12,418 matches
-
român a fost de a aduce voluntarii în țară numai după instruirea acestora conform regulamentelor și dotării Armatei Române, pe terenuri de instrucție din Rusia. În contextul situației revoluționare de pe teritoriul rus și ca urmare a întârzierilor în procesul de recrutare și a faptului că trupele române au avut nevoie urgentă de completări, Ministerul român de Război a hotărât ca instrucția și repartizarea pe unități să se facă pe teritoriul românesc, în Rusia rămânând să fie realizate numai recrutarea și echiparea
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
procesul de recrutare și a faptului că trupele române au avut nevoie urgentă de completări, Ministerul român de Război a hotărât ca instrucția și repartizarea pe unități să se facă pe teritoriul românesc, în Rusia rămânând să fie realizate numai recrutarea și echiparea voluntarilor. Printre refugiații ardeleni de la Iași au fost unii care au solicitat ca voluntarii să fie dispersați în cât mai multe unități și sub nume false, pentru a nu sfârși spânzurați, în cazul în care vor fi făcuți
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Ion Nistor și Leonte Moldovan. La 14 iunie 1917 pe lângă Marele Stat Major al Armatei Române s-a înființat, la sugestia acestei comisii , "Biroul A. B. (ardeleni bucovineni)". În atribuțiile acestuia au intrat atât ținerea evidenței voluntari înrolați, cât și recrutarea și primirea altor voluntari din Rusia. Conducerea biroului a fost asigurată de către maiorul A. Romalo din Armata Română, iar membrii acestuia au fost sublocotenenții Victor Deleu, Leonte Simion și Vasile C. Osvadă - ajutați de către personalul din subordine. Atribuțiile Biroului s-
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
al Voluntarilor Ardeleni Bucovineni". La o lună după sosirea în țară a primului eșalon, din Kiev a plecat spre Iași al doilea detașament - format din 100 de ofițeri și 544 soldați, iar între 27 iunie și 20 august, comisiile de recrutare aflate în circumscripția militară a Moscovei au mai trimis în România încă 1.500 de voluntari. În contextul tulburărilor politice și sociale care au avut acolo loc pe teritoriul rus, constituirea unei unități militare operative până în luna octombrie a fost
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
română. Noile structuri de comandă înființate de către Ministerul de Război, condus de către Vintilă Brătianu, au fost divizate fiecare în parte în câte două servicii specifice identice, denumite: central (la Kiev) și exterior (cu acțiune în teritoriul rus, prin intermediul comisiilor de recrutare și a celor care conferențiau cu scop de propagandă). La 13 octombrie 1917, totuși, cu scopul grupării tuturor voluntarilor, atât a celor veniți din prizonierat, cât și a celor din România, Marele Cartier General Român a luat decizia de a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
din prizonieratul rusesc, marea lor majoritate fiind țărani. Serviciul central al "Corpului Voluntarilor", înființat la 28 noiembrie 1917 și subordonat Ministerului de Război, a continuat să funcționeze, despărțindu-se, la 15 mai 1918, într-un departament militar transferat la Direcția Recrutării din Ministerul de Război și într-un departament civil subordonat Ministerului Agriculturii, sub denumirea de "„Serviciul muncilor agricole”". Acest ultim departament s-a ocupat, în continuare, cu plasarea în muncă a voluntarilor demobilizați. Aceste servicii deconcentrate au început să funcționeze
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
cât și pe acela de a menține siguranța Transsiberianului. Posibilitățile de reîntoarcere în țară fiind reduse, mulți prizonieri au rămas în Rusia. În contextul în care misiunea română - datorită condițiilor absolut neprielnice nu a mai putut funcționa, "Serviciul român de recrutare a voluntarilor" s-a desființat în condițiile critice de la începutul anului 1918. După ce voluntarii au primit bani în avans pe 2 luni (câte 1.000 de ruble fiecare), aceștia s-au îndreptat mai întâi spre Irkutsk dar au avut a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
din vest, pentru refacerea unui front al Antantei în Rusia. Gazeta de Transilvania a apărut în Siberia sub numele de "„Gazeta Transilvaniei și a Bucovinei”" în data de 13/26 octombrie 1918 - sub conducerea lui Voicu Nițescu, pentru a facilita recrutarea acestor voluntari. Tipărirea ei s-a realizat la tipografia cehă din Ekaterinburg și ziarul a oferit informații prizonierilor români de la Celiabinsk, Irkutsk și Vladivostok, în paginile ei fiind republicată dealtfel și "„Declarația de la Darnița”". Până la sfârșitul anului 1918 au apărut
