12,604 matches
-
nu se pot pune de acord”. Conform celei mai răspândite interpretări a acestui fragment (cf. Kellens-Pirart, 1988, p. 155, și 1991, pp. 188 sq.) cele două Spirite sunt prezentate ca entități dotate cu facultăți spirituale și mentale care, fiind diametral opuse, nu permit nici un compromis: deci și aici este evidentă invitația lansată de profet tuturor oamenilor de departe sau de aproape (Yasna 45, 1) de a trece de partea uneia sau alteia dintre cele două puteri. Dualismul lui Zoroastruxe "Zoroastru" este
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
30,4, una este la originea vieții (gaya), pe când cealaltă este la originea non-vieții (ajy³iti: Kellens-Pirart, 1988, p. 111; Humbach, 1991, p. 124). În coerență cu o asemenea concepție, Întreaga tradiție zoroastriană Îi va atribui Spiritului Rău o singură „contracreație”, opusă celei materiale, pe care Domnul Înțelept a creat-o prin mijlocirea Spiritului Bun, iar natura unei astfel de lucrări negative va fi esențialmente spirituală sau mintală. În substanță, Zoroastrismul va rămâne fidel inspirației sale dualiste specifice, conform căreia creația materială
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tradiția religioasă posterioară, În contextul speculațiilor despre cele două condiții ale existenței, m¶n½g și g¶tșg (cf. mai jos, „Religia zoroastriană”, subcapitolul 2.3), a avut fără Îndoială premise gathice (Gnoli, În curs de publicare). În ceea ce privește cele două principii opuse, redate În funcție de semnificația lor primară cu Așaxe "Așa" și Drujxe "Druj" - „Adevărxe "Adevăr"” (F.C. Andreas și J. Wackernagel, H. Lüders etc.), respectiv „Minciună” -, este clar că trebuie să se țină cont de faptul că cei doi termeni sunt Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
drighu), și care se afla În centrul unui complex ritual și mitologic, În cadrul căruia jertfa animal și consumarea de soma (Gonda, 1962, pp. 70 sqq.) erau părți absolut esențiale. Chiar și această respingere - care face din Indra În Iran arhidemonul opus Adevărului (cf., mai sus, subcapitolul 2.7), fapt atestat clar În tradiția ulterioară - este un element semnificativ În favoarea interpretării Învățăturii gathice ca revoluție Împotriva religiei ritualiste tradiționale; nu reformată, ci, pur și simplu, renegată de către Zoroastruxe "Zoroastru", Împreună cu divinitățile, riturile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai ales În epocile târzii, În urma contactului cu religii ideologic antidualiste, cum ar fi creștinismul și Islamul, la atenuarea forței ideii dualiste, care se află totuși la baza mesajului lui Zoroastru; cu toate acestea, lupta Înverșunată Între două puteri spirituale opuse a rămas mereu la baza teologiei zoroastriene, a viziunii despre lume, a cultului, a moralei și a practicilor rituale, mai ales a celor privind purificarea. Altă trăsătură specifică a zoroastrismului constă În faptul că aceasta este o religie fondată de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ahura" Mazd³xe "Ahura Mazda>" (În limba pahlavi, Ohrmazdxe "Ohrmazd"), zeul suprem, unic În G³th³, creator a tot ceea ce există În viața materială, cauza ultimă a victoriei Binelui asupra Răului. Este transcendent oricărei puteri spirituale, chiar și celor două Spirite (mainyu) opuse, deși, Într-un fel sau altul, de aceeași natură cu Spiritul Beneficxe "Spiritul Benefic" (Spenta Mainyuxe "Spenta Mainyu"), inspiratorul lui Zoroastruxe "Zoroastru". Zeul suprem este În vârful unui sistem compus din abstracții-entități, Ameșa Spentaxe "Ameșa Spenta", care, după un timp
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.6): entităților divine sau angelice le corespund entități demonice (da¶va; În limba pahlavi, d¶w), masculine sau feminine, acestea din urmă fiind numite druj. Dualismul zoroastrian Împarte Întreaga lume spirituală zoroastriană În două părți opuse, până Într-acolo Încât și limbajul poate fi divin (ahuric) sau demoniac (daivic) (Güntert, 1914; Gray, 1927; Burrow, 1973, pp. 128-133; Boyce, 1975a, p. 298). Angra Mainyuxe "Angra Mainyu" (În limba pahlavi, Ahrimanxe "Ahriman") este deci oponentul simetric al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Christensen, 1941) este extrem de detaliată și arată tocmai forța simetriei Între lumea binelui și cea a răului, concepută de speculația teologică zoroastriană. Parțial, acestea perpetuează figuri divine antice condamnate de zoroastrism, ca, de exemplu, Indraxe "Indra", Saurvaxe "Saurva" și N³naithya, opuși divinităților Ameșa Spentaxe "Ameșa Spenta" Așaxe "Așa", Khșatra, respectiv Ârmaiti; parțial, sunt exact contrariul unor Ameșa Spenta, ca Aka Manahxe "Aka Manah", „gândul rău” (În limba pahlavi, Ak½manxe "Ako>man"), sau Vohu Manah; parțial, chiar și aceștia par a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cosmic), ca, de altfel, și spațiul. Timpul este limitat de creație; Înainte și după această perioadă limitată - adică, Înainte și după amestec - există Timpul nelimitatxe "Timpul nelimitat" (Zurw³n ș akan³ragxe "Zurwa>n ș akana>rag"), În care cele două principii opuse sunt separate În Întregime unul de altul. Orice lucru din existența materială (g¶tșg) are un corespondent spiritual (m¶n½g), care Îi este origine sau rădăcină, la fel cum sămânța stă la originea oricărei vieți animale sau vegetale. Doctrina, deja
