13,778 matches
-
recăsătorească, ea fiind închisă la castelul Gavray. Nu există dovezi care sprijină convingerea comună că a murit călugăriță la mănăstirea Maubuisson. După ce a petrecut opt ani în închisoarea subterană, sănătatea fostei regine a devenit precară. Data morții ei este necunoscută; Papa a menționat într-un document ca data decesului ei 5 aprilie 1326 emițând o dispensă pentru căsătoria dintre fostul ei soț și cea de-a treia soție, Jeanne d'Évreux.
Blanche de Burgundia () [Corola-website/Science/325963_a_327292]
-
că au trăit revelații de la duhurile unor defuncți precum: Iisus, Mahomed, Lenin sau Shakespeare. Structura bisericii este ierarhică, adepții săi se îmbracă în tunici de diferite culori în conformitate cu rangul pe care îl dețin. Până în anul 1932 exista un preot echivalent papei din catolicism dar din acel an postul este vacant. Urmează acestui rang: "ho-phap" (cardinalii), "don-sus" (arhiepiscopii), "phoi-sus" (episcopii) și "giao-sus" (preoți parohi). Toate aceste ranguri, în afară de cel pontific, pot fi ocupate de femei. Se estimează numărul credincioșilor între 7 și
Cao Dai () [Corola-website/Science/325991_a_327320]
-
VI-lea, care ar fi ordonat construirea coroanei pornind de la unul dintre sfintele cuie. Legenda spune că respectivul cui ar fi fost acordat drept cadou de către împăratul bizantin de atunci, Heraclius. Pe de altă parte, o legendă romană consideră că Papa Grigore I cel Mare ar fi fost cel care a donat respectiva coroană, gata confecționată, Theodelindei, ca răsplată pentru opera reginei de convertirea a longobarzilor dela arianism la creștinism. În orice caz, odată ajunsă în posesia Theodelindei, aceasta a donat
Coroana de fier a regilor longobarzi () [Corola-website/Science/324867_a_326196]
-
Fanano, pe un loc oferit lui de către regele Aistulf, care se căsătorise cu sora lui Anselm, Gisaltruda. Doi ani mai tîrziu, el a întemeiat mănăstirea de la Nonantola, aflată la scurtă distanță de Modena. Apoi, Anselm a plecat la Roma, unde papa Ștefan al II-lea l-a învestit cu cele veșmântul religios pentru a intra în Ordinul benedictin, i-a acordat moaștele Sfântului Silvestru (papa Silvestru I) și l-a numit abate de Nonantola. Anselm a întemeiat multe ospicii, unde să
Anselm de Friuli () [Corola-website/Science/324875_a_326204]
-
mănăstirea de la Nonantola, aflată la scurtă distanță de Modena. Apoi, Anselm a plecat la Roma, unde papa Ștefan al II-lea l-a învestit cu cele veșmântul religios pentru a intra în Ordinul benedictin, i-a acordat moaștele Sfântului Silvestru (papa Silvestru I) și l-a numit abate de Nonantola. Anselm a întemeiat multe ospicii, unde să fie adăpostiți cei săraci și bolnavi, dați în grija călugărilor. Regele Desiderius al longobarzilor, care i-a succedat lui Aistulf din 756, l-a
Anselm de Friuli () [Corola-website/Science/324875_a_326204]
-
cu Burgundia. Totodată, se impune tradiția ca regii germani să fie încoronați de către arhiepiscopul de Milano cu Coroana de fier a regilor longobarzi în Pavia, ca un preludiu al vizitei întreprinse la Roma pentru a fi încoronați ca împărați de către papă. În general, faptul că monarhul era de obicei absent, petrecându-și cel mai mult timp în Germania a lăsat Regatul de Italia lipsit de o autoritate centrală. De asemenea, se înregistrează o lipsă a unor puternici magnați locali, singura excepție
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
-lea de Hohenstaufen. El i-a alungat pe francezi din Milano, a preîntâmpinat o încercare a principilor italieni ca, având sprijinul Franței, să își reafirme independența în cadrul Ligii de la Cognac, să prade Roma în 1527 și să îl supună pe papa Clement al VII-lea, să cucerească Florența reinstalând la putere familia Medici ca duci ai Florenței (iar ulterior, ca mari duci ai Toscanei) și, după stingerea familiei ducale Sforza din Milano, să ridice pretenții asupra Milanului, considerat ca fief imperial
Regatul Italiei medievale () [Corola-website/Science/324870_a_326199]
-
împăcat cu acesta, dar în februarie 876 el a fost deposedat de Ducatul de Spoleto, în favoarea ducelui anterior, Lambert I. Suppo a murit cândva între martie 877 (când este amintit într-un document) și august 879 (când o scrisoare a papei Ioan al VIII-lea deplânge moartea să). Soția lui Suppo a fost sora ducelui Eberhard de Friuli, cu care a avut un fiu numit Unroch.
