14,427 matches
-
își creaseră, în regim de urgență, propriile trupe. Ale Securității, în primul rând. Acestea stăteau cu fața întoarsă către populație și o "scanau" clipă de clipă, aplicând continuu teroarea, o tehnică a hăcuirii bazată pe lipsa de identitate certă a "dușmanilor". Ceea ce-nseamnă: oricine putea deveni dușman (sublin. noastră, C.I.). Toți câți păreau să nu consimtă la noua stare de lucruri (și asta începea, vă amintiți, de la cei care îndrăzneau să poarte pălărie sau să aibă gulerul călcat la cămașă), care
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
decizia nr. 134, filele 197-199. 14 Dosar 19/951, fila 109 verso: Movilă Sergiu Petre învinuit pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale a statului, art. 209, partea II-a, lit. f., cod penal. Și fila 110 verso: "În fapt: Dușmanul de clasă din țara noastră, întransformându-se (sic!) în uneltele imperialiștilor de peste hotare, caută să zădărnicească eforturile constructive ale oamenilor muncii și să-și regrupeze forțele risipite, trecând la organizațiuni de tipul celei denumite mișcarea oamenilor dreptății din România (M.O.
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cum spune cronicarul, în luptele sale cu muntenii, cu secuii și ungurii și cu leșii. Armata în dobândă era neregulată, probabil avea ghioage, arcuri, baltage, dar tot al lor era și fuga care, „deși rușinoasă însă-i sănătoasă". „Când erau dușmani creștini în țară, care trebuiau scoși, mergea Domnul împotriva lor cu ajutor tătărăsc. Și cu acest prilej tătarii prădau țara chiar sub ochii Domnului și a oștirii lui, fără ca ei să îndrăznească a se opune. Când, la 1717, Mihaiu Racoviță
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ce a fost Boianul de la răsărit, acolo unde până mai ieri fusese inimă de națiune română, dar de unde astăzi „viața românească se rupe în trei fâșii, după cum Dumnezeu a sortit Moldovei să se rupă în trei trupuri azvârlite pradă la dușmani". În secolul al XV-lea Vasluiul își împărțea rolul de capitală cu Suceava - el fiind și punct de veghe în caz de război - dar, odată cu mutarea capitalei la Iași, Vasluiul își pierde din însemnătate. În secolul al XVI-lea odată cu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
autor, astfel încât să se poată face diferențieri, iar nu după o judecată de ansamblu, care putea induce în eroare". Motivele enunțate erau: 1) răutatea autorilor perfizi era atât de mare încât, pe lângă ea, bunătatea lor era aproape nulă; 2) erau dușmani ai sfintei religii, deoarece o calomniau în mii de feluri și îi îndepărtau pe catolici de credință; 3) a ajuta la promovarea autorilor ce se opuneau credinței era scandalos, deoarece îi determina pe mulți, mai ales tineri, să facă aceleași
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
însă prin modul de funcționare serveau unor interese contrare religiei; ele nu puteau fi tolerate, pentru că în acest fel catolicii ar fi propagat fără să vrea interesele liberale. În ziare nu era recomandat să fie menționate nici evenimentele sărbătorite de către "dușmanii religiei". Acest lucru era permis doar dacă era dezvăluit faptul că prin scop, promovare, mod de organizare și consecințe, evenimentele în cauză erau infame și nedrepte față de Sfânta Religie și Biserică 81. Un asemenea comportament era considerat necesar, deși catolicii
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de pierderea Statelor Papale odată cu unificarea Italiei. Vaticanul a monitorizat difuziunea cărților dăunătoare spiritului. În enciclica Nostis et nobiscum 111 Papa a caracterizat mijloacele de comunicare ca fiind propagatoare de idei noi: " Între numeroasele capcane de care se folosesc șireții dușmani ai Bisericii și ai societății pentru a atrage mulțimile, un loc fruntaș este ocupat, fără îndoială, de folosirea în scopuri josnice a tiparului, încă de foarte mult timp. Astfel, au avut grijă să nu treacă măcar o zi fără să
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
mitropolitul de Roman, Melchisedec, s-au pronunțat clar împotriva înființării Arhiepiscopiei și Episcopiei catolice la București și Iași; în sesiunea Sinodului din 17 mai 1883, Melchisedec a prezentat un studiu în care "papismul" era considerat unul dintre cei mai mari dușmani ai Bisericii Ortodoxe, iar înființarea episcopatelor romano-catolice, o parte dintr-un proiect de ocupație religioasă a României de către Vatican 266. Atât primul ministru, Ion C. Brătianu, cât și ministrul Cultelor, Kretzulescu, au dat asigurări că interesele Bisericii Ortodoxe Române nu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
