13,415 matches
-
de pildă les sans-culottes, proletarii, țăranii. Integrarea acestor zone care nu numai în Franța, ci în tot restul lumii erau pînă atunci excluse, a fost un proces care a continuat în tot secolul al XIX-lea, cînd revoluțiile devin din ideologice și politice, sociale și economice. Dar, ceea ce este esențial, aceasta se înscrie tot în acest proces de universalizare. Fusese o universalizare la orizontală, acum e la verticală, înlăuntrul structurii societale europene. E un fel de asimilare a zonelor realului, de
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
în același timp complică, bruiază, tulbură, vederea, dar totodată permit analize de fond asupra realului, ca să înțelegem ce se petrece și ce advine chiar dincolo de ceea ce se întîmplă. În acest cadru am vorbit de principiul naționalităților, cu implicita lui contradicție ideologică și aplicație cinică. Aș vrea să nu ne îndepărtăm de la coerența asumată la început, de a vorbi despre Europa și universalitate și de-spre constituirea categoriei europene active în istoria și în cultură. Alt element pe care aș vrea să
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
de unită. Elle bégaye! Bîlbîie! Produce cacofonii, zgomote nedeslușite. E în interdicții și inhibiții pe care și le pune ea însăși cînd e vorba de acțiune. De exemplu, intervențiile militare au fost atît de mult excluse, ca rezultat al demonstrațiilor ideologice dinainte, împotriva colonialismului etc., încît nu mai e ușor pentru Europa să-și găsească o voință politică comună, un stil unitar de acțiune și o înțelegere reală a ceea ce se întîmplă după atîta îndepărtare. În aceste condiții, multe amăgiri, iluzii
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
Azi, cînd spun Europa, înțeleg că include și America și oarecum și Japonia, care a preluat modernitatea occidentală fără să devină țară occidentală, a instrumentat modernitatea à l'Occident. Or, în aceste țări cultura rămîne într-adevăr, nu în sensul ideologic, ci în sensul spontaneității ei creatoare autentice, cea care restituie ereditatea. Genetica culturii vine din timpuri imemoriale. În cultură nu se realizează o unanimitate și nu s-a realizat niciodată. Chiar în cazuri fericite, în Franța, în Germania, nu se
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
în care missa e formă de participiu a verbului mittere "a trimite"). Dacă încercăm să verificăm preferința dicționarelor noastre pentru o formă sau alta a cuvîntului, descoperim și unele "oscilații" de conținut. în dicționarele de după război, ca efect al cenzurii ideologice, prezența termenilor bisericești (și cu atît mai mult a celor catolici) e redusă la minimum. Așa se face că în Dicționarul limbii române moderne (DLRM, 1958) nu apar nici mesă, nici misă; chiar liturghie e definit, cu o concizie exagerată
Lexicografice și bisericești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16614_a_17939]
-
felul acesta, a trecut din rândul popoarelor în cel al fiarelor setoase de sânge. Cvasi-linșarea lui Mircea Dinescu la Piatra-Neamț și indiferența opiniei publice față de nemernicia brutelor cu carnet de partid echivalează cu decesul societății civile în România. Dacă ipohondriile ideologice ale nu știu căror domnișori ieșiți din puful fandacsiilor europene în formă, dar profund balcanice în conținut, au devenit pentru factorii decizionali din țară mai importante decât atacul bestial asupra uneia din marile personalități ale României de azi, am tot
Linșați-l pe Dinescu! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16605_a_17930]
-