Suppo al II-lea de Spoleto () [Corola-website/Science/324879_a_326208]
-
Capua. Pentru continuarea asediului, împăratul i-a acordat lui Lambert comitatul de Capua. În acel moment, ducatul de Spoleto atingea cea mai mare extindere a sa. Lambert a părăsit asediul asupra Capuei și a mers la Roma, după alegerea ca papă a lui Adrian al II-lea la 13 noiembrie 867. La 13 decembrie, Lambert a comis unele jafuri în Roma în timpul ceremoniei papale, drept pentru care a fost imediat excomunicat și, dat fiind că împăratul îl susținea pe Adrian ca
Lambert I de Spoleto () [Corola-website/Science/324878_a_326207]
-
împăratul l-a depus imediat pe Lambert și l-a înlocuit la conducerea Ducatului de Spoleto cu Suppo al II-lea, un văr al soției sale, împărăteasa Engelberga. Ludovic a revenit în Italia de sud în 873, ocazie cu care papa Ioan al VIII-lea l-a absolvit de jurământul făcut lui Adelchis de Benevento cu ocazia eliberării sale. Ca urmare, trupele imperiale au asediat Benevento, însă au eșuat în a-l captura și pe Lambert. După moartea lui Ludovic din
Lambert I de Spoleto () [Corola-website/Science/324878_a_326207]
-
Pleșuv, care l-a numit din nou pe Lambert ca duce de Spoleto, în februarie sau iunie 876. De asemenea, noul împărat la numit pe fratele mai tânăr al lui Lambert, Guy camarkgraf de Camerino, lăsându-i ca sarcină apărarea papei. În 16 iulie, la Ponthion, Carol a confirmat donația unei largi părți din teritoriul spoletan către papalitate, însă Lambert rămânea cel mai puternic senior din Italia centrală și practic principe independent. În 877, Carol "cel Pleșuv" a murit, iar Lambert
Lambert I de Spoleto () [Corola-website/Science/324878_a_326207]
-
de Bavaria împotriva moștenitorului lui Carol, Ludovic "cel Bâlbâit", pentru luarea titlului de rege al Italiei și a celui imperial. Lambert însuși a intrat în Roma cu intenția de a se proclama rege pe sine, însă a fost convins de papa Ioan al VIII-lea să renunțe la acest plan. În martie 878, Lambert și Adalbert I de Toscana au silit populația romană să îl recunoască pe Carloman ca rege al Italiei. Cei doi l-au asediat apoi pe papă în
Lambert I de Spoleto () [Corola-website/Science/324878_a_326207]
-
de papa Ioan al VIII-lea să renunțe la acest plan. În martie 878, Lambert și Adalbert I de Toscana au silit populația romană să îl recunoască pe Carloman ca rege al Italiei. Cei doi l-au asediat apoi pe papă în Cetatea Leonină vreme de 30 de zile, papa Ioan al VIII-lea fiind nevoit să părăsească Roma și să se refugieze în Franța, la Troyes. Ajuns acolo, el a ținut un sinod prin care s-a oferit să îl
Lambert I de Spoleto () [Corola-website/Science/324878_a_326207]
-
acest plan. În martie 878, Lambert și Adalbert I de Toscana au silit populația romană să îl recunoască pe Carloman ca rege al Italiei. Cei doi l-au asediat apoi pe papă în Cetatea Leonină vreme de 30 de zile, papa Ioan al VIII-lea fiind nevoit să părăsească Roma și să se refugieze în Franța, la Troyes. Ajuns acolo, el a ținut un sinod prin care s-a oferit să îl încoroneze pe Ludovic "cel Bâlbâit" ca împărat, l-a