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Regimentul 74 Infanterie a fost o unitate de nivel tactic din rezerva armatei permanente care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților de infanterie din cercul de recrutare Constanța, din cadrul Comandamentului V Teritorial. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 29 Infanterie. La intrarea în război, Regimentul 74 Infanterie a fost comandat de locotenent-colonelul Ioan Petrescu. Regimentul 74 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe
Regimentul 74 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336153_a_337482]
-
Regimentul 80 Infanterie a fost o unitate de nivel tactic din rezerva armatei permanente care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților de infanterie din cercul de recrutare București, din cadrul Comandamentului V Teritorial. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 29 Infanterie. La intrarea în război, Regimentul 80 Infanterie a fost comandat de colonelul Gheorghe Vlădescu. Regimentul 80 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe
Regimentul 80 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336154_a_337483]
-
Regimentul 50 Infanterie a fost o unitate de nivel tactic din rezerva armatei permanente care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților de infanterie din cercul de recrutare Focșani, din cadrul Comandamentului III Teritorial. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 35 Infanterie. La intrarea în război, Regimentul 50 Infanterie a fost comandat de locotenent-colonelul Mihail Anastasiade. Regimentul 50 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe
Regimentul 50 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336149_a_337478]
-
Regimentul 68 Infanterie a fost o unitate de nivel tactic din rezerva armatei permanente care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților de infanterie din cercul de recrutare Găești, din cadrul Comandamentului II Teritorial. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 23 Infanterie. La intrarea în război, Regimentul 68 Infanterie a fost comandat de colonelul Gheorghe Meleca. Regimentul 68 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe
Regimentul 68 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336152_a_337481]
-
Regimentul 44 Infanterie a fost o unitate de nivel tactic din rezerva armatei permanente care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților de infanterie din cercul de recrutare Pitești, din cadrul Comandamentului II Teritorial. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 23 Infanterie. La intrarea în război, Regimentul 44 Infanterie a fost comandat de locotenent-colonelul Dumitru Mihăilescu. Regimentul 44 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe
Regimentul 44 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336148_a_337477]
-
Regimentul 56 Infanterie a fost o unitate de nivel tactic din rezerva armatei permanente care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților de infanterie din cercul de recrutare Fălticeni, din cadrul Comandamentului IV Teritorial. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 28 Infanterie. La intrarea în război, Regimentul 56 Infanterie a fost comandat de colonelul Constantin Neculcea. Regimentul 56 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe
Regimentul 56 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336150_a_337479]
-
Regimentul 62 Infanterie a fost o unitate de nivel tactic din rezerva armatei permanente care s-a constituit la 14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților de infanterie din cercul de recrutare Târgoviște, din cadrul Comandamentului II Teritorial. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 24 Infanterie. La intrarea în război, Regimentul 62 Infanterie a fost comandat de locotenent-colonelul Constantin Caluda. Regimentul 62 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe
Regimentul 62 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336151_a_337480]
-