s-au aplicat, sub regimul comunist, clasicilor literaturii, inclusiv celor ruși, atît de mult traduși și mediatizați la începuturile comunismului pe meleagurile noastre. Mai întîi trunchierea operei, din care au fost eliminate pasajele neconvenabile interpretării procustiene, "marxist-leniniste". Apoi aplicarea canonului ideologic asupra construcției exegetice înălțate în jurul operei, astfel că rezulta ocultarea unor linii de forță ale înțelegerii acesteia. Așadar a funcționat o dublă selectivitate, avînd ca obiect atît opera, cît și contextul receptării ei, cu scopul degajării terenului în favoarea soluției oficiale
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
piedică în calea artei, ca și guvernul. Guvernul și revoluția, țarul și radicalii ocupau în artă poziții la fel de filistine, căci îi pretindeau artistului să răspundă "comenzii sociale", nepermițînd nici un fel de extravaganță". E un punct de vedere surprinzător în comparație cu truismele ideologice ale "progresului social", văzut ca un panaceu. Lua naștere astfel un cerc vicios al interpretării lui Gogol. Piesa lui, Revizorul, a fost osîndită și elogiată din aceleași motive utilitare, atît dinspre oficialitatea țaristă, cît și dinspre opoziția "progresistă". În legătură cu numita
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
mai fantastică legendă a "sufletelor moarte". Ei, repet, sînt două chipuri contemporane, două ipostaze ale răului etern și universal, ale diavolului". Apropiindu-se de Gogol cu sprijinul unei bibliografii puțin cunoscute cititorului român, Emil Iordache îi curăță chipul de clișeele ideologice, îl restaurează în datele autenticității lui spirituale. Căci putem afirma că ideologia comunistă a fost un demon cu care genialul scriitor rus s-a confruntat postum. Emil Iordache - Studiu despre Gogol, Ed. Timpul, Iași, 128 pag., preț neprecizat.
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
din 1965 sau 1966 este perceptibil un stil și neplăcerea de a mă reciti nu mai este atît de mare. Am vorbit de acuratețe: ei bine, ea provine și dintr-o voință de a așeza în fața operelor o oglindă neaburită ideologic. Foarte repede, criticii generației mele au fost conștienți că singurul mod de a nu ceda presiunilor ideologiei oficiale era acela de a tăia operei toate legăturile cu viața din care se nutrea, cu etica dominantă, cu ideile la modă, chiar
Estetică și politică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16639_a_17964]
-
poeziei aceleiași generații, abstractă și sofisticată, s-a dovedit norocos: cenzura l-a tolerat. Nu din prostie, aș zice. Cenzorii anilor '60 nu erau stupizi. Ei știau la fel de bine ca și noi că se eluda exact acel context (real și ideologic) al literaturii pe care marxismul stalinizat al doctrinei PCR îl socotea esențial. Dar alegea din două rele pe cel mai mic: decît o literatură realistă (asta era în fond comanda oficială), greu controlabilă și cu efecte neprevizibile, mai bine una
Estetică și politică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16639_a_17964]
-
strecurată de Adrian Marino în răspunsul său la ancheta revistei - că autorul Dicționarului de idei literare și-a ținut un jurnal, destinat publicării postume. Mai mult, a scris și "o masivă autobiografie, Viața unui om singur. O autobiografie intelectuală și ideologică (cu unele detalii, să le spun, "istorice"), a șase decenii de activitate de toate genurile, dintre anii 1939-1999. N-o public fiindcă, păstrând toate proporțiile, nu vreau să mi se... spargă geamurile, cum a pățit J.J. Rousseau după ale sale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16637_a_17962]
-
în stil bombastic. Ea are la bază, dimpotrivă, gîndirea critică, analitică, liberă, antidogmatică, lipsită de mituri și prejudecăți, care respinge falsul prestigiu al "Căpitanilor filosofi"". Tradiția gîndirii libere românești e, totuși, puternică și de prestigiu, opunîndu-se decis obscurantismului și pseudo-filosofiei ideologice sau politice. Rămîne, așadar, ca un obiectiv de viitor elaborarea unei lucrări ca aceea promisă de dl. Adrian Marino. Deocamdată, îi discutăm a sa schiță istorică și introductivă despre cenzura în România. La noi, țară de religie ortodoxă, cenzura religioasă