Lambert I de Spoleto () [Corola-website/Science/324878_a_326207]
-
Landulf se rezumă strict la orașul Capua. Rămas izolat, Landulf al II-lea i-a invitat pe mercenarii sarazini din Apulia pentru a provoca ravagii asupra pământurilor rudelor sale, o măsură care i-a alarmat pe vecinii săi, inclusiv pe papă Nicolae I. În 866, depusul Pandenulf a făcut apel la împăratul Ludovic al II-lea, aflat atunci în vizită la Montecassino, de a trece la acțiune împotriva unchiului său. Împăratul a trecut imediat la asedierea Capuei și l-a dezmoștenit
Landulf al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/324882_a_326211]
-
poziția de conte de Capua, cu condiția ca acesta să jure de a-i nu permite prezenta sarazinilor în comitat. După moartea împăratului Ludovic al II-lea din 875, Landulf s-a aliat cu sarazinii din Apulia, însă în 877, papa Ioan al VIII-lea l-a convins să se alieze cu papalitatea împotriva musulmanilor. El a petrecut anii următori apărând coasta amalfitană. La moartea să din 879 o nouă criză de succesiune a izbucnit, între nepoții săi de frate Lando
Landulf al II-lea de Capua () [Corola-website/Science/324882_a_326211]
-
desfășurat la 27 iulie 1214, pe drumul dintre Tournai și Lille, reprezentând încheierea unei multitudini de conflicte care au devastat Europa de Vest pentru o lungă perioadă de timp. Împăratul Otto al IV-lea al Sfanțului Imperiu Român a fost încoronat de către Papă și speră ca prin înfrângerea protectorului principal al papalității, Filip al II-lea al Franței, să fie capabil să se bucure de superioritatea asupra adversarilor săi. El a atras un mare număr de aliați, printre care Ferrand, contele de Flandra
Bătălia de la Bouvines () [Corola-website/Science/324883_a_326212]
-
a longobarzilor împotriva Bizanțului și a posesiunilor acestuia în Italia de sud. În 1012, Emilia a permis lui Dattus, un rebel longobard anti-bizantin din Bari, să fortifice un turn din Garigliano, în teritoriul găetan, beneficiind de trupe papale trimise de papă Benedict al VIII-lea. În 1014, la Castro Argento (de asemenea, în posesiunile ducatului Gaetei), Emilia și episcopul Bernard de Gaeta (cumnat al său) au găzduit câțiva conducători locali: Daufer de Traetto, principele Pandulf al II-lea de Capua, ducele
Emilia de Gaeta () [Corola-website/Science/324889_a_326218]
-
III-lea din Córdoba, care l-a convins să scrie o istorie a vremurilor sale (ulteriorul "Antapodosis", care a fost dedicat lui Recemund). Lui Liutprand i s-au încredințat adesea misiuni diplomatice importante, iar în 963 a fost trimis pe lângă papa Ioan al XII-lea, la începutul disputei dintre Papalitate și Imperiu, ca urmare a supunerii fiului lui Berengar, Adalbert față de papă. Liutprand a participat la conclavul episcopilor care l-au depus pe papa Ioan al XII-lea la 6 noiembrie
Liutprand de Cremona () [Corola-website/Science/324907_a_326236]
-
lui Recemund). Lui Liutprand i s-au încredințat adesea misiuni diplomatice importante, iar în 963 a fost trimis pe lângă papa Ioan al XII-lea, la începutul disputei dintre Papalitate și Imperiu, ca urmare a supunerii fiului lui Berengar, Adalbert față de papă. Liutprand a participat la conclavul episcopilor care l-au depus pe papa Ioan al XII-lea la 6 noiembrie 963 și a redactat singura descriere narativă a acelor evenimente. El a fost angajat frecvent în misiuni pe lângă papi, iar în
