14,012 matches
-
către scăderea sensibilității la atazanavir pe măsură ce izolatele prezentau niveluri crescute de rezistență la cât mai mulți inhibitori de protează . În general , sensibilitatea la atazanavir s- a păstrat ( 83 % dintre izolate < 2, 5 ori o modificare a CE50 ) în cazul izolatelor rezistente la cel mult 2 inhibitori de protează . Optsprezece procente dintre izolate au avut 4 sau mai multe din următoarele 6 substituții considerate critice pentru inhibitorii de protează : pozițiile L10 , M46 , I54 , V82 , I84 și L90 . În cazul administrării atazanavirului
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
la cel mult 2 inhibitori de protează . Optsprezece procente dintre izolate au avut 4 sau mai multe din următoarele 6 substituții considerate critice pentru inhibitorii de protează : pozițiile L10 , M46 , I54 , V82 , I84 și L90 . În cazul administrării atazanavirului , aceste izolate au prezentat o modificare mediană a CE50 de aproximativ 12 ori față de cea observată la varianta sălbatică a virusului . De aceea , izolatele virale având cel puțin 4 dintre aceste mutații specifice trebuie considerate ca fiind rezistente la atazanavir . Rezultate clinice
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
critice pentru inhibitorii de protează : pozițiile L10 , M46 , I54 , V82 , I84 și L90 . În cazul administrării atazanavirului , aceste izolate au prezentat o modificare mediană a CE50 de aproximativ 12 ori față de cea observată la varianta sălbatică a virusului . De aceea , izolatele virale având cel puțin 4 dintre aceste mutații specifice trebuie considerate ca fiind rezistente la atazanavir . Rezultate clinice : La pacienții cărora nu li s- a efectuat anterior tratament antiretroviral Studiul 138 este un studiu internațional , randomizat , deschis , multicentric , prospectiv , cu
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
mediu de expunere anterioară la antiretrovirale a fost de 138 săptămâni pentru IP , 281 săptămâni pentru INRT și 85 săptămâni pentru INNRT . La momentul inițial , 34 % dintre pacienții au primit un IP și 60 % dintre ei au primit un INNTR . Izolatele obținute de la cinsprezece din 120 ( 13 % ) pacienți din brațul de tratament REYATAZ + ritonavir și 17 din 123 ( 14 % ) din brațul de tratament lopinavir + ritonavir au prezentat patru sau mai multe substituții IP : L10 , M46 , I54 , V82 , I84 și L90 . Treizeci
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
uman , împotriva unei varietăți de izolate HIV clinice și de laborator . Atazanavir are activitate împotriva virusului HIV- 1 Grup M , subtipurile A , B , C , D , AE , AG , F , G și J izolate pe culturi de celule . Atazanavir are activitate împotriva izolatelor HIV- 2 ( CE50 de la 1, 9 la 32 nM ) . Asocierea atazanavirului cu stavudină , didanozină , lamivudină , zidovudină , nelfinavir , indinavir , ritonavir , saquinavir , amprenavir nu determină antagonizarea activității anti- HIV sau potențarea efectelor citotoxice ale celor mai mari concentrații utilizate pentru evaluarea activității
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
I50L descris anterior la pacienții netratați anterior . Rezistența la pacienții cărora li s- a efectuat anterior tratament antiretroviral poate să apară prin acumularea substituțiilor primare și secundare descrise anterior ca fiind implicate în determinarea rezistenței la inhibitorii de protează . Aceste izolate au prezentat nivele înalte de rezistență la alți inhibitori de proteaze ( IP ) . Rezistența in vitro încrucișată la virusurile rezistente la alți inhibitori de proteaze : S- a evaluat sensibilitatea la atazanavir pentru 943 izolate clinice de la pacienți fără expunere anterioară la
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