Cenzura și vocația by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16647_a_17972]
-
anii '50, ai dogmatismului inflexibil, nu putea fi vorba de asumarea unei astfel de cărți, și nici chiar mai târziu, în anii relativei liberalizări. Iar când, în rare ocazii, a venit totuși vorba despre ea, i s-au adus obiecții ideologice. Astfel, Ov.S. Crohmălniceanu, în Literatura română între cele două războaie mondiale, după ce-i recunoaște merite estetice (1973), ("imensă pânză epică", "nu puține scene memorabile", "pictură sumbră, executată cu extraordinară vigoare expresivă"), îi reproșează "delirul reacționar". Până atunci însă, la apariție
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
citește, scrie, montează spectacole și privește "ca la teatru" circul mediatic, selectînd și alăturînd informații aiuritoare dintr-o lume unde e posibil orice: în Puerto Rico, operele lui Kafka, Borges, Marquez, Neruda, Hugo sînt interzise din cauza "intolerabilei lor calități morale și ideologice", pentru ca, la celălalt capăt al lumii, să descopere că "băiatul de încredere al lui Caragiale din localul lui buzoian, un tinerel de 19 ani, Ștefan Stănescu, avea să devină, peste o vreme... tatăl Suzanei Gîdea" (pentru cititorii mai tineri: comic-corozivul
Din LUDICITATE, viața mi-o pierdui by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16663_a_17988]
-
dar și în linii mici, anecdotice, ale unor experiențe personale de cobai. "Responsabila de număr", tînăra Simona Sora, explică ce a vrut (și a reușit) să facă: "Acest număr nu și-a propus în primul rînd o redefinire a conceptului ideologic, și nici o resituare a lui în context istoric și cultural. Dar fără precizarea contextuală, sintagma "om nou" îl poate defini, prin raportare la precursori, chiar și pe "omul vechi". Premisa de la care am pornit este existența reală, actualitatea unui om
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16673_a_17998]
-
lui în context istoric și cultural. Dar fără precizarea contextuală, sintagma "om nou" îl poate defini, prin raportare la precursori, chiar și pe "omul vechi". Premisa de la care am pornit este existența reală, actualitatea unui om diferit de cel proiectat ideologic, dar nu mai puțin "nou". Numim astfel - în lipsa unui termen mai bun - rezultatul practic al unui experiment cu mintea și sufletul oamenilor care a durat nepermis de mult." Ce spun istoricii? Bogdan Murgescu disociază mai multe înțelesuri ale noțiunii: cel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16673_a_17998]
-
despre ecloziunea genului memorialistic, după ce multă vreme, la noi, înainte de 1990, acesta s-a aflat în dificultate și chiar în regres. În timpul comunismului, publicarea de memorii, de jurnale, ale clasicilor sau ale autorilor contemporani, era privită cu mefiență de cerberii ideologici. Genul li se părea excesiv de liber, prezentând riscul de a face să circule judecăți prea „subiective”, neortodoxe, fie privitoare la trecut, la istorie, fie la realitățile zilei. Dintre scrierile vechilor autori, când era vorba să fie reeditate, cele mai multe dificultăți le
Memorie și memorialiști by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13087_a_14412]
-
unul important, desigur) era eventuala confruntare politică, în cazurile, extrem de rare, ale disidenților. Biografia lui Leonid Dimov avea cea mai importantă pată de culoare în anii ’6o, când participase la constituirea și autodefinirea grupului oniric. Despre boema, efervescența și riscurile ideologice ale acestei perioade se știu și s-au scris destul de multe. Leonid Dimov devenise chiar un fel de personaj ciudat, din moment ce în poezia lui Mircea Ivănescu din perioada mopeteiană trece sub masca misterioasă a straniului el midoff. Leonid Dimov a