Liutprand de Cremona () [Corola-website/Science/324907_a_326236]
-
iar în 963 a fost trimis pe lângă papa Ioan al XII-lea, la începutul disputei dintre Papalitate și Imperiu, ca urmare a supunerii fiului lui Berengar, Adalbert față de papă. Liutprand a participat la conclavul episcopilor care l-au depus pe papa Ioan al XII-lea la 6 noiembrie 963 și a redactat singura descriere narativă a acelor evenimente. El a fost angajat frecvent în misiuni pe lângă papi, iar în 968 a fost din nou trimis la Constantinopol, de această dată la
Liutprand de Cremona () [Corola-website/Science/324907_a_326236]
-
Adalbert față de papă. Liutprand a participat la conclavul episcopilor care l-au depus pe papa Ioan al XII-lea la 6 noiembrie 963 și a redactat singura descriere narativă a acelor evenimente. El a fost angajat frecvent în misiuni pe lângă papi, iar în 968 a fost din nou trimis la Constantinopol, de această dată la curtea împăratului Nicefor al II-lea Focas, pentru a solicita mâna Annei Porfirogeneta (fiica fostului împărat bizantin Romanos al II-lea pentru tânărul Otto (viitorul împărat
Liutprand de Cremona () [Corola-website/Science/324907_a_326236]
-
de la bizantini. După ce s-a supus împăratului occidental, nu se mai știe nimic despre Landulf în afară de moartea sa în septembrie 1033. El a fost succedat de către fiul său Pandulf al III-lea. Celălalt fiu al său, Daufer, va deveni ulterior papă, sub numele de Victor al III-lea. Chiar mai mult decât domnia tatălui său, cea a lui Landulf al V-lea a fost martora declinului Principatului de Benevento. Nevoit să se supună atât Bizanțului cât și lui Henric al II
Landulf al V-lea de Benevento () [Corola-website/Science/324903_a_326232]
-
un susținător loial al dinastiei Saliene. El a figurat ca garant al regelui german Henric al V-lea la încoronarea acestuia ca împărat romano-german din februarie 1111 și a fost martor ocular la Concordatul de la Worms încheiat de împărat cu papa Calixt al II-lea în septembrie 1122. În același an, fratele său mai mare, Henric al III-lea a devenit duce de Carintia, iar la moartea acestuia din 1123 Engelbert i-a succedat în acest ducat, după ce îl înlocuise deja
Engelbert de Carinthia () [Corola-website/Science/324948_a_326277]
-
mai vechi interpretări ale acestui nume sunt: După cum se poate observa, în numeroasele variante ale lui „Siebenbürgen” și „"terra scilicet Septem castrorum"” apare numeralul „șapte” (respectiv "septem") și substantivul „Burg” (respectiv „"castrum"”). Primul care a încercat o explicație a fost Papă Pius al II-lea ("Aeneas Silvius Piccolomini") care a sugerat că numele vine de la existența unui număr de sapte orașe. Acesta a făcut referire la Sibiu, Cluj, Sighișoara, Sebeș, Mediaș, Brașov, si Bistrița. Th.Nägler consideră că Papă Pius al
Etimologia numelui Transilvaniei () [Corola-website/Science/324921_a_326250]