13,416 matches
-
de lei vă asigură automat liniștea sufletească și viața veșnică. Apoi. Pe adresa de mail (zâmbesc-din-nou coadă de maimuță suflet-vindecat punct ro), trimiteți o copie a ordinului de plată, în format jpeg. Iar la subiect scrieți doar cuvântul care vă doare. Cuvântul-cheie. Cuvântul care vă exprimă suferința. În cel mult douăzeci și patru de ore veți simți o ușurare fără seamăn. Și toate necazurile voastre se vor termina. Iar acum, dragii mei frați, dragele mele surori, vă urez o seară frumoasă în continuare
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
idiotul ăsta mi-a omorât florile. Cu zâmbetul pe buze. Într-o lume normală, aș avea tot dreptul să-l dau în judecată. I-aș cere despăgubiri astronomice, ca să-l usture și să simtă și el cum e să te doară. Păi asta nu-i dreptate. Adică eu nu mai știu cum să-mi drămuiesc pensia, iar mitocanul ăsta se droghează în fața mea și merge pe motocicleta aia pe care cine știe de unde-o fi furat-o. Și să nu crezi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
absent. O javră. Poate să moară omul lângă el, nu-i pasă. Nici cât negru sub unghie nu-i pasă. Îmi plimb privirea prin cameră, în căutarea unui obiect cu care să-l lovesc în cap. Să tresară. Să-l doară. Să-l văd cum se ntoarce. Să-i văd mirarea amestecată cu furie în ochii ăia nesimțiți. Să văd cum își duce mâna la cap, cum își pipăie țeasta, cum se uită la palma pătată de sânge. Pe măsuța coșcovită
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
și de ce-ai chemat-o. Hai, mă, lasă-mă-n durerea mea. Păi cum să chemi, frate, neica nimeni d-ăștia să-mi cânte mie la nuntă. Ete, fleoșc. Cică dă bine. În ochii la cine? Ete, și mă doare pă mine la bască că-i place de ea lu nașu. Nașu e un snov. Snov. Adică se ține de snoave, bă. Se dă mare că ie cult. Și ce cântă asta? Zdrang, sau cum o cheamă. Ce, mă? Giaz
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
că așa m-a învățat mama. Aud niște pași, apoi ușa se deschide. O femeie. O doamnă. O întreb dacă aici e cabinetul de masaj. Da, poftiți, intrați, făceți-vă comod. Îi mulțumesc, mă așez pe un scaun. Ce vă doare? Îi povestesc doamnei despre vertebra mea neprietenoasă (aia din zona lombară), apoi despre vertebra mea dușmănoasă (aia din zona cervicală). Se rezolvă, sunteți pe mâini bune. Zâmbesc. Ce bine. O să am parte de un masaj minunat. Doamna îmi spune să
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
pe burtă, pe catafalcul plăcerilor. Doamna ia o sticluță, își toarnă puțin ulei în palme și începe să mă frământe cu abnegație. Trece un minut. Nu simt nici o plăcere. Îi spun doamnei să mă manipuleze mai cu milă. Ce, vă doare? Sunteți un delicat? Stați liniștit, o să plecați de-aicea cu zece ani mai tinerel. Acuma lăsați-mă să mă concentrez. Trebuie să localizez durerea și să-i vin de hac. Îmi dau seama că am uitat s-o întreb pe
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
nevastă-ta și zi-i s-o sune ea pă Geta și s-o cheme la ea vro două ore. Pă Geta, bă, surdule, pă nevastă-mea. Nu știu, Boss, să gătească și ele ceva-mpreună, să facă sarmale, mă doare-n șpiț. Nu, stai așa că nu-i bine, că se prinde și nevastă-ta și dup aia m-am dus pă ghenă. Nu, fii atent, Șerif. Zi-i că s-o cheme ea pă Geta la ea s-o ajute
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
m-am oprit. Ațipeam. Și el zice: mai mângâie-mă puțin. OK. Îl mai mângâi cinci minute. Și iar mă opresc. Și el iar zice: hai mai mângâie-mă puțin. Și tot așa. După vreo oră eram deja obosită, mă durea mușchiul ăsta de la umăr. Și mă opresc. Eram hotărâtă să dorm un pic. Și-l aud cum zice, încet și clar: mângâie-mă-n paștele mă-tii, că te bat de te las lată. Am început să-l mângâi ca
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
