13,312 matches
-
uitați de lume, a credincioșilor bigoți ilustrează legătura lăuntrică a pictorului cu lumea celor umiliți, dar constituie totodată și o aspră critică socială a perioadei marcată de grave crize sociale și de conștiință. Forța acestor lucrări de mici dimensiuni concurează pânzele sale timpurii în care fâșiile ireale de raze de lumină sugerau omniprezența atenției divine îndreptată către cei mărunți. Grafica lui aspră plasa în centrul atenției nedreptățile suferite și păcatele negre care în final se vor plăti în fața unei divinități neiertătoare
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
de început a îmbrățișat stilul expresionist. Culorile puternice de roșu-albastru-alb conturate cu negru (Sfântul Sebastian, Violoncelistul) îl apropiau mai degrabă de influențele expresioniste decât de post-impresioniștii școlii franceze. Portretele sale tematice, deosebit de elegante, de inspirație istorică le-a așternut pe pânză întro manieră simbolistă sugerându adesea o atmosferă mistică-legendară. Seria de „Profeți”, „Apocalipsa” iar mai târziu „Aratul greu” transmiteau mesaje mult mai grave și prefigurau lucrările monumentale care îl caracterizau pe viitorul artist matur. Cele două mari personalități - cu cariere întrucâtva
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
XVII-lea. Urmând aceeași evoluție, natura statică a devenit în pictura Țărilor de Jos din secolul al XVII-lea unul din genurile preferate, abordat de numeroși artiști, printre care Jan Fyt ocupă un loc de frunte. În 1655 își datează pânza „Natură statică cu vânat păzit de câini”, remarcabilă operă în patrimoniul Muzeului de Artă Timișoara. Într-o compoziție savant construită, în care predilecția pentru minuție și pentru valorile tactile ale imaginii sunt evidente, artistul creează efecte plastice de mare virtuozitate
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
această perioadă: preocupările școlii de la Barbizon se reflectă în „Peisaj la Fontainbleau” a lui Diaz de la Peňa, sau în pictura lui Jules Dupré; influențe ale impresionismului se remarcă în pictura semnată de Fernand Gérard le Gout, „Ieșirea din biserică”, pe când pânza „Lucrători la un pod”, semnată Louis Roger, ni-l prezintă pe artist ca pe un continuator al filonului realist din pictura franceză.
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
anume confecționată în acest scop. Grăbind acasă cu această secreție, ea este administrată în mai multe feluri: fie că se toarnă pe partea cea mai cărnoasă a brațului copilului care urmează a fi inoculat, frecându-se cu o bucată de pânză spartă, atâta vreme până ce porțiunea se înroșește și se inflamează, fie că se produce o mică rană în același loc și se varsă o picătură din otrava de bubat, legându-se apoi rana cu o bucată de pânză veche. Cu
Vaccin () [Corola-website/Science/305310_a_306639]
-
bucată de pânză spartă, atâta vreme până ce porțiunea se înroșește și se inflamează, fie că se produce o mică rană în același loc și se varsă o picătură din otrava de bubat, legându-se apoi rana cu o bucată de pânză veche. Cu asta totul s-a terminat. " La sfârșitul secolului XVIII, pe când era ucenicul unui chirurg de țară în Berkeley, Edward Jenner (1749 - 1823), observă că mulgătoarele de la ferme, care se îmbolnăveau de vaccină (variola vacilor, care produce o formă
Vaccin () [Corola-website/Science/305310_a_306639]
-
Stratimirovici. Încă de tânăr a avut o mare înclinație spre a dobândi cât mai multe informații, în diverse domenii, cum ar fi : învățarea limbiilor străine, a filozofiei și s-a axat bineînțeles pe teologie, pe care a aprofundat-o până în "pânzele albe", mai ales din punct de vedere istoric; a scris poezii care nu au fost publicate, dar au fost publicate diverse lucrări canonice și istorice și a întemeiat cercul de literări și oameni de cultură la Karloviț - el fiind ales
