13,885 matches
-
contat mai mult decât sumbrul machiavelism. Majoritari în oraș, musulmanii au mai multe voturi de negociat decât creștinii. În privința celui de-al doilea, decisiv a fost rolul diplomației Vaticanului. În ce privește situația de ansamblu, edilul legalist și ponderat nu-și face iluzii: nu va exista niciun stat binațional, iar el personal, chiar dacă are un unchi în Gaza și verișori în Iordania, n-ar dori să se instaleze într-o eventuală Palestină independentă. Este din Nazaret își propune să rămână aici. Pentru el
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
candidați pe listele de aptitudini, fotografia alături de prim-ministrul momentului este un must. Cei mai îndrăzneți adaugă chiar un salt de o oră la Ramallah. Ca un stol de ereți care s-au aventurat departe de locurile natale, beți de iluziile unui vis domestic și trivial, aspiranții noștri la destinul național fac trei mici rotocoale și apoi dispar. Asemeni figurilor alegorice care bat orele la orologiul astronomic din catedrala din Strasbourg, ei își fac brusc apariția la aeroportul Ben Gurion pentru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
slujba în arabă, deși ca fost arhiereu în Qatar, vorbește foarte bine această limbă. În vreme ce enoriașii săi nu vorbesc greaca. Nu-i oarecum stânjenitor pentru a comunica? "Ascultați, la ce ar servi oare să-mi ascund identitatea? Latinii își fac iluzii atunci când se pretind arabi. Iar arabii creștini degeaba susțin contrariul, îi vor trata întotdeauna ca pe niște cetățeni de mâna a doua, ca pe niște oameni care fac joc dublu. Noi, cel puțin, nu suscităm bănuieli. Și apoi, nu uitați
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și Ismael. Un miraj. Ceea ce e visceral nu se discută. Nici sacrul. Schimburile sunt imposibil de efectuat. Se recomandă tăcerea. Am înțeles tacit acest lucru, și G.W. și eu, și am continuat să vorbim, cu o curtenitoare lipsă de iluzii, despre altceva. "Ai văzut vreun film interesant în ultimul timp? Ce planuri de vacanță ai? Spune-mi, totuși, cu cine votezi?" Replierea înspre fleacuri ne scapă de stânjeneală. Prietenul parizian pe care l-am întâlnit pe neașteptate în holul hotelului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
se află în închisori, și asta pentru camerele de luat vederi ale propagandei occidentale? Aveți un colector de fonduri din lumea întreagă, dar o parte din ele sunt depuse în Elveția. De fapt, la ce servește Autoritatea voastră? Să întrețină iluzia unui popor, să le dea europenilor sentimentul că pot fi cu conștiința împăcată și pentru a facilita aducerea la îndeplinire a proiectelor partidului Likud... Președintele vostru e președintele a trei mașini și pentru a ieși din Moukata, el trebuie să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
spun ei, trăim sub un mandat mult mai rău, avem sfâșierile reciproce, dar fără un arbitru-judecător de tușă (ONU fiind prea inform pentru a tranșa în vreo cauză anume). De fapt, nici opresorul englez însuși nu-și făcea prea multe iluzii în privința viitorului, dacă e să luăm de bună declarația din 9 noiembrie 1938 (și nu din 2008, cum s-ar putea crede!): "Guvernul Maiestății Sale, după un studiu aprofundat al raportului Comisiei de partaj, a ajuns la concluzia că dificultățile
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lor politică și de miopia voluntară, o aparentă ținută demnă. Americanii, la rându-le, tributari din punct de vedere mental mai mult Vechiului decât Noului Testament, pentru că legătura lor existențială cu Israelul este una de tip filial și deci acritic. Iluzia autoprotectoare și împărtășită rezultă astfel din interese opuse și asta e ironia istoriei. În imediat, acum. Este oare imaginabilă perpetuarea actualei stări de lucruri pe termen lung, până la sfârșitul secolului al XXI-lea, să zicem? Fie-ne permis să ne
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
își demască propria-i barbarie, și vede în ea același lucru pe care-l vede și în Dumnezeul său: pe sine. Este oare greșeala oglinzii dacă nu suntem prea frumoși la vedere? Avem chiar atâtea ocazii de a ne pierde iluziile în privința iluziei religioase, prima și cea mai nocivă dintre toate constând în a crede că o iluzie vitală poate fi corectată ca o banală greșeală de neatenție? Și că un pic de știință în plus va face credința să dea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
