă" apărut în 1926, dezvoltă teme inspirate din experiența războiului
Perpessicius () [Corola-website/Science/299023_a_300352]
-
Comes" și "Farewell Summer". În Green Town, unchiul preferat al lui Bradbury are aripi, carnavalurile itinerante ascund puteri supranaturale, iar bunicii săi îl cazează pe Charles Dickens. Poate că folosirea cea mai elocventă a acestui pseudonim pentru orașul natal în culegerea de povestiri și schițe despre Green Town, "Summer Morning, Summer Night", reprezintă modul în care Bradbury vrea să descrie dispariția rapidă a orășelelor mici americane, unde își avea el rădăcinile. Între 1926 și 1933, familia Bradbury a schimbat constant domiciliul
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
apărut în numărul din noiembrie 1941 al revistei pulp "Super Science Stories", fiind plătită cu 15$. La vârsta de 22 de ani, Bradbury a vândut povestirea "The Lake" pentru 13,75$ și a devenit scriitor full-time în 1942. Prima sa culegere de povestiri, "Dark Carnival", a apărut în 1947 la Arkham House, o editură mică din Sauk City, Wisconsin, proprietatea lui August Derleth. O întâlnire întâmplătoare într-o librărie din Los Angeles cu expatriatul britanic Christopher Isherwood i-a oferit lui
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
cu un editor de la Doubleday. Când a menționat faptul că toți vor un roman, iar el nu are niciunul, editorul - al cărui nume era, prin coincidență, Walter Bradbury - l-a întrebat dacă povestirile nu pot fi legate laolaltă într-o culegere de povestiri. Acesta i-a dat și ideea titlului: "I-ai putea spune “Cronicile marțiene.” Bradbury a agreat ideea și și-a amintit că, în 1944, realizase schița unei cărți a cărei acțiune se petrecea pe Marte. A stat treaz
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
de la Doubleday, care a citit-o și i-a înmânat un cec de șaptesute cincizeci de dolari. Când Bradbury a revenit la Los Angeles, a legat toate povestirile în ceea ce a devenit "Cronicile marțiene". Ceea ce avea să devină ulterior o culegere de povestiri și schițe, "Summer Morning, Summer Night", se dorea a fi inițial primul roman al lui Ray Bradbury. Elementul central al operei, cel care avea să dea măsura umanismului prezent în opera lui Bradbury, era experiența acestuia legată de
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
muncii prin care Bradbury a creat două cărți dintr-una singură. Au mai rămas anumite povestiri nepublicate, scene și fragmente pe care Bradbury le-a eliminat din ambele cărți. Cele mai importante dintre ele au fost adunate într-o nouă culegere de povestiri despre Green Town, care poartă titlul romanului inițial, "Summer Morning, Summer Night", publicat în 2007. Între 1951 și 1954, 27 dintre povestirile lui Bradbury au fost adaptate de Al Feldstein pentru EC Comics, iar 16 dintre acestea au
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
astfel încât să includă și alte lucrări cum sunt При свете совести („În lumina conștiinței”) publicată de Nikolai Minski în 1890, tratatul О причинах упадка современной русский литературы („Despre motivele decăderii literaturii contemporane ruse”), publicată de Dmitri Merejkovski în 1893, și culegerea Русские символисты („Simboliști ruși”), publicată de Valeri Briusov în 1899, deși acești autori sunt de cele mai multe ori considerați precursori ai epocii de argint. s-a terminat după războiul civil din Uniunea Sovietică. Elementele care marchează sfârșitul acestei ere sunt împușcarea
Epoca de argint () [Corola-website/Science/304554_a_305883]
-
publicat în paginile "Vieții românești". Se reprezintă "Omul care trebuie să moară", „grotescă tragică în trei acte”, publicată mai târziu, în 1939, sub titlul "Ciracul lui Hegesias", iar 6 ani mai târziu, în 1930, apare volumul "Strofe pentru toată lumea". Apare culegerea de nuvele fantastice "Cetiți-le noaptea". În anul 1940 a fost inițiat în francmasonerie împreună cu soția sa, Claudia Millian-Minu-lescu. La 11 aprilie, 1944, în urma unui colaps cardiac, Ion Minulescu încetează din viață la București și este înmormântat la Cimitirul Bellu
Ion Minulescu () [Corola-website/Science/304575_a_305904]
-
jur de 300 de recenzii, studii sau note critice care pot fi regrupate sub formă de monografii dedicate celor mai renumiți autori ai literaturii franceze din secolul XX : Marcel Proust, André Gide, François Mauriac, André Malraux, Albert Camus etc. O culegere de texte marceliene consacrate operei literare și dramatice a lui Jean-Paul Sartre a apărut la Editura Vrin, în 1981 ("L’existence et la liberté humaine chez Jean-Paul Sartre"). De menționat, de altfel, faptul că Sartre frecventa întrunirile literare ce aveau
Gabriel Marcel () [Corola-website/Science/304585_a_305914]
-
Ca o recunoaștere a meritelor sale în domeniul științelor, prof. Miculescu a fost ales în anul 1904 ca membru al Consiliului de conducere a Societății franceze de fizică și apoi în anul 1909 ca membru al Comitetului internațional însărcinat cu culegerea și publicarea constantelor din domeniul chimiei, fizicii și tehnologiei din cadrul Congresului de chimie de la Londra. Prof. a organizat laboratorul de fizică moleculară, acustică și optică al Universității din București, a desfășurat o bogată activitate de cercetare științifică concretizată în lucrările
Constantin Miculescu () [Corola-website/Science/304656_a_305985]
-
dezvoltării operei și dramei. Anul 1856 a marcat prima utilizare a pseudonimului , pe care îl va adopta definitiv pentru semnarea cărților sale în anii 1870 și 1880. Carlo Collodi a început să scrie cărți pentru copii în 1876, odată cu publicarea culegerii "I raconti delle fâțe" ("Povestirile zânelor"), o excelentă traducere de basme literare franceze, după Charles Perrault, Madame Leprince de Beaumont, Madame D'Aulnoiy. Această carte a fost urmată de o serie de cărți special concepute pentru uz școlar, în care
Carlo Collodi () [Corola-website/Science/304683_a_306012]