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
(n. 4 noiembrie 1907, Constanța, d. 19 septembrie 1992, București) a fost o scriitoare, publicistă și traducătoare română, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice. A debutat cu romanul "Pânza de păianjen", fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian și Camil Petrescu. În anul 1977 a publicat la editura Cartea Românească un volum autobiografic intitulat " Pe firul de păianjen al memoriei". Născută la 22 octombrie
Cella Serghi () [Corola-website/Science/305390_a_306719]
-
strada Mării, și prezența mării a avut o influență deosebit de puternică asupra copilăriei mele. Despărțirea de mare, din cauza refugiului, a fost un șoc care a lăsat urme adânci. M-a urmărit nostalgia mării, dorul de mare mi-a îndurerat copilăria. "Pânza de păianjen" - în mare măsură autobiografică - e plină de ecourile mării, de amărăciunea acelei despărțiri. Chiar mai târziu, în fața ei, cântam marea copilăriei mele. Bunicul meu, ceasornicar, era pasionat de descoperirile care se făceau la Constanța cu prilejul săpăturilor și
Cella Serghi () [Corola-website/Science/305390_a_306719]
-
teatrale, care s-au bucurat de mult succes. Primul său reportaj era intitulat "Week end în Bucegi". Aceste prime publicații aveau să-i deschidă Cellei Serghi perspectiva permanentei munci literare. În 1937 apare în "Revista fundațiilor" primul fragment din romanul "Pînza de păianjen", intitulat "Cele dintâi nedumeriri". Debutul este remarcabil, lucrarea fiind apreciată de Camil Petrescu și Alexandru Rosetti. De fapt, Camil Petrescu o și determinase să scrie, după cum mărturisește scriitoarea. Romanul în manuscris fusese citit în 1936 de Mihail Sebastian
Cella Serghi () [Corola-website/Science/305390_a_306719]
-
și apă, nu mănîncă cartofi, usturoi și ceapă fiindcă cred că plantele cu rădăcini sau tuberculi comestibili au suflete multiple și folosesc lampa cît mai puțin pentru a nu risipi lumina. Monahii chiar își acoperă gura cu o bucată de pânză albă, pentru a nu inhala insecte sau ființe microscopice și nu fac mișcări bruște pentru a nu perturba aerul, vântul sau praful. Jainiștii disting cinci tipuri de suflete, după modul de distibuire a simțurilor: În jainism karma nu este doar
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
persoană. În schimb, sihaștrii iau măsuri suplimentare. Ei umblă desculți și mătură pământul din fața lor pentru a ocoli strivirea unei insecte cu piciorul, strecoară apa printr-un filtru pentru a nu atenta la viața microorganismelor și poartă o bucată de pânză peste gură pentru a respira fără inhalarea unei viețuitoare de mici dimensiuni. Când pășesc fac mișcări prudente, nevătămătoare pământului și aerului, folosesc rar flacăra din lămpi pentru a proteja viața flăcării și când utilizează această lampă o acoperă ca să nu
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
Svetambara se pot bucura de mai multe concesii față de digambarași. Svetambarașii au dreptul să folosească o serie de obiecte necesare unei vieți ascetice, cum ar fi veșmântul alb, bolul pentru pomeni, un pămătuf utilizat ca mătură și o bucata de pânză ("mukhavastrika") ținută deasupra gurii. Spre deosebire, digambarașii umblă dezbrăcați cu excepția călugărilor novici cărora li se îngăduie un veșmânt de 1,4 metri lungime, își mătură calea cu o pană de păun și își cerșesc singura masă a zilei cu mâinile