a evaluat sensibilitatea la atazanavir pentru 943 izolate clinice de la pacienți fără expunere anterioară la atazanavir care au inclus o varietate largă de modele genotipice și fenotipice . In vitro , a existat o tendință clară către scăderea sensibilității la atazanavir pe măsură ce izolatele prezentau niveluri crescute de rezistență la cât mai mulți inhibitori de protează . În general , sensibilitatea la atazanavir s- a păstrat ( 83 % dintre izolate < 2, 5 ori o modificare a CE50 ) în cazul izolatelor rezistente la cel mult 2 inhibitori
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
către scăderea sensibilității la atazanavir pe măsură ce izolatele prezentau niveluri crescute de rezistență la cât mai mulți inhibitori de protează . În general , sensibilitatea la atazanavir s- a păstrat ( 83 % dintre izolate < 2, 5 ori o modificare a CE50 ) în cazul izolatelor rezistente la cel mult 2 inhibitori de protează . Optsprezece procente dintre izolate au avut 4 sau mai multe din următoarele 6 substituții considerate critice pentru inhibitorii de protează : pozițiile L10 , M46 , I54 , V82 , I84 și L90 . În cazul administrării atazanavirului
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
la cel mult 2 inhibitori de protează . Optsprezece procente dintre izolate au avut 4 sau mai multe din următoarele 6 substituții considerate critice pentru inhibitorii de protează : pozițiile L10 , M46 , I54 , V82 , I84 și L90 . În cazul administrării atazanavirului , aceste izolate au prezentat o modificare mediană a CE50 de aproximativ 12 ori față de cea observată la varianta sălbatică a virusului . De aceea , izolatele virale având cel puțin 4 dintre aceste mutații specifice trebuie considerate ca fiind rezistente la atazanavir . Rezultate clinice
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
critice pentru inhibitorii de protează : pozițiile L10 , M46 , I54 , V82 , I84 și L90 . În cazul administrării atazanavirului , aceste izolate au prezentat o modificare mediană a CE50 de aproximativ 12 ori față de cea observată la varianta sălbatică a virusului . De aceea , izolatele virale având cel puțin 4 dintre aceste mutații specifice trebuie considerate ca fiind rezistente la atazanavir . Rezultate clinice : La pacienții cărora nu li s- a efectuat anterior tratament antiretroviral Studiul 138 este un studiu internațional , randomizat , deschis , multicentric , prospectiv , cu
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
mediu de expunere anterioară la antiretrovirale a fost de 138 săptămâni pentru IP , 281 săptămâni pentru INRT și 85 săptămâni pentru INNRT . La momentul inițial , 34 % dintre pacienții au primit un IP și 60 % dintre ei au primit un INNTR . Izolatele obținute de la cinsprezece din 120 ( 13 % ) pacienți din brațul de tratament REYATAZ + ritonavir și 17 din 123 ( 14 % ) din brațul de tratament lopinavir + ritonavir au prezentat patru sau mai multe substituții IP : L10 , M46 , I54 , V82 , I84 și L90 . Treizeci
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
uman , împotriva unei varietăți de izolate HIV clinice și de laborator . Atazanavir are activitate împotriva virusului HIV- 1 Grup M , subtipurile A , B , C , D , AE , AG , F , G și J izolate pe culturi de celule . Atazanavir are activitate împotriva izolatelor HIV- 2 ( CE50 de la 1, 9 la 32 nM ) . Asocierea atazanavirului cu stavudină , didanozină , lamivudină , zidovudină , nelfinavir , indinavir , ritonavir , saquinavir , amprenavir nu determină antagonizarea activității anti- HIV sau potențarea efectelor citotoxice ale celor mai mari concentrații utilizate pentru evaluarea activității
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