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi, În realitate, un program idealist, mai degrabă utopic (Widengren, 1969, p. 135). Acest fapt este demonstrat de multele episoade conflictuale Între cler și coroană (Gnoli, 1989a, p. 169), două forțe care, departe de a fi mereu aliate, sunt adesea opuse (Gignoux, 1984b, p. 79). Cât despre explozia conflictelor sociale cu serioase implicații religioase, se poate spune că mișcarea mazdakită care avut loc la sfârșitul secolului al V-lea și În primele decenii ale secolului al VI-lea, a fost În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
2) - frica, factor determinant În dinamica sufletească de adaptare la situațiile grave cu care se confrunta zilnic populația; - dezorganizarea arhetipului. (9) Absurdul s-a instalat brutal, ca un șoc, la 23 august 1944, actul istoriei fiind perceput În mod diametral opus (trădare?, eliberare?) și a durat suficient de mult sub forma unei reale năuciri sociale pentru a constitui o adevărată leziune afectivă socială. Absurdul a invadat țara cu o grămadă de ficțiuni („vin americanii”) care concura realitatea armatei invadatoare mai fantastică
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
Ion Dragoslav. După șaisprezece ani, seria a doua afirmă același crez estetic: „Adevăr. Clasicism. Tradiționalism”. Cele trei articole-program, Un cuvânt, scris probabil de M. Dragomirescu, Tradiționalism - modernism de George Dumitrescu și Conspirația clicilor literare de Raul Teodorescu, preconizau o revistă opusă modernismului: „Suntem năvăliți de această boală sub diferite forme, din toate părțile. Sub forma intelectualismului din Italia: pirandellismul; sub forma subiectivismului ironist din Anglia: shawismul; sub forma senzualismului dezmățat și expresionismului german; sub forma misticismului static rusesc; sub forma suprarealismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
metoda de tip Condorcet a lui Lull” [McLean, 1990, p. 106]. Ca răspuns la metoda lui Lull, Cusanus propune o metodă prin vot secret de tip Borda. Amândoi, notează McLean, au dorit sa elimine votul strategic, însă au făcut recomandări opuse. Aceasta se explică prin faptul că situațiile discutate sunt diferite: Lull era preocupat de alegerile într-o abație unde electorii se cunoșteau foarte bine între ei și trebuiau să continue să trăiască împreună și după vot - de aici, este rezonabilă
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
profiluri care, în opinia noastră, cauzează ciclicitatea preferinței sociale. Spunem, în acel caz, că acele profiluri au anumite proprietăți indezirabile. Toate soluțiile prezentate în acest capitol prezintă această caracteristică: restricțiile Fine (1975), Farrell (1976) și Craven (1982) identifică în preferințele opuse preferințelor celorlalți pe propriile decisivități preferințe care nu sunt liberale; Breyer-Gigliotti (1980) identifică aceleași preferințe cu cele neempatice. În (1977) Breyer descoperă că problema lui Gibbard ar apărea din cauza unei proprietăți pe care o au preferințele, aceea a neseparabilității acestora
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
o altă restricție de domeniu. Punctul de plecare este individul care respectă drepturi [Sen, 1976]. Un individ care respectă drepturi dorește ca doar o parte din preferința sa să fie luată în seamă, și anume acea parte care nu este opusă ca sens preferinței unui alt individ asupra alternativelor care se află în sfera sa personală. În cuvintele lui Breyer și Gigliotti, „spre exemplu, ai putea dori să porți ciorapi care nu se potrivesc. Un individ care respectă drepturi poate prefera
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
preferințe nu este suficientă pentru rezolvarea paradoxului Sen. Aceasta pentru că, în cazul teoremei de imposibilitate a unui paretian libertarian, preferințele sunt separabile. De aceea, Breyer amendează suplimentar condiția domeniului universal, înlăturând preferințele neliberale, definite ca acele preferințe pentru o problemă, opuse preferințelor individului decisiv pe acea problemă, și pentru care intensitatea ordinală este mai mare decât cea pentru perechea pe care el este decisiv. Înlăturând aceste preferințe, Breyer demonstrează că există o funcție de preferință socială aciclică ce îndeplinește condiția Pareto slabă
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
