14,040 matches
-
lui Azan Tokta (adică Toktu) și nepotul lui Suvar (Sevar). Aceeași sursă precizează că succesorul său Korym (Krum) este nepotul său. Dacă toate acestea sunt corecte, ascensiunea lui Kardam semnifică restaurarea finală a clanului Dulo, care ar fi rămas la domnie până la moartea lui Roman în 997. Contrafortul Kardam construit pe Insula Livingston, Insulele Shetland de Sud, Antarctica de Vest a fost numit după conducătorul bulgar Kardam.
Kardam al Bulgariei () [Corola-website/Science/320231_a_321560]
-
și l-au ucis în brațele mamei sale "Iulia". Adevărat sau nu, Caracalla, a fost urmărit de "diavolii proprii", și a părăsit Roma și nu s-a mai întors niciodată. Caracalla a plecat la frontieră, unde pentru restul scurtei sale domnii a fost cunoscut pentru operațiunile sale imprevizibile și arbitrare lansate prin surprindere, sub un pretext al negocierilor pentru pace. Dacă el a avut vreun motiv de stat pentru astfel de acțiuni, acestea au rămas necunoscute pentru contemporanii săi. Indiferent dacă
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
istorice din județul Suceava, în ciuda vechimii sale. Denumirea satului Drăgoiești provine de la numele lui Drăgoi cel Bătrân, deși unele surse afirmă că s-ar trage de la numele lui Drăgoi Viteazul, amintit într-un document din 6 mai 1389 din timpul domniei lui Petru al II-lea Mușat (1375-1391) ca „Draguy Marscalus”, vornic de Tulova, dar care își avea curțile la Drăgoiești. Din cauza faptului că uricele lui Drăgoi Viteazul pentru satele Drăgoiești, Lucăcești, Botești și Căcăceani se pierduseră, domnitorul Ștefan cel Mare
Biserica de lemn din Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/320320_a_321649]
-
domnitorului Bogdan I al Moldovei (1359-1365), prin care satul Lămășeni este dat boierului Rotopan. În secolele următoare satul a fost, pe rând, sat răzeșesc, sat boieresc, sat domnesc și sat mănăstiresc. Conform cronicii parohiale redactate de preotul Petru Rusu, în timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504) a fost construită o biserică de lemn în imediata apropiere a actualei biserici. Tradiția menționează că din vechea biserică s-ar mai păstra încastrat deasupra golului de trecere în pronaos un fragment decorativ policrom, în
Biserica de lemn din Lămășeni () [Corola-website/Science/320340_a_321669]
-
necesară construirea unei biserici mai încăpătoare. Acest lucru s-a realizat între anii 1900-1908, prin construirea Bisericii Nașterea Maicii Domnului din Putna. După tradiția veche a Moldovei, biserica de lemn de la Putna ar fi fost construită la Volovăț în perioada domniei lui Dragoș Vodă, pe la mijlocul secolului al XIV-lea. Primul cronicar care a menționat această tradiție a fost marele vornic Nicolae Costin (1660-1712) în ""Letopisețul Țării Moldovei de la zidirea lumii până la 1601 și de la 1709 la 1711"". Lemnele vechi prezintă semne
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Putna () [Corola-website/Science/320372_a_321701]
-
Baphuon. Este într-o zonă din Cambodgia unde există un grup important de structuri antice.Acesta este cel mai sudic,dintre toate siturile din Angkor.Designul inițial și construcția templului s-au făcut în primă jumătatea a secolului 12,în timpul domniei lui Suryavarman ÎI(1113-1150) .Dedicat lui Vishnu, a fost construit că templu regal și de asemenea că și „capitala” orașului.Au fost găsite inscripții contemporane referindu-se la templu. Numele său original este necunoscut, dar se poate să fi fost
Angkor Wat () [Corola-website/Science/320373_a_321702]
-