I50L descris anterior la pacienții netratați anterior . Rezistența la pacienții cărora li s- a efectuat anterior tratament antiretroviral poate să apară prin acumularea substituțiilor primare și secundare descrise anterior ca fiind implicate în determinarea rezistenței la inhibitorii de protează . Aceste izolate au prezentat nivele înalte de rezistență la alți inhibitori de proteaze ( IP ) . Rezistența in vitro încrucișată la virusurile rezistente la alți inhibitori de proteaze : S- a evaluat sensibilitatea la atazanavir pentru 943 izolate clinice de la pacienți fără expunere anterioară la
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
a evaluat sensibilitatea la atazanavir pentru 943 izolate clinice de la pacienți fără expunere anterioară la atazanavir care au inclus o varietate largă de modele genotipice și fenotipice . In vitro , a existat o tendință clară către scăderea sensibilității la atazanavir pe măsură ce izolatele prezentau niveluri crescute de rezistență la cât mai mulți inhibitori de protează . În general , sensibilitatea la atazanavir s- a păstrat ( 83 % dintre izolate < 2, 5 ori o modificare a CE50 ) în cazul izolatelor rezistente la cel mult 2 inhibitori
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
către scăderea sensibilității la atazanavir pe măsură ce izolatele prezentau niveluri crescute de rezistență la cât mai mulți inhibitori de protează . În general , sensibilitatea la atazanavir s- a păstrat ( 83 % dintre izolate < 2, 5 ori o modificare a CE50 ) în cazul izolatelor rezistente la cel mult 2 inhibitori de protează . Optsprezece procente dintre izolate au avut 4 sau mai multe din următoarele 6 substituții considerate critice pentru inhibitorii de protează : pozițiile L10 , M46 , I54 , V82 , I84 și L90 . În cazul administrării atazanavirului
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
la cel mult 2 inhibitori de protează . Optsprezece procente dintre izolate au avut 4 sau mai multe din următoarele 6 substituții considerate critice pentru inhibitorii de protează : pozițiile L10 , M46 , I54 , V82 , I84 și L90 . În cazul administrării atazanavirului , aceste izolate au prezentat o modificare mediană a CE50 de aproximativ 12 ori față de cea observată la varianta sălbatică a virusului . De aceea , izolatele virale având cel puțin 4 dintre aceste mutații specifice trebuie considerate ca fiind rezistente la atazanavir . Rezultate clinice
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
critice pentru inhibitorii de protează : pozițiile L10 , M46 , I54 , V82 , I84 și L90 . În cazul administrării atazanavirului , aceste izolate au prezentat o modificare mediană a CE50 de aproximativ 12 ori față de cea observată la varianta sălbatică a virusului . De aceea , izolatele virale având cel puțin 4 dintre aceste mutații specifice trebuie considerate ca fiind rezistente la atazanavir . Rezultate clinice : La pacienții cărora nu li s- a efectuat anterior tratament antiretroviral Studiul 138 este un studiu internațional , randomizat , deschis , multicentric , prospectiv , cu
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
mediu de expunere anterioară la antiretrovirale a fost de 138 săptămâni pentru IP , 281 săptămâni pentru INRT și 85 săptămâni pentru INNRT . La momentul inițial , 34 % dintre pacienții au primit un IP și 60 % dintre ei au primit un INNTR . Izolatele obținute de la cinsprezece din 120 ( 13 % ) pacienți din brațul de tratament REYATAZ + ritonavir și 17 din 123 ( 14 % ) din brațul de tratament lopinavir + ritonavir au prezentat patru sau mai multe substituții IP : L10 , M46 , I54 , V82 , I84 și L90 . Treizeci
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
uman , împotriva unei varietăți de izolate HIV clinice și de laborator . Atazanavir are activitate împotriva virusului HIV- 1 Grup M , subtipurile A , B , C , D , AE , AG , F , G și J izolate pe culturi de celule . Atazanavir are activitate împotriva izolatelor HIV- 2 ( CE50 de la 1, 9 la 32 nM ) . 104 Asocierea atazanavirului cu stavudină , didanozină , lamivudină , zidovudină , nelfinavir , indinavir , ritonavir , saquinavir , amprenavir , nu determină antagonizarea activității anti- HIV sau potențarea efectelor citotoxice ale celor mai mari concentrații utilizate pentru evaluarea