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
așezare numită tot Freidorf. În Freidorf, fiind amplasat într-o zonă de câmpie joasă și șes, predomină cernoziomurile și solurile aluviale. Ca dovadă a faptului că satul, la fel ca întreg Municipiul Timișoara, s-a dezvoltat pe un teren mlăștinos, pânza freatică este se află la un nivel foarte ridicat, aceasta găsindu-se la o adâncime de circa 3 m. Balta din Freidorf, botezată de locuitori Balta Szabo, este o rămășiță din vechile bălți care ocupau odinioară zone întinse. Se poate
Freidorf () [Corola-website/Science/301452_a_302781]
-
coloane) și calendarele. Majoritatea picturilor aveau un caracter narativ cu teme mitologice, povești hinduse, sau din literatura. Picturile sunt bidimensionale, imitând teatrele wayang kulit, care au ca actori, păpuși din piele bidimensionale, si piesele sunt jucate în spatele unui paravan de pânză, astfel că numai umbră păpușilor wayang, poate fi văzută. Culorile erau preparate natural din plante specifice, si care limitează gamă la doar câteva nuanțe de maro, roșu, albastru, și galben. Personajele sunt de obicei aceleași, doar că sunt în alte
Arta și cultura în Bali () [Corola-website/Science/301471_a_302800]
-
galbenă”" (1956), "„Portretul lui Gh. Dimitriu”", "„Natură statică cu pești”" și "„Țăran cu pălărie”" (1957). După 1960 pictura maestrului este marcată de un decorativism sonor, declarat de către ideologii timpului "„ca influențe formaliste, burgheze”", interzicînd expunerea lor în cadrul expozițiilor republicane. Astăzi pânzele „"Fetele din Ceadâr-Lunga”" (1959-1960), "„Recruții”" (1965) și tripticul "„Istoria unei vieți”" constituie „fondul de aur” al artei naționale. Fiind o personalitate de cultură europeană M. Grecu abandonează, în pictură, după 1975 coloritul decorativ și sonor, optînd pentru noi tehnici și
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
Chișinău la facultatea pictură. După absolvirea ei în 1949, devine profesor de desen la Școala Pedagogică din Călărași ca după doi ani să revină la Cernoleuca, unde va preda limba franceză. În 1953, Igor Vieru participă la expoziția republicană cu pânza "Ion Creangă ascultând poveștile lui moș Bodrângă", care îl atestă ca pictor stăpân pe mijloacele de expresie. Datorită acestui tablou, este primit după patru ani în rândurile membrilor Uniunii artiștilor plastici din URSS. Din 1957 Igor Vieru se stabilește la
Igor Vieru () [Corola-website/Science/299995_a_301324]
-
clar o anume atitudine față de artă: arta care rămâne, mai presus de toate, un mod de a înțelege lumea și de a o explica și comunica privitorului. Se știe foarte bine că pictura nu este o sporovăială a culorilor pe pânză, ci dialogul clar, rațional și intelegibil între diverse suprafețe colorate. Tudor Zbârnea este un reprezentant al sensibilității școlii românești de artă, care își are obârșia încă în pictura mănăstirilor moldovene și care continuă prin mari pictori ai secolelor XIX si
Tudor Zbârnea () [Corola-website/Science/299993_a_301322]
-
și artă decorativă în cadrul cursurilor pentru pictori-decoratori organizate de Ministerului Culturii din Republica Moldova. Lucrarea de debut “Muscata din casa părintească” (1968) nu s-a păstrat, însă o impresie asupra căutărilor artistului din acea perioadă ne-o oferă opera “Muscata” (1974). Pânza “Mere” (1974) reprezintă o lucrare de referință din creația lui Andrei Sârbu. Tablourile “Ceas-1” și “Ceas-2” (1976) în structura cărora sunt incorporate fragmente de dantelă și cadranul unui ceas fără ace atestă importanta acordata de artist, în anii ’70, tehnicii
Andrei Sârbu () [Corola-website/Science/299996_a_301325]
-