să exprime concepția Bisericii despre acest fenomen: Farul nou (făcea referire la farul care are menirea de a îndruma pe drumul cel bun comunitățile și credincioșii catolici), Sentinela Catolică (avea rolul de a apăra comunitatea catolică și de a răspunde "dușmanilor" Bisericii Catolice), Lumina creștinului (a urmărit "luminarea" și îndrumarea spre adevăr), Presa Bună (în opoziție cu cea "rea", dăunătoare Bisericii implicit societății în concepția acesteia) etc. Comparativ cu presa catolică din Occident, cea din România nu a fost la fel de dezvoltată
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
fost arestați mai mulți preoți, iar arhiepiscopul și secretarul său (preotul Lucius) au fost desemnați să administreze bisericile și parohiile acestora. Școlile și institutele catolice au fost reamenajate ca spitale și au fost rechiziționate de statul român ca bunuri ale "dușmanului"519, atitudine față de care episcopul Netzhammer a protestat în numeroase rânduri. A fost percheziționat și Spitalul episcopal, sub pretextul găsirii unui eventual telegraf fără fir. După intrarea trupelor germane în București și refugiul guvernului român la Iași, situația s-a
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
despre catolicii din întreaga lume și despre evenimentele mai importante petrecute în fiecare lună. În iulie 1913 au apărut la această rubrică (pe lângă informații despre situația din Mexic, Franța și Albania) și câteva știri despre francomasonii italieni, care erau considerați "dușmanii cei mai mari și ipocriți ai Bisericii catolice și care au batjocorât pe Dumnezeu și Biserica în Livorno"572. În ultimul număr din anul 1913 s-a făcut un bilanț al anului care trecuse, iar autorii au mulțumit celor care
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
dieceza de Iași cu cele mai multe informații externe. Ea îi înștiința pe cititorii catolici din Moldova despre evenimentele petrecute în comunitățile catolice din lumea întreagă. De exemplu, la rubrica "Știri externe", a apărut un articol despre francmasonii italieni: "În Italia, francmasonii, dușmanii cei mai mari și ipocriți ai Bisericii, au câștigat mulți partizani în rândurile ofițerilor"615. În acest articol se povestea un incident petrecut la Livorno și se exprima atitudinea Bisericii față de francmasoni (era definitorie din modul cum erau caracterizați membrii
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
creație a Bisericii Catolice din timpul Evului Mediu"643, menționându-se apoi că: "Vitregia timpurilor, însă și răutatea oamenilor au smuls din mâinile Bisericii aceste institute de înaltă cultură și de cele mai multe ori au făcut din ele, tocmai în numele științei, dușmani înverșunați ai Bisericii"644. După prezentarea realității privite prin prisma Bisericii, se făcea apoi o trecere în revistă a Institutelor catolice de învățământ superior din Europa, amintindu-se și de școlile catolice din Moldova. Un alt articol care a prezentat
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
2012, ora 22.46. 117 J.L. Ruiz Sanchez, Prensa y propaganda catolica (1832-1965), Universidad de Sevilla, Sevilla, 2002, p. 19. 118 "Ziariștii catolici trebuie să se dedice în întregime țelului de a transforma în leac pentru societate și Biserică ceea ce dușmanii folosesc în dauna amândurora. Deși, fiind catolici, nu veți putea folosi mijloacele necurate pe care adversarii le întrebuințeză atât de des, îi veți putea egala cu ușurință prin varietate, eleganța stilului și atenta redactare a știrilor, ba chiar îi puteți
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
ale cărei cuvinte rostite sau scrise sunt o garanție a drepturilor catolicismului, să se dedice activ apărării religiei. Însă, pentru a obține aceste rezultate pozitive, este absolut necesară unitatea în gânduri și fapte. Nimic nu-i bucură mai mult pe dușmanii Bisericii decât contradicțiile dintre catolici. Aceștia trebuie convinși să evite cu orice preț disensiunile, amintindu-le acele cuvinte divine: Orice împărăție dezbinată va pieri (Mt. 12-25). Iar dacă, pentru a păstra unitatea, e nevoie ca fiecare să renunțe la propria
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Camilli 1840-1915. Premier évêque de Jassy-Roumanie, Extrait de la These Doctorale, Roma, 1980, p. 13. 268 Ion Dumitru Snagov, Monumentan Romaniae Vaticana. Manoscritti. Documenti. Carti, Biblioteca Apostolica Vaticana, Roma, 1996, p. 186. 269"Papismul era considerat unul dintre cei mai mari dușmani ai Bisericii Ortodoxe, iar înființarea episcopiilor catolice, parte a unui proiect de cucerire religioasă a întregii Românii de către Sfântul Scaun", (Pietro Tocănel, Storia della Chiesa Cattolica in Romania, vol. III/2, Il Vicariato Apostolico e le missioni dei frati minori
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