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
I50L descris anterior la pacienții netratați anterior . Rezistența la pacienții cărora li s- a efectuat anterior tratament antiretroviral poate să apară prin acumularea substituțiilor primare și secundare descrise anterior ca fiind implicate în determinarea rezistenței la inhibitorii de protează . Aceste izolate au prezentat nivele înalte de rezistență la alți inhibitori de proteaze ( IP ) . Rezistența in vitro încrucișată la virusurile rezistente la alți inhibitori de proteaze : S- a evaluat sensibilitatea la atazanavir pentru 943 izolate clinice de la pacienți fără expunere anterioară la
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
a evaluat sensibilitatea la atazanavir pentru 943 izolate clinice de la pacienți fără expunere anterioară la atazanavir care au inclus o varietate largă de modele genotipice și fenotipice . In vitro , a existat o tendință clară către scăderea sensibilității la atazanavir pe măsură ce izolatele prezentau niveluri crescute de rezistență la cât mai mulți inhibitori de protează . În general , sensibilitatea la atazanavir s- a păstrat ( 83 % dintre izolate < 2, 5 ori o modificare a CE50 ) în cazul izolatelor rezistente la cel mult 2 inhibitori
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
către scăderea sensibilității la atazanavir pe măsură ce izolatele prezentau niveluri crescute de rezistență la cât mai mulți inhibitori de protează . În general , sensibilitatea la atazanavir s- a păstrat ( 83 % dintre izolate < 2, 5 ori o modificare a CE50 ) în cazul izolatelor rezistente la cel mult 2 inhibitori de protează . Optsprezece procente dintre izolate au avut 4 sau mai multe din următoarele 6 substituții considerate critice pentru inhibitorii de protează : pozițiile : L10 , M46 , I54 , V82 , I84 și L90 . În cazul administrării atazanavirului
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
la cel mult 2 inhibitori de protează . Optsprezece procente dintre izolate au avut 4 sau mai multe din următoarele 6 substituții considerate critice pentru inhibitorii de protează : pozițiile : L10 , M46 , I54 , V82 , I84 și L90 . În cazul administrării atazanavirului , aceste izolate au prezentat o modificare mediană a CE50 de aproximativ 12 ori față de cea observată la varianta sălbatică a virusului . De aceea , izolatele virale având cel puțin 4 dintre aceste mutații specifice trebuie considerate ca fiind rezistente la atazanavir . Rezultate clinice
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
critice pentru inhibitorii de protează : pozițiile : L10 , M46 , I54 , V82 , I84 și L90 . În cazul administrării atazanavirului , aceste izolate au prezentat o modificare mediană a CE50 de aproximativ 12 ori față de cea observată la varianta sălbatică a virusului . De aceea , izolatele virale având cel puțin 4 dintre aceste mutații specifice trebuie considerate ca fiind rezistente la atazanavir . Rezultate clinice : La pacienții cărora nu li s- a efectuat anterior tratament antiretroviral Studiul 138 este un studiu internațional , randomizat , deschis , multicentric , prospectiv , cu
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]
-
mediu de expunere anterioară la antiretrovirale a fost de 138 săptămâni pentru IP , 281 săptămâni pentru INRT și 85 săptămâni pentru INNRT . La momentul inițial , 34 % dintre pacienții au primit un IP și 60 % dintre ei au primit un INNTR . Izolatele obținute de la cinsprezece din 120 ( 13 % ) pacienți din brațul de tratament REYATAZ + ritonavir și 17 din 123 ( 14 % ) din brațul de tratament lopinavir + ritonavir au prezentat patru sau mai multe substituții IP : L10 , M46 , I54 , V82 , I84 și L90 . Treizeci
Ro_920 () [Corola-website/Science/291679_a_293008]