decide s-o elimine pe Prințesa des Ursins pentru a fi singura care să aibă influență asupra regelui. Elizabeth obține repede influență completă asupra lui Filip al V-lea, care a fost considerat un rege slab. În primii ani de domnie a fost sfătuită de Alberoni și de unchiul ei, Ducele de Parma. Datorită sfaturilor lor a reușit să domine caracterul indecis al soțului ei care n-a contestat niciodată aceste decizii, care i-a acordat un rol puternic în politica
Elisabeta de Parma () [Corola-website/Science/321028_a_322357]
-
palmei cu care se făcuse anterior măsurătoarea unei moșii . În 1855 s-au unificat cele două etaloane vechi într-unul mediu, adaptat sistemului metric, cunoscut sub numele de "palma lui Știrbei vodă". "Palma lui Șerban vodă" a fost stabilită în timpul domniei lui Șerban Cantacuzino (1678-1688). În măsură modernă "palma lui Șerban vodă" păstrată pe o șipcă de lemn de la sfârșitul secolului 18 cu textul: "„palma domnească a lui Șerban vodă; opt palme de acestea iaste un stânjen al mării sale”". Palma
Palmă (unitate de măsură) () [Corola-website/Science/321055_a_322384]
-
opt palme de acestea iaste un stânjen al mării sale”". Palma lui Șerban vodă avea 24,5 cm. Palma lui Șerban vodă a fost cel mai adesea folosită, până la introducerea sistemului metric. "Palma lui Constantin vodă" a fost stabilită în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714), având 25,25 cm, fiind ceva mai mare decât cea anterioară, a lui Șerban vodă. Palma lui Constantin vodă a fost folosită mai rar decât cea al lui Șerban vodă, fiind întâlnită îndeosebi în Oltenia. "Palma
Palmă (unitate de măsură) () [Corola-website/Science/321055_a_322384]
-
cm, fiind ceva mai mare decât cea anterioară, a lui Șerban vodă. Palma lui Constantin vodă a fost folosită mai rar decât cea al lui Șerban vodă, fiind întâlnită îndeosebi în Oltenia. "Palma lui Știrbei vodă" a fost stabilită în timpul domniei lui Barbu Știrbei (1849-1853 și 1854-1856). În septembrie 1855 Vornicia din Lăuntru a propus și domnul Barbu Știrbei a aprobat ca stânjenul folosit în țară "„să se determineze după sistemul metric, hotărându-se a fi pe viitor de o lungime
Palmă (unitate de măsură) () [Corola-website/Science/321055_a_322384]
-
al IV-lea la putere. Curând, însă, vizirul a fost asasinat de armata lui Ibrahim, iar Mahmud al II-lea a renunțat temporar la reforme. Eforturile de reformă ulterioare ale sultanului au avut mai mult succes. În primii ani de domnie a lui Mahmud al II-lea, guvernatorul Egiptului Mehmet Ali Pașa a reușit să recucerească orașele sfinte Medina (1812) și Mecca (1813) de la saudiții din Nedjd. Domnia sa a marcat prima mare pierdere teritorială a Imperiului Otoman, Grecia obținându-și independența
Mahmud al II-lea al Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/321064_a_322393]
-
Acest eveniment, dublat de ocuparea provinciei otomane Algeria de către Franța începând cu 1830, a marcat începutul dezmembrării Imperiului Otoman. Popoarele neturce de pe teritoriul Imperiului, mai ales din Europa, au început să lupte pentru independență. Printre cele mai importante acte ale domniei lui Mahmud al II-lea s-a numărat abolirea ienicerilor în 1826, ceea ce a permis înființarea unei armate în stil european, recrutată mai ales din rândurile turcofonilor din Rumelia și Asia Mică. Mahmud a fost cel care a pus capăt
Mahmud al II-lea al Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/321064_a_322393]
-
la mijloc, aceasta putând fi cauza demolării zidurilor. Ctitorul bisericii mănăstirii Coșula este vistiernicul și apoi logofătul Mateiaș, fiul pârcălabului Grumaz. Acesta provenea dintr-o veche familie de boieri din Moldova. El a ocupat dregătoria de mare vistiernic în timpul primei domnii a lui Petru Rareș (1527-1538), prima sa menționare printre dregătorii sfatului domnesc având loc într-un document din 3 martie 1535. În calitate de vistiernic, Mateiaș avea responsabilitatea administrării veniturilor țării dar și ale curții domnești. El a fost un boier de
