14,215 matches
-
Îndrăznește un conflict armat, se mulțumește cu câte o raită În care oamenii lui pradă tot ce apucă! și la ce bun? Iar mie Îmi zâmbește și-mi promite sprijinul la momentul potrivit, zice el. Momentul potrivit, să mori de râs! Pot să aștept mult și bine, până la Sfântu’ Așteaptă! — De ce nu Încerci ceva mai „eficient“ Preacuvioase? Întrebă cavalerul. Există și mâncăruri primejdioase, Înțelegi ce vreau să spun. și oameni curajoși și Îndemânatici, care știu ce au de făcut! — Am Încercat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de mult o urăști pe domnița Adelheid, dom nule ministerial? Au mai respins și alte fecioare cavaleri străluciți care-și așterneau inima la picioarele lor. M-a umilit, trebuie să moară! M-a umilit În fața Întregii Curți. Am ajuns de râsul tuturor. Pe unde trec aud În urma mea șoapte și râsete Înăbușite. Lașii, nici unul nu cutează să-mi râdă În față, fiindcă știu c-ar râde ultima oară... — Pentru că ai o faimă de războinic bine Întemeiată, cavalere. Deși nu cred că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tăi nu fac iarăși o greșeală. și, de fapt, el nici nu e de neam nobil. Dacă mor domnii noștri duci, nu-i rău pentru cavalerul nostru, e chiar foarte potrivit... Cei doi se priviră lung și izbucniră Într-un râs răsunător. Chiar dacă prima lovitură nu izbutise, exista o alternativă, mai promițătoare decât planul inițial. — Iubirea vine după căsătorie, dragă cavalere. Așa spune proverbul. Un bărbat cu experiență știe cum să câștige dragostea soției sale, nu crezi? Ce cunoaște o fecioară
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cresc fructul adulterului. M-ai făcut de rușine până și În fața slugilor, ca să nu mai vorbesc de vecini. Nici la Curte nu mai Îndrăznesc să m-arăt! Ministerialul Hildebrand se trezi de-a binelea și izbucni Într-un hohot de râs de se cutremurau pereții. — Ți-ai ieșit din minți, femeie? murmură el printre hohote. Cine ți-a băgat În cap prostia asta? Bastardă, ai? Crezi că eu... Ha, ha, ha, asta-i cea mai bună glumă pe care-am auzit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ca atare. Nu meriți să fii soția unui Opfingen, vei fi amanta lui, da, pentru așa ceva ești destul de bună! și apoi vei potoli pofta slugilor mele, așa cum s-a Întâmplat cu slujitoarea ta. Ha, Ha, ha, izbucni el Într-un râs plin de răutate. „Nu pot să spun că oamenii mei n-au avut o noapte plăcută. Mititica era plină de farmec. Cu atât mai mult trebuie să fie stăpâna ei! Ministerialul se apropie cu pași mari și Întinse mâna s-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de lacrimi. Bodo, care auzise zgomotul și Întoarse capul, se repezi s-o ridice, murmurând câteva cuvinte respectuoase. Roșie la față, Adelheid se așeză șchiopătând pe bancă. Îi venea să moară, să intre În pământ de rușine. Se făcuse de râs În fața tânărului. — Ce-o să crezi acum despre mine, domnule Bodo? se auzi ea vorbind și-și ascunse fața În palme. Își Îngreunase și mai mult situația. Dar Bodo Îngenunchease lângă bancă și răspunse cu voce tremurătoare: — Am să cred că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Bastarda i-a Întors spatele, Închipuie-ți! O asemenea târfă Îi Întoarce spatele unui cavaler de cea mai nobilă spiță, care Îi face curte. și asta nu-i tot! Îndrăznește să-și bată joc de el, să-l facă de râs Înaintea tuturor. Un adevărat gunoi! Tatăl ei e Într adevăr de neam, dar pe maică-sa n-o știe nimeni. și pe deasupra iubește un negustor, un simplu negustor! Ce ofensă! Chiar dacă e un negustor bogat, tot ofensă e, și nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că un milion și opt sute ar fi destul. Ultimul preț al meșterului: patru milioane. George, hotărât zicea că mai mult de trei nu dă, fiindcă nu-i unul dintre ăia plini de bani. Replica m-a făcut să izbucnesc în râs: "Asta văd și eu, că doar ați venit cu bicicletele - zice hoțomanul. Să știi că amândoi avem mașini, mersul pe bicicletă este o plăcere pentru noi, a răspuns George. Nu știu cât a fost de convins Poșoarcă de ăsta, dar nu mai
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