pe femeia cu andrelele în mână, care tot timpul trăncănea din gură, aș fi vrut parcă s-o mușc de picior până la sânge. Dar îmi sugeam, gata să plâng, buza de jos. Capul îmi atârna într-o parte și mă durea de furia ce mă cuprinsese. Am vrut să mă așez pe marginea șanțului să mă liniștesc, dar picioarele îmi tremurau ca apucate de friguri. Mi se împăienjeniseră ochii de lacrimi, printre ele vedeam deformată gloata de copii îndepărtându-se. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mai facem vin. O să iau o cană mare de must și-o să mă cocoț pe gard să-i fac în ciudă. Tata mă lasă să beau cât vreau eu... Uneori, îmi spune râzând să beau mai puțin, să nu mă doară burta. Poate să mă doară, o să beau tot, până la ultimul strop! Stau la umbră sub gard, două vecine vorbesc în poartă, spun că și-au hrănit copiii și i-au culcat: somnul de după-amiază. Mă bucur că ele nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
o cană mare de must și-o să mă cocoț pe gard să-i fac în ciudă. Tata mă lasă să beau cât vreau eu... Uneori, îmi spune râzând să beau mai puțin, să nu mă doară burta. Poate să mă doară, o să beau tot, până la ultimul strop! Stau la umbră sub gard, două vecine vorbesc în poartă, spun că și-au hrănit copiii și i-au culcat: somnul de după-amiază. Mă bucur că ele nu mă văd, eu stau pitit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Supărarea mă stăpânea. Mă întrebam cum e acum la vie, pe deal. Dacă plouă, tata n-are unde să se adăpostească, doar sub căruță, cum am făcut-o amândoi când ne-a prins o ploaie în câmp. Un picior mă durea, părea amorțit. Simțeam o înțepătură mai sus de genunchi. Somnul îmi dispăruse brusc, mă uitam dezamăgit la cerul cenușiu și copacii triști de afară. M-am pipăit pe sub plapumă și am constatat cu stupoare că aveam o mică crescătură pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
numaidecât. De-ar veni tata să vadă ce-i cu mine. Mi-ar spune, dacă mai scap sau nu. Deodată, ușa s-a deschis și el a pătruns în încăpere. S-a apropiat și mi-a spus: Ce ai? Mă doare piciorul, am îngăimat, ațipit. M-a dezvelit și m-a pipăit ușor. Vezi dacă spui urături când nu trebuie, ai făcut o bubă. Colindele se cântă numai de Crăciun. Să ții minte... Te dau cu puțin spirt și-o să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
să vezi după atâta holercă! Ce holercă! Nu văd că am cataractă, dar tu nu vrei să mă duci la doctor... Eu să te duc la doctor! Ai cataractă de la băutură. N-am băut... Hai, vino și mă descalță. Mă dor ochii, am înghețat de frig... Dacă nu ne-am mutat până acum, să rămânem aici. Ce vorbești, omule, ești beat! Atâta știi, să te îmbeți. Intelectual ești tu?... Mai rău ca cei mai ordinari oameni. Nu meriți să treci prin fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Covent Garden, în 1968, el era plecat și repetam cu altul, Jean Bonhomme. Avea o voce foarte frumoasă, dar nu avea... fluiditate. Era foarte fricos și, probabil ca să-și dovedească temperamentul, mă lua și mă strângea prin toate părțile. Mă durea, dar n-am dat mare atenție! A doua zi, aveam zece urme de degete pe mine absolut vinete! Please, not so strong! Relax! Am râs multă vreme după. — La Londra au fost spectacole de Carmen în 1968, 1969 și 1974
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
însă mă sufocă aceste simțăminte bizare, contradictorii. Satisfacția mea deplină este atunci când ajung la mormintele părinților și le pot aprinde câte o lumânare, iar ei stau cuminți, la locurile unde au fost puși cu mulți ani în urmă. Aceste sentimente dor tare, când nu-i mai găsești pe cei dragi și stând lângă mormânt îți amintești de multe momente când ai avut unele comportări necuviincioase față de ei și acum regreți, sau de altele în care a trebuit să te desparți de
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
de supărări, de activități numai cu insomnii și tare multe neplăceri, în special sufletești. Dar, cum timpul vindecă multe situații și le duce cu el, am beneficiat și eu de efectele lui și am început să uit din cele care dureau și să mă bucur și de zile cu soare, senine, fără griji și dureri. Lucrurile au început să se clarifice, necazurile să mai fie separate de bucurii, unele uitate altele evitate și am început să mă integrez în noul program
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