propria-i barbarie, și vede în ea același lucru pe care-l vede și în Dumnezeul său: pe sine. Este oare greșeala oglinzii dacă nu suntem prea frumoși la vedere? Avem chiar atâtea ocazii de a ne pierde iluziile în privința iluziei religioase, prima și cea mai nocivă dintre toate constând în a crede că o iluzie vitală poate fi corectată ca o banală greșeală de neatenție? Și că un pic de știință în plus va face credința să dea înapoi? Aceste
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Dumnezeul său: pe sine. Este oare greșeala oglinzii dacă nu suntem prea frumoși la vedere? Avem chiar atâtea ocazii de a ne pierde iluziile în privința iluziei religioase, prima și cea mai nocivă dintre toate constând în a crede că o iluzie vitală poate fi corectată ca o banală greșeală de neatenție? Și că un pic de știință în plus va face credința să dea înapoi? Aceste naivități nu mai sunt pentru epoca noastră. Intrăm într-o eră de înaltă precizie tehnologică
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
prin fumul cu răsfrângeri de flăcări al unui incendiu nevăzut. S. Teodorescu-Kirileanu Broșteni Ion Teodorescu Broșteni Al. Vasiliu Tătăruși N. Catrinici Hârtoape (Com. Lespezi) V. Cornescu Sodomeni N. Stoleru Baia Gorovei G. Teodorescu-Kirileanu Sadoveanu T. Radu Rotopănești În mormântul dureroaselor iluzii Tinerețea-mi am lăsat În mormântul dureroaselor iluzii Tinerețea Ca o palidă fecioară a intrat. Și departe Curcubeul cel sinistru-n zori de ziuă Zori de moarte Ca coroană sângeroasă s-a-nălțat, Și o cruce se arată-n țintirim Acolo unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
incendiu nevăzut. S. Teodorescu-Kirileanu Broșteni Ion Teodorescu Broșteni Al. Vasiliu Tătăruși N. Catrinici Hârtoape (Com. Lespezi) V. Cornescu Sodomeni N. Stoleru Baia Gorovei G. Teodorescu-Kirileanu Sadoveanu T. Radu Rotopănești În mormântul dureroaselor iluzii Tinerețea-mi am lăsat În mormântul dureroaselor iluzii Tinerețea Ca o palidă fecioară a intrat. Și departe Curcubeul cel sinistru-n zori de ziuă Zori de moarte Ca coroană sângeroasă s-a-nălțat, Și o cruce se arată-n țintirim Acolo unde venim Unde stăm și-ngenunchem iubito Cu suspin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îndeletnicește cu lucruri de acestea. Cheile Bărnarului, priveliște măreață și sălbatică. Pod de lemn pe albia îngustă; la dreapta și la stânga pădurea neagră urcă drept în cer. Ici colo, în rărituri, se prevede muntele de var alb, și îți dă iluzia unei deschideri spre cer alburiu. Barnarul vine cu un vuet neîntrerupt de vânt, străbate în toate părțile, cu toate stavilile, cu toate canalele. Țâșnește, bolborosește, se zbate, scapă și freamătă și murmură. La haituri, stă adunată apă liniștită și adâncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ori cătră ceasurile două tot mai tari și mai distincte, apoi la cântecul unui cocoș imaginar începând destul de răpede, ca o pendulă care face mișcări tot mai scurte și mai grăbite. La răsăritul soarelui totul n-a fost decât o iluzie. După apusul soarelui, aceiași presimțire etc. Lucrul se poate petrece în lunca Dunării, în mari singurătăți, în deltă, unde cel căruia i se întâmplă asta, rămâne câteva zile izolat din pricina unei întâmplări, și tovarășul său s-a dus după ajutor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
arte a bunilor zugravi de odinioară. Pentru ele roșu-i roș, albu-i alb și negru-i negru; și aceste valori sunt întrebuințate la ochi, la obraz sau la buze ca să facă mai frumos ceia ce-i numai frumos, să producă iluzie, deci artă. Bărbații de multă vreme au rătăcit calea. Vorbesc de pictori căci ceilalți o cunosc. Pictorii de multă vreme au părăsit desemnul și coloarea și se străduiesc să adune în expozițiile lor pânze pe care le umplu cu cuburi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
repara ceva ce nu funcționează destul de bine? Una va fi influențând pe a doua, căci a doua știu sigur că există: o simt în mine. Nu e atât tristețea de a mă ști îmbătrânind cât cealaltă, de a păstra încă iluzii. Tristețea zădărniciei. Qui voudra me donner l'adresse D'un bon scaphandrier? J'ai laissé tomber ma jeunesse Au fond d'un encrier! A spus asta înaintea mea Georges Armand Masson și o vor mai spune-o și alții. Destinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lor privește scene și expresii nu prea cuviincioase, pe care le caută și le urmăresc oamenii serioși și gravi). Dumnezeul d-lui Iorga a devenit în ultimul timp și puțin guvernamental. Unii îndrăznesc să adaoge și calificativul profitabil. Între două iluzii despre veșnicul necunoscut, e mai bine să te oprești la cea practică. Sau e bine