20]. Așadar, drepturile indivizilor trebuie garantate condițional de profilurile preferințelor acestora. În termenii celor doi autori: „protecția socială are un preț [...] care constă în faptul că fiecare trebuie să accepte și să respecte preferința privată a celorlalți, chiar dacă aceasta este opusă propriei preferințe.” [Gaertner și Kruger, 1981, pp. 20-21]. Preferințele de care se condiționează garantarea drepturilor sunt cele autosustenabile<footnote În engleză, self supporting preferences. footnote>. Prin preferințe autosustenabile se înțelege următoarea idee: definind în limbaj natural preferințele autosustenabile: dacă am
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
i între 1a și 2a . [d.4.3.2*] Preferințe intruzive: Fie un profil p, individul i este intruziv în p dacă nu este indiferent privind alternativele pe care el este decisiv și, pentru anumiți j, opoziția sa (preferința strictă opusă preferinței stricte a celuilalt) față de preferința lui j asupra alternativelor pe care j este decisiv, este mai intensă pozițional decât propria preferință între alternativele pe care el este decisiv. Individul i este liberal în p dacă nu este intruziv în
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
sunt de fapt cuprinse în cele șase alternative. footnote>: Se poate observa că pe cinci dintre x aspectele din perechile pe care acționează procedura paretiană avem opoziție față de preferința de pe x aspectele ( x variantele ) libertariene, pe trei nu avem sens opus, și pe una avem același sens. Respectând condiția pusă în lemă, trebuie să facem în așa fel încât preferințele din perechile paretiene să nu fie opuse celor din perechile libertariene. Din premise, dacă asta se întâmplă, atunci preferința socială va
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
opoziție față de preferința de pe x aspectele ( x variantele ) libertariene, pe trei nu avem sens opus, și pe una avem același sens. Respectând condiția pusă în lemă, trebuie să facem în așa fel încât preferințele din perechile paretiene să nu fie opuse celor din perechile libertariene. Din premise, dacă asta se întâmplă, atunci preferința socială va fi aciclică. Avem, așadar de aici prin cvasitranzitivitate. Dar prin preferința paretiană modificată, 1 6sa I a . În interpretarea mea, acest rezultat este suficient pentru a
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
fie al meu. Primesc și astfel fac să devină al meu ceva care până atunci nu-mi aparținea. Datul și luatul se succedă ca funcții diferite ale mâinii, care în felul acesta închide în sine posibilitatea unor acte cu semne opuse. Mâna poate să dea sau poate să ia. Poate ea vreodată să dea și să ia în același timp? În iubire, regula succesivității lui „a da“ și „a lua“ dispare. Când doi oameni care se iubesc merg mână în mână
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
însă firesc ca, dată fiind semnificația pe care o avea marea în viața poporului grec, scenariul lingvistic al lui *persă fie, în limba greacă, unul preponderent maritim. Punctul de pornire este îndeobște coasta, parcursul este marea, limita mișcării este malul opus, „dincolo“-ul este regiunea care începe pe „țărmul celălalt“. *Pereste, de aceea, preponderent inclus într-un vocabular care dezvoltă o strategie a navigației. Până și verbul „a vinde“ (perao), care la prima vedere nu are nimic comun cu un verb
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
trimite direct la identitatea corpului. În acest sens trebuie să înțelegem determinarea lui peras ca sfârșit - care stăruie în toate nuanțele termenului și în toate contextele în care acesta este prezent - indiferent de faptul că este vorba de sfârșit ca opus începutului, de sfârșit ca împlinire, de sfârșit în spațiu (extremitate), de sfârșit în timp sau de sfârșit ca punctul suprem la care poate ajunge o activitate (culme, perfecțiune). Acestea sunt cele patru linii semantice ale radicalului *perpe care le reținem
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
clar cele două linii: pe de o parte, [ființa]-binele măsura-limita-forma-ceea ce este împlinit în sine; pe de altă parte, [neființa]-răul-lipsa de măsură-nelimitatul-informul-neîmplinitul (ceea ce este carent). Măsura, limita, forma și împlinirea aparțin deci ființei, iar în plan etic, binelui; opusele lor aparțin neființei, iar în plan etic, răului. Iar ceea ce nu cunoaște limită și măsură și, ca atare, nu are o formă și este neîmplinit în sine rămâne „mereu nedeterminat“, „cu totul instabil“, „niciodată sătul“ și este de o „precaritate
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
el hotărăște despărțind, hotărnicind. În primele trei zile, Creația nu este altceva decât delimitare: în prima zi lumina este despărțită de întuneric, în a doua apele se despart pentru a face să apară cerul, în a treia operația e aparent opusă - ele se adună -, însă cu atât mai mult în vederea distingerii: pământul și apa se aleg separat, își află o margine, o limită care, ea abia, conferă apei identitatea mărilor, iar pământului, lăsat „să se ivească“ la marginea lor, pe aceea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]