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
logofăt. Marele boier a fugit de la Făgăraș în perioada martie - aprilie 1545 și s-a înapoiat în Moldova prin Țara Românească. El apare într-un document al sfatului domnesc din 4 aprilie 1545. Mateiaș și-a păstrat dregătoria și în timpul domniei lui Iliaș al II-lea Rareș (1546-1551). El a ctitorit Biserica "Sf. Nicolae" de la Mănăstirea Coșula (1535) și Biserica "Pogorârea Sfântului Duh" din Horodniceni (1539). Vistiernicul Mateiaș a fost înmormântat în biserica ctitorită de el la Horodniceni, aici aflându-se
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
al III-lea (1757-1774) și o rochie de mătase. De asemenea, în alte două morminte au fost descoperite obiecte de inventar și anume: resturile unui veșmânt de stofă cu găitane de fir, respectiv o monedă de 15 para din timpul domniei sultanului Ahmed al III-lea (1703-1730). În curtea bisericii se află o clopotniță de tip zvoniță, formată dintr-un perete din stâlpi de zid cu trei arcade în care atârnă clopotele. Ea a fost construită în secolul al XIX-lea
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
Gheorghe Burada a studiat vioara în casa părintească. S-a perfecționat apoi în străinătate, cu diferiți profesori particulari la Paris, Viena și Dresda. Deși s-a specializat în studiul viorii, s-a afirmat ca dirijor de cor. În 1854, pe timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, Gheorghe Burada a înființat un cor religios, care cânta în limba română, dând primele răspunsuri la Sfânta Liturghie pe 23 aprilie 1854, în Biserica „Sfinții Atanasie și Chiril“ din Iași. În 1860, Gheorghe Burada a organizat și
Gheorghe Burada () [Corola-website/Science/321093_a_322422]
-
parlamentului, obigativitatea învățămânului primar, dreptul cu privire la expropieri, numirea funcționarilor publici, angajarea specialiștilor străini în reorganizarea administrației și a forțelor armate, reînființarea Consiliului de Stat și simplificare procedurilor pentru reformarea constituției. obiectivul acestui program de reforme era consolidareas securității sociale și domnia legii, ca și dezvoltarea și creșterea potențialuliu productiv al țării. Rolul conducător în acest proces i-a revenit Ministerului Economiei Naționale. Acest minister, din momentul creării sale în 1911, a fost condus de Emmanuel Benakis, un negustor elen grec din
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Cajvana din Bucovina (astăzi oraș în județul Suceava). Este cunoscută în România prin faptul că are un acoperiș din tablă din inox „bombardată cu aur”. Satul Cajvana este una dintre cele mai vechi localități de pe teritoriul actualului județ Suceava. În timpul domniei lui Ștefan cel Mare (1457-1504), meleagurile acestea au făcut parte din Ocolul domnesc. Prima mențiune scrisă cu privire la existența unei biserici în Cajvana este documentul lui Ștefan cel Mare din 15 martie 1490 prin care Domnul Moldovei închina 50 biserici cu
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Cajvana () [Corola-website/Science/321124_a_322453]
-
și care au înghesuit ca atare dezbaterea despre adevărul Bibliei în colțul cercetărilor arheologice. Concluzia autorilor este că istoria deuteronomistă, cu care a început monoteismul iudaic, a fost o mișcare de reformă a politeismului din Iuda și Israel inițiată sub domnia regelui iudeu Iozia. Scopul acestei campanii de propagandă religioasă era eliberarea de sub jugul suzeranității egiptene și anexarea teritoriului israelian (pe atunci ocupat de asirieni) la Iuda. Ca atare, regele Iozia era prezentat drept Mesia, adică eliberatorul poporului evreu. Din păcate
