12,639 matches
-
Iliescu, „Un Gulliver în țara chiticilor”, RL, 1983, 52; Zaharia Sângeorzan, Un „han” al poveștilor, CRC, 1984, 22; Rotaru, O ist., III, 699-670; Cândroveanu, Lit. rom., 190-193; Paul Cernat, Sertarele lui Mircea Sântimbreanu, OC, 2002, 101; Iordan Datcu, Carnetele de editor ale lui Mircea Sântimbreanu, ALA, 2001, 551; Popa, Ist. lit., I, 1067; Dicț. scriit. rom., IV, 264-266. O. S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289473_a_290802]
-
religios, Jean de Calvin, a numit-o plebeia meretrix, târfă de rând. Este adevărat că unii exegeți i-au pus la îndoială existența ca poetă, acceptând-o doar ca și curtezană. Publicarea volumului Opere, al Louisei Labé în 1555, de către editorul ce tipărise pe poetul renascentist Petrarca, a avut răsunet. Au fost apreciate sonetele ei în stil Petrarca, elegiile, alegoria Debat de Folie d'Amour a fost comparată cu Elogiul prostiei al lui Erasmus. Lucrările ei au fost traduse în germană
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
repezea de multe ori, dar Fiammeta îl primea, îi oferea bucuria întâlnirii, își crea sieși bucuria întâlnirii și conversației cu el. Delgadina Gabriel Garcia Marquez, Povestea târfelor mele triste Scriitorul columbian Gabriel Garcia Marquez (n. 1927), fost jurnalist, scenarist și editor, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1982, este autorul unor opere reprezentative pentru lumea latină a Americii și pentru literatura universală: Un veac de singurătate, Toamna patriarhului, Cronica unei morți anunțate, Dragoste în vremea holerei, Despre dragoste și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Vancea ș.a. Se produce o evoluție a gustului literar și, deoarece multe piese reprezentate sunt considerate neizbutite, se insistă asupra stimulării creației originale prin concursuri și premii. Încă din 1898 luase ființă, la propunerea lui Virgil Onițiu și cu sprijinul editorului N. I. Ciurcu din Brașov, colecția „Biblioteca teatrală”, unde erau tipărite piese de teatru originale, localizări și traduceri. Puse sub semnul valorii educative, aceste lucrări dramatice, majoritatea de inspirație locală, au circulat mult în Transilvania. Colecția se deschidea cu Soare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
STĂNCESCU, Dumitru (20.XII.1866, București - 9.VII.1899, Axenfels, Elveția), prozator, culegător de folclor, editor și traducător. S-a născut într-o familie de intelectuali cu un rol însemnat în viața culturală a Bucureștilor. Atât tatăl său, Alexandru Stăncescu, o vreme secretar al Ateneului Român, cât și unchiul său, Constantin I. Stăncescu, scriitor, director al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
cântecul epic muntenesc și oltenesc, care însumează 127 de poziții. Alte câteva componente particularizează opera lui F.: aceea de bibliograf, responsabil al colectivului care a realizat Bibliografia generală a etnografiei și folclorului românesc (I-II, 1968-2002), în fine, aceea de editor. SCRIERI: Miorița. Tipologie, circulație, geneză, texte, pref. Pavel Apostol, București, 1964; Bibliografia generală a etnografiei și folclorului românesc, I-II, București, 1968-2002 (în colaborare); G. Coșbuc și creația populară, București, 1971; Recherches comparées de folklore sud-est européen, București, 1972; Coordonate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
misiunea pentru a urgenta aducerea prințului străin, din 1863, odată cu apariția construcției numită În epocă „monstruoasa coaliție”, lucrurile s-au schimbat <ref id="14"> 14 V. Russu, „Monstruoasa coaliție” și detronarea lui Al. I. Cuza, În Cuza Vodă. In memoriam, editori L. Boicu, Gh. Platon, Al. Zub, Iași, 1973, p. 503-550.</ref>. Anul 1863 consemnează și o modificare de atitudine atât În concepția politică, cât și În modul de guvernare a lui Al. I. Cuza, modificare sesizată mai ales de acei
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
, Constantin (27.VII.1928, București), istoric literar, editor și poet. Este fiul Casandrei (n. Miulescu) și al lui Dumitru Popescu, funcționar. A urmat la București școala primară, Liceul „Gh. Șincai”, absolvit în 1948, și Facultatea de Filologie, secția limbi clasice, luându-și licența în 1961. Este profesor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
ZAMFIRESCU, Dan (21.XII.1933, București), istoric literar, editor și publicist. Este fiul Elenei (n. Adamescu) și al lui Ion Zamfirescu, inginer agronom. Învață la București, unde urmează Liceul „Titu Maiorescu”, devenit în 1948 „I. L. Caragiale” (1944-1952). Interzicându-i-se, din motive politice, să se prezinte la examenul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