bucure în sânul familiei sale de aceeași grijă și de aceeași iubire pe care ni le-au arătat nouă părinții. Dar să revenim la Silvia. Era o fetiță frumoasă, un înger blond cu ochi albaștri, o dantură strălucitoare și un râs molipsitor. Elevă într-a VII-a. Prima din clasă: inteligentă, comunicativă, voluntară. O dicție clară cu o voce plină de modulații calde, cuceritoare. Rozincuța, fiica noastră, seamănă atât de mult cu sora mea, încât uneori cred că o am în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Într-un târziu, și-a revenit și, cu mișcări încete, și-a pus pe cap căciula prăfuită, într-o poziție caraghioasă. Într-o altă situație, scena aceasta ar fi declanșat un zâmbet, bună dispoziție sau poate chiar un hohot de râs. Dar, în circumstanțele date, crearea unei atari atmosfere era, practic, imposibilă. Cu excepția, pe deplin îndreptățită, a sentimentului uman de compătimire, orice altă reacție ar fi fost o ticăloșie. Moș Butu se lovise rău de tot. N-a scos nimeni niciun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
e s-o prelungești, în loc s-o faci nevăzută. În concursul de alergare prin viață, aceste ființe rămân mult în urmă propriei persoane, trișând jalnic că să câștige în jocul cu ei, dar nereușind altceva decât să se facă de râs. De când am descoperit această posibilitate, încerc mereu să nu ajung ultima, dintre propriile mele ființe, să nu fiu mult în urma mea, când voi ajunge la linia de sosire, ca să nu spun la finish. Până la urmă din ce trăsături e construit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Aici, don Cezar, în groapă!". Va imaginați ce efort fizic a făcut poetul să mă extragă, înnămolit, din șanțul Junimii... Parcă am fi fost singuri pe pământ, la miezul nopții, într-o pagină hazlie de Ion Creangă. Ne-a cuprins râsul pe amândoi, încât ne săreau nasturii de la cămăși, vorba voltaireanului Vasile Pogor-fiul... A.B. Se spune că, indiferent unde trăim, de fapt viață ne-o ducem tot singuri. Sunt momente când te simți singur? Când mă simt singur, revin în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
capăt... A.B. Poetul Lucian Vasiliu își cunoaște valoarea și locul în poezie? Mă tot caut. Doresc să fac bine, deși deseori iese rău... Am fost uneori supraevaluat, alteori sub-evaluat... Evoluez? Evaluez? Oricum, n-aș vrea să-l fac de râs pe tatăl meu, preotul interbelic din satele de pe Colinele Tutovei. A.B. Dacă ai vrea să revezi pe cineva drag plecat dincolo, în lumea îngerilor, pe cine ai dori să revezi? Să facem un exercițiu de imaginație și spune-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
o componentă esențială a scrisului meu. Dar îl descopăr și mă bucur de el în operele mari ale clasicilor. Încerc să nu mă părăsească. În cele mai sumbre tragedii ale lui Shakespeare sînt scene la care poți să mori de rîs dacă le privești din unghiul potrivit. Încerc să le redau în ce au ele mai hazliu pentru spectator. Personajele sînt adeseori serioase, doar privite din afară sînt comice. Alteori sînt ele însele ironice cu alții care nu-și dau seama
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
am dus să-i anunțăm pe oameni că sunt vizați de un chiriaș. Multe dintre scrisori le-am rupt, le-am ars, astfel, multă vreme, făcând o activitate ilegală. Așa erau vremurile. Am și râs uneori, cu prietenii, desigur, un râs trist, dar așa e, am dus o activitate ilegală, la un organ legal, al Partidului Comunist. A fost și o a treia perioadă când, văzându-se că nu sunt un prost și că muncesc mult făceam de serviciu noaptea, lucram
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
însă cu trăsături fine, fruntea lată, buze senzuale, părul castaniu spre blond, ondulat și nasul de tip clasic, grec. Ochii mari, exagerat de mari, albaștri, erau foarte expresivi. Când se încrunta, te înspăimânta. Bărbia specifică tipului voluntar. Râdea arareori și râsul lui era plăcut, atrăgător. Corpul bine proporționat părea corpul unui atlet de performanță. Când îți da un pumn sau o palmă, te dobora la pământ. Când se enerva era atât de crud, că distrugea totul în calea lui, ca un
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și puțină frișcă'. Exagerări bolnăvicioase de acest gen au fost extrem de multe, spre amuzamentul agresorilor, care găseau o plăcere perversă în a forța deținuții să inventeze absurdități înjositoare. Efectul, în acest caz, a fost că toată camera a izbucnit în râs, iar Țurcanu a răcnit, după spusele martorilor, doar ca să nu râdă. Aproape toți cei care trebuiau să își facă 'demascarea' erau obligați de agresori să inventeze orgii sexuale, deseori incestuoase. O victimă exasperată de torturi a început să strige: Aduceți