Viața amoroasă a tânărului Dimov (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13088_a_14413]
-
superior lor, ci pentru că eu nu pot fi decât eu și iubirea mea este unică și nu se împacă nici cu titlul, nici cu arta, nici cu banii.” (p. 255-256). Obsesia fondului evreiesc îi dă complicații psihologice, atât în plan ideologic, cât și în plan social, cu puseuri megalomane compensatorii: „Tu vezi în mine pe veșnicul student, pe jidovul rătăcitor, pe un fel de șnetrebnic, n. ed.ț, pe un comunist zdrențăros și fără demnitate. Încă o dată, Lucia, nu. Oare nu
Viața amoroasă a tânărului Dimov (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13088_a_14413]
-
unei societăți „de tranziție”, atît de puternic marcată de reziduurile totalitarismului. Și atunci? În spatele imputărilor fățișe ca și a lacrimilor de corcodil vărsate în cel mai „apolitic” stil pentru, vezi Doamne, timpul irosit al omului de artă, se ascunde reflexul ideologic al dirijismului. Un reflex intolerant, chiar dacă, acum, căptușit cu o verbozitate „democratică”. Cine nu e cu noi, își zic „apoliticii”, e împotriva noastră. Pretinzîndu-li-se oamenilor scrisului să se țină departe de politică, e urmat un făgaș postideologic, întrucît, în ciuda aparențelor
Cine este Ana Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13111_a_14436]
-
Administratorii eparhiali însă considerau să cea mai modernă tipografie din România, pentru care nu mișcaseră un deget, era un „pește prea gras“ ca să-și permită să-l scape din mână. Conflictul acesta a dat naștere însă unui altuia, de natură ideologică. Părintele era acuzat de către detractorii săi că ar manifesta în activitatea misionară unele atitudini eterodoxe. De fapt, asta constituia cea mai grea și concludentă acuzație spre a lovi în inițiatorul Oastei și a-l îndepărta din fruntea ei. Declarația Părintelui
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
de Revista de istorie și teorie literară, care a publicat integral primele capitole în nr. 1-2 și 3-4 din 1989 (fragmente disparate apăruseră anterior în Viață Românească, Luceafărul, Gazeta literară și Manuscriptum). Dactilografiat în iarna 1988-1989, în atmosferă de teroare ideologică de atunci, românul a suferit diverse tăieturi. A apărut în 1990 la Editură Humanitas, sub îngrijirea lui Dorli Blaga și a lui Mircea Vasilescu (care i-a scris și o postfața). Ediția de acum reproduce manuscrisul autograf, aflat în păstrarea
Poezie povestită by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17639_a_18964]
-
unei reviste de direcție culturală, este o chestiune pe care ne-o va lămuri viitorul. În comentariul mai sus amintit din Dilemă, confratele Z. Ornea este mai degrabă neîncrezător în șansele unei reviste actuale de direcție culturală, în condițiile crizei ideologicului și ale incapacității cronicizate a formațiunilor noastre politice de a se defini doctrinar. Fiindcă Z. Ornea leagă strâns chestiunea direcționării culturale de ideologic și de politic, si chiar foarte strâns atunci când nu vede altă modalitate de a exista a unei
O revistă de directie? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/18149_a_19474]
-
texte și texte. Șoptite după împrejurări mai grele sau mai suportabile. Ce repetăm însă cel mai des în sinea mea în timpul cîte unei cuvîntări lungi plină de slogane, singur-singur, neauzit, nebănuit de nimeni, opunînd textul că o pavăza contra palavragelii ideologice, ieșind, scăpînd din ea, refugiindu-mă că un iepure, primăvara, pe un sloi de gheață în timpul dezghețului primăvăratec, erau aceste cuvinte ale lui Virgiliu, tot din Eneida, mirmidonumque dolos. Efectul extraordinar al situării vicleniilor grecilor, pomenite, - si vicleniile grecilor, între
Monstrum horrendum ingens by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18143_a_19468]