Abecedariul lui George Lazar (1883), studiu apărut în „Revista pentru istorie, arheologie și filologie” și în broșură, însoțind o ediție facsimilată a cărții, nu este în măsură să-i consolideze autoritatea științifică, deoarece abecedarul se va dovedi un fals al editorului Zaharia Carcalechi. În ceea ce privește ideile despre istoria literaturii, V., discipol al lui V.A. Urechia și al profesorilor Emilio Castelar și Felipe Monlau de la Universitatea din Madrid, nu este cu nimic original. Literatura, afirmă el în cursul inaugural ținut la Universitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290593_a_291922]
-
REVISTA ORĂȘTIEI, publicație apărută la Orăștie, săptămânal, între 13 ianuarie 1895 și 5 ianuarie 1900. Director și editor: Aurel Popovici-Barcianu. Subintitulată „Organ social, economic și literar”, R.O. este, inițial, o gazetă fără preocupări politice explicite, care publică articole de informație sau știri și reproduce multă literatură din periodicele din Regat. Începând cu 16 noiembrie 1895, având o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289245_a_290574]
-
A mai redactat, în colaborare, dicționare de factură enciclopedică, la care a fost și revizor (Dicționarul enciclopedic ilustrat, 1999, Mic lexicon de nume proprii celebre, 2001 ș.a.). Autor al unor prefețe și postfețe, F. a avut și câteva experiențe de editor. A publicat o plachetă de „stihuri epigramatice” a Margaretei Faifer și un volum de teatru al lui Laurențiu Faifer, o culegere din însemnările lui Arșavir Acterian, un studiu de poetică și stilistică al Irinei Andone. A editat, de asemenea, Didahiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
, Virgil (pseudonim al lui Virgil Untaru; 16.VIII.1920, Lădești, j. Vâlcea - 28.IX.2006, Paris), critic literar, poet, eseist, jurnalist și editor. Este fiul Mariei (n. Neagoie) și al lui Dumitru Untaru, țărani. Învață la Liceul „Alexandru Lahovari” din Râmnicu Vâlcea și își ia bacalaureatul, în 1939, la Liceul „Spiru Haret” din București. Este licențiat al Facultății de Litere și Filosofie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
strălucitul său predecesor, Chesarie. Tipărește Mineiele pentru lunile februarie și martie, pregătite de Chesarie, și continuă, în 1780, traducerea celorlalte șase volume până în luna septembrie, alături de mai vechi colaboratori: Anatolie ierodiacon, Rafail monahul sau Iordan Cappadochianul grămătic. Făcând operă de editor și tălmăcitor al mineielor, punând la contribuție traduceri din vieților sfinților făcute de Dosoftei, Radu Greceanu și episcopul Damaschin, F. este original în transpunerea literară a „cântărilor” religioase și rămâne autorul incontestabil al prefețelor. În prefața pe aprilie, înalță un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286989_a_288318]
-
e măcelărit de cei din escortă, rămășițele fiindu-i azvârlite în Tundja, un afluent al Mariței. Înzestrarea artistică a lui A.I. a fost bogată. Excela în xilogravură, dar era și îndemânatic desenator și un caligraf cu slovă măiastră. A fost editor și tipograf, a tradus sau a compilat, a scris cărți el însuși. Dintre cele treizeci și opt de cărți tipărite de A.I., douăzeci și patru au apărut în românește. Sunt, în general, tipărituri religioase, dar și texte cu caracter didactic și moral
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
umanistă (Cartea Românească, 1983; Humanitas, 1991, 1996, 2004, 2005); Le Journal de Paltinis (La Découverte, Paris, 1998); Paltinis Diary (CEU Press, Budapesta și New York, 2000); Dziennik z Păltinișu. Pajdeja jako model w kulturze humanistycznej (Pograznicze, Sejny, 2001); Epistolar (coautor și editor: Cartea Românească, 1987; Humanitas, 1996); Apel către lichele (Humanitas, 1992, 1996); Cearta cu filozofia (Humanitas, 1992, 2005); Despre limită (Humanitas, 1994); De la limite. Petit traité à l’usage des orgueilleux (Éd. Michalon, Paris, 1997); Itinerariile unei vieți: E.M. Cioran urmat
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
spunea "bătrînul și tiranicul Vizir")26 a vizitat școala. Vizita lui i-a trezit la realitate pe cei care (ca Iorga) erau educați în spirit naționalist. Își petrecea de obicei vacanțele de vară la unchiul Manole, fratele doamnei Zulnia, modestul editor al unui ziar provincial, "Românul", care avea o bibliotecă mare, în care se găseau și exemplare din "Contemporanul", un periodic socialist editat de Ion Nădejde. Aici și-a început Iorga, la vîrsta de 12 sau 13 ani, cariera de ziarist