să faci ca teologii, care afirmă cu preciziune ceia ce nimene nu poate ști, pentru a adăogi aceste afirmații peremptorii și dajdia noastră a celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și mama fetei un rost. În sfârșit un nou-îmbogățit cade în lațurile ei Columbaru. E un om grosolan, dar bun. Vorbiți ca niște oameni de treabă; bine ar fi să și fiți. Eugenița Costea, care a trăit într-o necontenită iluzie și înșelare, închipuindu-și lumea cum îi plăcea ei. I. Argument. II. Cum era Eugenița Costea. Cum a fost înscrisă la ofițerul stării civile. Ce fel de om excepțional era tatăl său. Ce femeie frumoasă era mama sa. Cum perceptorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fel de om excepțional era tatăl său. Ce femeie frumoasă era mama sa. Cum perceptorul Costea s-a sinucis. Cum, disperată, d-na Costea a venit la țară lăsând copila. Discuția situației ei. III. Amintirile din copilărie. Bătrânii atmosfera fericită. Iluzia persistentă ideia că asta a fost partea încântată a vieții ei, când de fapt lucrurile erau cu totul altfel decât le închipuia dânsa. Dovadă că lucrurile nu sunt decât cum putem noi să le vedem și că istoria e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
totdeauna calmului fidelității. Cuvântul e gândirea exterioară și gândirea cuvântul lăuntric. Frica e cea mai grozavă dintre suferinți, pentrucă atacă în primul rând rațiunea și paralizează inima și spiritul. Cea mai mare parte dintre impii nu sunt decât evlavioși revoltați. Iluzia cea mai ciudată a omului este credința că "timpul trece". Timpul e țărmul; trecem noi și ni se pare că se mișcă el. Roata cea mai rea face zgomotul cel mai mare. Rațiunea se compune din adevăruri pe care trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
au început a reînarma pe japonezi și deslănțuiră războiul de pradă din Coreea. Dar războiul fără ieșire în Coreea și insuccesele armatei americane riscă să delapideze "beneficiile de la Nagasaki și Hiroșima". Cele două bombe atomice aruncate asupra Japoniei au trezit iluzia armei fulgerătoare ce scurtează războaiele aducând repede victoria. Cum să sacrifici cu inima ușoară asemenea câștig în favoarea unui șantaj și a unui bluf internațional? Pentru a-și drege prestigiul serios atins și totodată cu această ocazie, "să probeze metodele războiului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sa ori din dorința noastră. Liberii constructori se exercită într-o artă dintre cele mai subtile. Nu pot deveni calfe și meșteri buni decât dacă s-au născut cu anume daruri. Constatarea asta nu ne dă dreptul, celor care avem iluzia că suntem maiștri să cădem în păcatul suficienței: căci suntem ceeace suntem în împrejurări în afară de noi: c'est l'affaire de nos parents, cum spunea Taine, vorbind de talent. Disciplina aceasta a discreției și a tăcerii obliga pe vechii Masoni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
părea să fie făcut de Emanuel Antoche, după cum reieșea din titlul studiului său: Cine a câștigat în sfârșit bătălia de la Baia ? Concluzia la care ajunge Antoche întrece orice așteptări: deși istoricii români s-au legănat timp de cinci secole cu iluzia că Ștefan cel Mare a fost cel care a câștigat, de data aceasta ni se spune ferm: Matei Corvin a fost învingătorul, Ștefan salvându-se cu fuga. Pentru a vedea în ce mod s-a desfășurat lupta de la Baia din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
boier, cu antecedente și fanariote. La noi, boierii au îndrăznit să organizeze un complot, pentru a lichida fizic un domn care îi nemulțumea, dar să impună o politică a lor, atât în interior, cât și afară, nu este decât o iluzie care nu are nimic cu realitatea. Ștefan cel Mare, pe patul de moarte, îi întreabă pe boierii care nu îl voiau domn pe Bogdan, fiul său, pe cine vor ei ca domn, iar după ce le-a ascultat păsul, le-a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
soarele./ Nu mi-e soare răsărit,/ Ci mi-e neica-mpodobit/ Cu podoabe de argint;” (Bogdănești - Argeș). Ținuta excepțională a eroului dublează capacitatea solară: „Pare soare, când răsare,/ Lerunda Leru-i Doamne!/ Da nu-i soare răsărit,/ Că-i Ion împodobit” (Iclod). Iluzia creată în spațiul ordonat al lumii întărește forța benefică a astrului și dezvăluie deja atât drumul inițiatic în planul superior, cât și succesul incursiunii mitice. Imaginea soarelui răsărind constituie, după Gilbert Durand, „prin multitudinea supradeterminărilor, ale înălțării și ale luminii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]