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cocon? Retorica de față pornește de la propria persoană. De multe ori am avut dorința de a comunica, dar instinctul de conservare m-a atenționat: - Stai! Ce vrei să faci? Unde te trezești? Ai cerut voie? Decât să te faci de râs, mai bine taci! Cine se face de râs? Doar ego-ul are de suferit, căci Spiritul, adică partea cea mai frumoasă din mine, Realul meu, se poate oferi pe tipsie, fără temeri! Tot ce vreau să spun aici este că, dacă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
De multe ori am avut dorința de a comunica, dar instinctul de conservare m-a atenționat: - Stai! Ce vrei să faci? Unde te trezești? Ai cerut voie? Decât să te faci de râs, mai bine taci! Cine se face de râs? Doar ego-ul are de suferit, căci Spiritul, adică partea cea mai frumoasă din mine, Realul meu, se poate oferi pe tipsie, fără temeri! Tot ce vreau să spun aici este că, dacă ne-am descotorosi de condiționările persoanei fizice, nu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
va trebui să intri în jocul meu și să participi activ la formularea răspunsului. - Nu prea-ți înțeleg jocul vorbelor, dar... mă prind! - E simplu de tot! Vom încerca metoda lui Socrate! - ?!?!?! - Renunță la mimica asta caraghioasă, că mă pufnește râsul! Și nu te mai mira atâta, că o să vezi imediat despre ce este vorba! Acum, spune-mi: înainte vreme ai simțit ceva deosebit în palme când le țineai întinse? - Nu, sigur că nu! - Dar după Realizare? - Păi, am simțit vibrațiile
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
a replicat în cea mai curată exprimare a limbii lui Voltaire, fapt care pe mine m-a blocat complet: nu-mi mai aminteam o boabă franțuzească și toate replicile îmi veneau doar în engleză! Ce mai? M-am făcut de râs! Nu-i reținusem numele și nici nu mă interesase până în acel moment. Pentru mine el era doar un vânzător a cărui înfățișare exterioară nu inspira nimic altceva. Era scund, negru, nebărbierit, prost îmbrăcat, dormind pe jos și căruia trebuia să
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
atunci vei descoperi că lumea nu începe și nu se termină nici la tine, nici la Paris și nici la Luvru, iar înțelepciunea ta se reduce doar la o pojghiță de ignoranță. (V-am povestit cum m-am făcut de râs în fața unui vânzător ambulant, unul transpirat, nebărbierit și prost îmbrăcat! Aparența lui era a unui simplu cerșetor - dar ce spirit ascundea!) Va trebui, atunci - dacă ai discernământul și onestitatea de a-ți recunoaște limitele - să-ți revizuiești atitudinea față de viață
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
făcut după. Și este un om care a avut de plătit. Lumea a uitat, dar a fost calomniat îngrozitor. S-a spus despre fiul lui că a omorât niște chinezi și i-a îngropat într-o pădure. Nu e de râs ! CĂ, la un moment dat, el nu mai putea ieși pe stradă. Eu știu că, atunci când m-am întors a doua oară de la Harvard - am plecat la Harvard când am fost forțată de criza din Televiziune să-mi dau demisia
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
lor alăturându lise și poezia lui Nicolae Iorga: „Nu ne uitați” Ce s-a scris în România despre vizita președintelui Iliescu în Ucraina în iunie 2003, cititorii cunosc. Iată cum a fost reflectată ea în Arcașul unde citim titlurile: „De râs ori de plâns? Vin ai noștri, pleacă-ai noștri, noi rămânem tot ca proștii” ... cu subtitlurile: „Un spectacol tragi-comic de zile mari” - întâlnirea în localul Teatrului muzical dramatic ucrainean”, „Olga Kobyleanska” din Cernăuți a președinților Kucima-Iliescu, „Cu doi tați și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Vrem pace!// Pe-acasă din fabrici cînd seara plecați/ Și vraja mașinilor tace,/ O clipă la poartă tăceți și-ascultați./ Mașinile cîntă: Vrem pace!// Copii de școală în grupuri cînd vin/ Prin parcuri voioși să se joace,/ Privește-i și-ascultă-li-le rîsul senin/ Căci rîsul lor cîntă: Vrem pace!// Cînd somnul coboară pe gene ușor/ Și noaptea-mprejurul tău tace,/ Gîndește la pace c-adormi binișor/ Și visul îți cîntă: Vrem pace!// Cînd doina suspină prelung din caval/ Și lacrima-n cînt se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]