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
unui Iorga supus atîtor tensiuni. Greșelile lui sînt în cea mai mare parte rezultatul pripelii. Presiunile politice l-au forțat adesea să insiste asupra publicării imediate a unei cărți insuficient de atent revăzute; și de prea multe ori să trimită editorului său o lucrare scrisă în grabă după o singură corectură (sau fără nici o corectură). Iorga considera drept suficiente exactitatea orizontului și pe cea a laitmotivului. Avea o minte și o memorie splendid organizate. Știind cum să evite ca amalgamul de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
contribuit personalitatea, temperamentul și lipsa de simț practic ale lui Iorga. Deși voia să se adreseze, ca politician, elitei intelectuale, ar fi trebuit să fie interesat de vînzarea a mai mult de 90 de exemplare din fiecare ediție. Pamfil Șeicaru, editorul de mai tîrziu al ziarului "Curentul", unul dintre cele mai mari cotidiene, își amintea de un incident care explică în mare măsură atît eșecul lui Iorga ca politician cît și pe cel al ziarului său. În 1924 se vindeau numai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cercul intim" al lui Iorga. Șeicaru a angajat poeți și jurnaliști. Tirajul a urcat imediat la 2 000 de exemplare. A apărut un singur incident: G. Vlădescu-Răcoasa, care a sesizat implicarea "cercului intim", l-a atacat violent pe unul dontre editori. Reacția lui Șeicaru a fost promptă: l-a concediat. La întoarcere, Iorga a fost încîntat de schimbările operate de Șeicaru. A aflat de gestul lui Titus Enacovici, căruia i-a mulțumit din inimă; a aflat și de concedierea lui G.
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
College de France. S-a întors și la vechea lui Alma Mater, l'Ecole des Hautes Etudes. Era în contact permanent cu pletora savanților și a oamenilor de stat de toate convingerile politice. În 1923, l-a vizitat pe Charles Maurras, editorul publicației "Action Française". Iorga a declarat că acesta era "aproape surd și o persoană foarte amabilă". Maurras i-a vorbit despre un aristocrat francez, descendent al unei familii de boieri români 154, "Neamul românesc" îl lăuda pe Léon Daudet, unul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
numindu-i pe fasciștii români "banda care-și spune Fascia Romana și care atacă și asasinează oameni care nu sînt de acord cu scandalurile lor antisemite, constituind o permanentă rușine pentru România". Aceștia îl amenințau tot timpul pe A. Cusin, editorul ziarului lui Iorga, ca și pe un ziarist evreu de la "Adevărul", dl. Rosenthal, ba chiar și, cu moartea, pe Iorga însuși. Întrucît poliția nu întreprindea nimic ca să pună capăt acestui comportament, Iorga i-a adus la cunoștință primului-ministru faptul că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
anului 1940, ocupîndu-se de soarta statelor balcanice și de Silezia. Iorga nu și-a întrerupt activitățile din cadrul Ligii culturale. A continuat să conducă Partidul Naționalist Democrat pînă în februarie 1938, cînd Dictatura Regală a dizolvat toate partidele politice. A rămas editor al "Neamului românesc", al "Neamului românesc pentru popor" și al "Neamului românesc literar", deși postul de "director administrativ" era ocupat de Nicolae Georgescu-Cocoș, un caracter foarte diferit de Iorga. Era un om ambițios, cu foarte puține scrupule, care urma întotdeauna
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
9 Iorga a respins aceste răutăți ca fiind "calomnii tipic orientale și barbare" (Theodorescu, Contribuțiuni... , p. 35), deși recurgea și el la asemenea tactici față de adversarii săi, stîlcindu-le fostele nume de familie și falsificîndu-le originea 10 În 1940, Pamfil Șeicaru, editorul cotidianului bucureștean "Curentul", l-a rugat pe Iorga să scrie un cuvînt îninte la o lucrare despre pamfletiștii români. Iorga a fost de acord, dar și-a retras cuvîntul atunci cînd a descoperit că era menționat și C. Sion: "De ce
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ziarului respectiv cu banii obținuți. Dar corupția predominantă diferea mai mult în grad decît în privința tipului acesteia. "Adevărul" și "Dimineața" erau destul de vulgare; dar nici un ziar nu era la fel de rău ca acel bastion al burgheziei cuziste, "Porunca vremii", și ca editorul acesteia, Ilie Rădulescu 69 Cuvinte adevărate; Războiul nostru în note zilnice, 3 volume; O luptă literară, 2 volume; Oameni care au fost, 4 volume etc. 70 "Neamul românesc" și-a redus uneori apariția la două numere pe săptămînă; în cele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]