ce ar fi realul fără ideal și ce valoare ar avea idealul în lipsă realului?” Iuri Tomoiko scria: “Asocierea gestului spontan cu structura plastică riguroasă conferă o integritate tablourilor lui Sârbu, iar de aici vine lejeritatea respirației interioare a spațiului pânzei și rafinamentului concepțiilor estetice”. Prin abia perceptibile treceri de la o tonalitate la altă sau violențe scuturări impulsive ale penelului, prin cromatică restrictivă (generatoare de “grisaille”) sau caleidoscopice etalări ale întregului spectru cromatic, pictura lui Andrei Sârbu posedă un limbaj și
Andrei Sârbu () [Corola-website/Science/299996_a_301325]
-
a ținut să aleagă doar lumina, culegând aurul din toamne, din floarea-soarelui, din gutui, din lanul de grâu, un galben mistuitor, un galben sfâșietor, un galben fără limite, lăsat noua drept lecție de purificare.” “În actul creator, când pe parcursul zugrăvirii pânzei apar formele primordiale, create parcă aprioric, pictorul trăiește parcă renașterea lor.” Într-un interviu acordat lui A. Schiopu, artistul menționa : “In Basarabia tradiția picturii a fost influențată de școală franceză, care nu-și punea tranșant problema conținutului. Pentru generația mea
Andrei Sârbu () [Corola-website/Science/299996_a_301325]
-
cu repeziciune. În urma sugestiilor lui Marston și a lui Lionel Greenstreet, a fost improvizată o colibă (denumită „The Snuggery”), prin răsturnarea celor două bărci și punerea lor pe niște ziduri joase de piatră, pentru a obține o cameră de . Cu ajutorul pânzei și a altor materiale, structura a fost făcută mai mult sau mai puțin impermeabilă. Era un adăpost rudimentar, dar eficient. Nimeni nu știa cât de mult avea să dureze până când vor fi fost salvați. Wild, foarte optimist, a estimat inițial
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
de 28 locuri în limbile română, respectiv maghiară. Hramul bisericii este „Înălțarea Sfintei Cruci” (14 septembrie). Biserica dispune de o singură navă, având un transept scurt cu două turnuri amplasate simetric la capătul acestuia și o absidă boltită în trei pânze. Fațada bisericii și turnul elansat contrastează cu volumele masive ale clădirilor laterale. Contraforturile de la baza turnului au și o funcție estetică, conferind turnului un aspect inedit, cu linii curbe și lungi. Turnul este prevăzut în partea mediană cu câte o
Liceul Piarist din Timișoara () [Corola-website/Science/313023_a_314352]
-
icoane pe sticlă (Școala Transilvăneană, Școala de la Novgorod de sec.XVIII-XIX) sfeșnic din bronz, alamă argintată, cădelnițe, crucifix. O vastă și impresionantă colecție de tablouri ale pictorului Nicolae Tuzlaru: peisaje, naturi statice, portrete, majoritatea uleiuri pe carton, dar și pe pânză, precum și seria de tablouri pictate numai în culori de plante, tehnică personală a pictorului Nicolae Tuzlaru. La secțiunea "Artă decorativă" sunt cuprinse foarte multe piese, de la vase decorative de faianță chinezească "Zatuma" sec. XVIII și obiecte miniaturale, precum dulăpioare și
Muzeul Județean de Istorie Ialomița () [Corola-website/Science/313035_a_314364]
-
Silezia) și se presupune că a fost pictată la începutul secolului al XVII-lea. Icoana a fost adusă în anul 1809 de la o biserică armeano-catolică din Stanislawow (Polonia), când s-a sfințit prima biserică la Cacica. Icoana este pictată pe pânză, înnegrită de timp, cu dimensiunile de 86x60 cm și e acoperită cu lemn sculptat, aurit și argintat, rămânând vizibil pictate numai mâinile și fețele. În acest tablou, Preasfânta Fecioară Maria îl ține în brațe pe Pruncul Isus și are îndreptată
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]