Biblia dezgropată () [Corola-website/Science/321138_a_322467]
-
făcăndusă în zilele d[umnealui] d[omnul] Nifon mitropolit, caimacan Alexandru Ghica”". După cum reiese din pisanie, biserica a fost ridicată în anul 1814. Urme de pictură sub actuala pictură murală indică o pictare interioară din prima etapă. În 1857, în timpul domniei lui Alexandru Ghica, "„ajungăndu în prostă stare”", a fost renovată de un nou rând de ctitori, o parte din ei fiind urmașii celor dintâi. Cu acest prilej lăcașul a fost extins spre apus, peretele dintre pronaos și naos fiind demolat
Biserica de lemn din Gemenea-Oncești () [Corola-website/Science/321143_a_322472]
-
fiind format din 6 obiective: Satul Solca este așezat într-o vale pitorească aflată la poalele Obcinelor Bucovinei, la o altitudine medie de 522 de metri. Prima sa atestare documentară datează dintr-un document din 15 ianuarie 1418, din timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432). La 7 martie 1502, Luca Arbore, portarul Sucevei, a cumpărat acest sat de la nepoții lui Cârstea Horaeț și ai lui Șandru Gherman. Mitropolitul Gheorghe Movilă a dăruit această așezare Mănăstirii Sucevița. La începutul secolului al
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
chiamă Răcătăul, în ținutul Putnei"" a ajuns domnitor în anul 1611 după ce voievodul Constantin Movilă nu a plătit birul din acel an. El a fost însoțit spre scaunul domnesc de hoardele de tătari ale lui Cantemir-bei. Tot cronicarul descrie prima domnie a lui Tomșa că a fost plină de vărsări de sânge. Neexistând nicio pisanie, nu se cunoaște anul în care s-a început construirea Mănăstirii Solca. Unele lucrări acreditează anul 1612 ca an al începerii construcției, dar nu există date
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
am început și am făcut biserică și mănăstire ... care s-au sfințit întru pomenire sfinților întru tot lăudaților apostoli de frunte întâi șăzători Petru și Pavel și altor sfinți apostoli"". Documentele și cronicile aduc precizarea că evenimentele de la sfârșitul primei domnii a lui Tomșa nu i-au permis domnitorului să finalizeze întreg complexul mănăstiresc. În cea de-a doua sa domnie (1621-1623), Ștefan Tomșa al II-lea a construit zidurile împrejmuitoare cu cele patru turnuri de sprijin din fiecare colț, stăreția
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
frunte întâi șăzători Petru și Pavel și altor sfinți apostoli"". Documentele și cronicile aduc precizarea că evenimentele de la sfârșitul primei domnii a lui Tomșa nu i-au permis domnitorului să finalizeze întreg complexul mănăstiresc. În cea de-a doua sa domnie (1621-1623), Ștefan Tomșa al II-lea a construit zidurile împrejmuitoare cu cele patru turnuri de sprijin din fiecare colț, stăreția și chiliile pentru călugări. Într-un document din aprilie - iulie 1623, se menționează că fiind ""scos din patria domniei sale"", domnitorul
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
împrejmuitoare cu cele patru turnuri de sprijin din fiecare colț, stăreția și chiliile pentru călugări. Într-un document din aprilie - iulie 1623, se menționează că fiind ""scos din patria domniei sale"", domnitorul Ștefan Tomșa ""n-a putut-o sfârși"" în prima domnie. Astfel, în a doua domnie ""a sfârșit cu totul și această sfântă mănăstire Solca... și a miluit și întărit acest dumnezeiesc hram cu sate și cu vaduri de moară și cu țigani și cu vii și cu alte felurite miluiri
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]