cu sfaturi, el cu ce poate, cu transport,bani, apă minerală, clever și uneori și cu sfaturi din viața mondenă, actuală, pe care încearcă să o aplice și ei,dar nu mai este loc de alții. Când sunt aici mie dor de meleagurile maramureșene, iar dacă merg acolo, doresc să mă întorc repede aici la cuibul și locurile trăite în copilărie, pe care nu le voi uita nici când voi merge în rai. Unii se distrează de spusele mele, dar eu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
regulă o investiție substanțială în promovare - spoturi TV și radio, machete în presa scrisă, panouri stradale etc. Însă toate acestea sunt mai greu de asigurat când alimentezi tipărirea unei reviste din entuziasm și bani aduși de acasă. În schimb, inițiatorii DoR au apelat la Facebook. și au continuat să se folosească de site-ul de socializare online nu doar pentru a comunica despre conținutul revistei, ci și pentru a transmite din spiritul ei. E o soluție tentantă pentru multe alte publicații
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
au decis să continue proiectul, cu apariție trimestrială. Pe Facebook, fanii au continuat să se înmulțească. La un an de la lansare, erau peste 15.000. În martie 2011, imediat după publicarea celui de al cincilea număr, pagina de Facebook a DoR înregistra peste 28.000 de fani. Revista vinde în jur de 2.000 de exemplare pe număr. În aceste condiții, vorbim de un succes pe Facebook, sau de un eșec în print? La urma urmei, e ușor să dai like
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
îngreunând și mai tare adaptarea la nou. Tânărul pictor relatează cu amuzament: „Tot modei europene a căzut jertfă și barba frumoasă neagră a lui Cantacuzeno, cu care eram bine. Acest boier avea un cap de o rară frumusețe și mă durea sufletul, când a trebuit să-și rază barba, care nu se potrivea deloc cu costumul său francez. Aparținând și el înaltei aristocrații române, se cerea să imite moda europeană și deoarece casa sa era frecventată și de generali ruși, și-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
primul meu loc de muncă, vreau să-ți spun că azi am trimis un pachet acasă și mașina care l-a luat era plină de alte pachete. Pentru diferite orașe, scria pe ele Sibiu, Piatra Neamț etc. Nu știu de ce mă doare inima când văd așa ceva... Muncesc săracii români... E ciudat de sărbători, mergi pe stradă și auzi cum vorbesc la telefon: — Ți-a plăcut, mă? — Dar puloverul i-a venit lu’ ăla mic? — Bine, mă bucur, spune-i că-i trimit
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
un telefon și montam ornamente în munții Italiei. Știi ce e de nesuportat câteodată? Faptul că îi deranjează că tu ai o viață personală, o familie. Nu poți fi trist sau gân ditor. Acum am învățat să spun că mă doare capul sau că am puțină febră și ascund că, de fapt, sunt îngrijorată sau tristă. Emigranții sunt cumpărați trup, suflet și creier (după părerea lor). Când muncești, trebuie să o faci cu afecțiune și gândurile tale trebuie să fie îndreptate
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ajunge la o cifră impresionantă. Bineînțeles că la un moment dat cunoștiințele se întretaie, unele devin comune, dar hai să încercăm. Deci, iată pe cine cunosc eu: - Mariana - colegă de serviciu, ingineră, o fată deosebită (când era tristă, spunea „mă doare casa sufletului”) - Matei - un nepot ambițios, și a adus și nevasta după el, a muncit de-a ajuns la 40 de kilograme, dar și-a făcut casă la țară - Mihai - un vecin, cel cu care m-am întâlnit în Roma
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
șase persoane. Acasă am cel puțin cinci persoane de care mi-e dor mereu. Și știu absolut tot ce le trebuie tuturor. Nino ia Halcion la 20.30 și Protelos la 22. Ana folosește o anumită cremă când o mai doare piciorul. Nepoțelului meu îi plac desenele cu Cartea junglei. Cea mică și-a luat ochelari și o cam doare capul. Mama vrea să facem un gărduleț la cimitir. Ana nu mai poate mesteca biscuiți. Cea mare și-ar dori o
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]