f. 2323. 1011 AERC Iași, dosar 1/1826-1950, f. 487. 1012 Ibidem, f. 489. 1013 Cel mai tradus autor publicat în această serie a fost C. Schmidt, cu numeroase povestioare: Doctorul năzdrăvan, Îngerul sclavilor, Ouăle de Paști, Trandafirul, Iubiți pe dușmanii voștri, Coșulețul cu flori, Noaptea de Crăciun etc. 1014 Din seria religioasă, amintim: Pius XI, Scrisoarea Enciclică despre adevărata unire religioasă, A. Hoppe, Lourdes în strălucirea minunilor sale, Francisc de Salles, Îndrumarea la viața evlavioasă, A.J. Negrilesti, Români și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
cel cu ciclopul Polifem, ne reamintește că ospitalitate și ostilitate, derivă din același etimon și linia de despărțire între ele e deosebit de fragilă. Dar, după analiza lui Alain Montandon, Ulise, oaspetele se comportă în peștera gazdei sale cu violența unui dușman, încălcând el însuși regulile doritei ospitalități. Ideea că ospitalitatea poate fi devoratoare, căpcăunescă și canibalescă, că încă din momentul întâlnirii între oaspete și gazdă se pune problema care din ei îl va devora pe celălalt, este prezentă în aproape toate
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Ulise este mai puțin eroul vindicativ care își răzbună o jignire personală și mai curând instrumentul care reinstaurează dreptatea și instituțiile fundamentale ale unei societăți civilizate. De aceea s-a putut remarca că el refuză să se bucure de moartea dușmanilor (spre deosebire de războinicul din Iliada): "nu e bine să te mândrești cu moarte de om. Pe ăștia ursita și nelegiuirile lor i-au doborât..." (22.412-413)112* deoarece (1.7)113 propria lor prostie agravează soarta oamenilor. Dar înainte de măcelul pretendenților
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Quinet care exclamă "Mai rabdă inimă!"190, adăugând: "Cum spune Ulise, înainte de a-și lansa săgețile!"191 Aceste cuvinte reluate invariabil atestă identificarea eroului cu eroul Odiseii care simbolisează pentru Quinet răbdarea, fidelitatea nealterată față de patrie și mânia în fața "pretendenților", dușmani politici care nesocotesc Statul. Romantism ale cărui urme le găsim în Itaca lui Botho Strauss în care livada lui Laerte este un paradis regăsit. Imagine a unui Heimat restaurat"192. "Apfel, Feigen, Oliven, der Weinund das Gemuse, die Birnen: alles
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
arta militară ce definește surprizele drept "atacuri neprevăzute la care nu ne așteptăm". Și adăugăm la neașteptat secretul: Reușita surprizelor este dată de secretul și arta de a se comporta în așa fel încât să nu dăm nimic de bănuit dușmanului." Iată astfel definită o strategie valabilă în aceeași măsură în estetică cât și în erotică. Este nimerit să ne amintim și despre efectul fiziologic provocat de către efectul de surpriză. Diderot, autor dramatic care se pricepe la paradoxurile actorului, scrie un
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a lui David vin să se adauge alte mituri, precum cel al lui Oedip deja numit 357, dar și povestea lui Aiax, a faimoasei sale mânii și nebunia sa momentană ucigașă pe care Atena o abate asupra oilor, substitute ale dușmanilor care l-au batjocorit. Carnagiile lui Iulian țin de acest fel tip de furie. Aluzia la sandalele pe care paricidul Iulian le lasă la intrarea locuinței sale ("După ce-și scoase sandalele, deschise încet și intră") și pe care le
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
aceeași incomprehensibilă rătăcire ca și câinii, ne aduce aminte de unele personaje ale lui E. T. Hoffmann ale cărui povești nocturne Landolfi le cunoștea bine. Aceeași animalitate ("Semăna cu acele pisici care, ca să nu-și piardă din ochi prada sau dușmanul nu clipește din două rânduri de gene ci dintr-una în același timp")441, același caracter fantastic (personajul cu darul său de a pândi, se ivește pe neașteptate "sosind de nu se știe unde), aceeași vechime (gazda este îmbrăcată cu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
înțelese. Jean Bruller intră în rezistență, alegând pseudonimul de Vercors, "plin de o aspră înalțime", care evoca numele masivului unde el se gândise să facă rezistența, publicând acest manifest contra invadatorului, pentru a arăta că nu există compromis posibil cu dușmanul. El vrea să arate că toată curtoazia cuceritorilor nu poate să ascundă complicitatea lor (voluntară sau involuntară) cu o ideologie odioasă. "Mulțumesc lui Dumnezeu pare un om cumsecade" spusese odată unchiul. Nepoata ridicase din umeri, semnificând explicit că aceasta nu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
face "ca și cum ofițerul nu ar exista, ca și cum ar fi fost o fantomă". Această liniște nu e lipsită de o anumită cutoazie: unchiul nu va închide niciodată ușa cu cheia ("nu pot fără ca să sufăr să ofensez pe cineva, fie el dușmanul meu") lăsându-i posibilitatea de a intra în camera lor de zi. Această ospitalitate minimă va fi respectată până la sfârșit. El însuși nu va încerca niciodată să-și impună prezența, refuzând să ocupe locul ("Un fotoliu era acolo aproape. El
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]