cu prizonieri români a fost difuzată gratuit . Sarcina de difuzare pe întreg teritoriul rus a revenit atât unor ofițeri sau subofițeri din rândul grupării de la Darnița, cât și - mai ales membrilor care au aparținut celor șapte comisii cu scop de recrutare constituite în iunie 1917. Editorialul primului număr a fost scris de către Octavian Goga. În continuare ziarul a făcut o intensă propagandă patriotică. Deși subiectele gazetei au fost diverse, toate a fost însă legate de problematica specifică voluntariatului, fără excepție. Preocuparea
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
în spectacolele de revistă originale ale lui George Val erau compuse de Amos Juster și Sandu Feraru-Barzilay, originari din România. Criza Suezului și campania din Sinai (1956) au avut consecințe grele pentru producția Shulamit și ansamblul alcătuit de Val, din pricina recrutării rezerviștilor din rândurile artiștilor și a publicului și a scăderii bruște a vânzărilor de bilete. Sălile mari închiriate de Val au rămas aproape goale. În anii 1985-1959 aVal a fost directorul administrativ al Teatrului „Hazirá” („Arena”) George Val a murit
George Val () [Corola-website/Science/336601_a_337930]
-
a urmat un traseu similar. El a egalat recordul mondial la 100 de yarzi în anul următor. Carlos a încercat și el să joace fotbal american profesionist, a fost în a 15-a rundă de selecție la campania NFL de recrutare din 1970, dar o accidentare la genunchi l-a făcut să abandoneze probele pe care le dădea pentru echipa Philadelphia Eagles din National Football League. El a continuat apoi în , unde a jucat un sezon pentru . Pe la sfârșitul anilor 1970
Salutul Black Power de la Jocurile Olimpice din 1968 () [Corola-website/Science/336681_a_338010]
-
de soldați aliați au rămas pe teritoriul controlat de inamic și, în lunile care au urmat, o bună parte dintre ei au fost recuperați, ca de exemplu cei 138 de oameni evacuați în cadrul Operațiunii Pegasus. După ce efectivele au mărite prin recrutarea de noi soldați, reîncadrarea unor evacuați sau a prizonierilor de război repatriați în lunile care au urmat, divizia era încă atât de puternic slăbită încât Brigada a 4-a de parașutiști a fost înglobată în Brigada 1, iar marea unitate
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de Wassilko. În urma unui apel al deputatului Aurel Onciul, pe data de 22 noiembrie 1914 au fost aduși la Suceava pentru o adunare populară - în timpul căreia a fost lansat proiectul unui corp de voluntari români, aproximativ 2.000 de țărani. Recrutarea efectivelor s-a făcut în teritoriu de către jandarmi - câte 50 de recruți de comună, până la un total aproximativ de 1.500 de oameni. Aceștia au fost aduși la Câmpulung, unde după înarmarea cu puști "„Werndl”" vechi scoase din uzul armatei
Corpul de Legionari români din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/336863_a_338192]
-
emis o proclamație similară la Lublin. A existat și o fracțiune pro-germană condusă de Władysław Studnicki, dar nu a câștigat nicio susținere semnificativă în rândul populației poloneze. Imediat după proclamație, guvernatorul general german de la Varșovia a emis un anunț de recrutare a militarilor, care a dus la proteste din partea polonezilor, care deplângeau în special lipsa unui guvern polonez. La 14 ianuarie 1917, a fost înființat un (în ) ca guvern provizoriu, alcătuit din cincisprezece membri aleși de către germani și zece de către autoritățile
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
de au intrat în Varșovia pentru a forma corpul de ofițeri al noii armate poloneze. La 21 aprilie, Consiliul de Stat a adoptat o proclamație în favoarea armatei poloneze () și l-a numit pe colonelul Sikorski pentru a supraveghea procesul de recrutare. Relația dintre Puterile Centrale și a devenit din ce în ce mai dificilă, mai ales după ce puterile au interzis prezența supușilor austrieci în rândul Legiunilor (acum denumite Corpul Auxiliar Polonez, "Polski Korpus Posilkowy"), cu scopul de a-i devia spre armata austriacă regulată. Piłsudski
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
ceremonie la 15 octombrie, la comemorarea morții lui Tadeusz Kościuszko, și la 26 noiembrie, l-a numit pe , un avocat care lucrase în guvern începând cu luna iunie, în funcția de prim-ministru. După criza jurământului din 1917, acțiunile de recrutare în armata poloneză au primit sprijin insuficient au dat rezultate neglijabile, ajungând la doar 5.000 de oameni. În mai 1918, forța a fost consolidată de către generalul care și-a mutat corpul său de polonezi — adunat din fosta armată țaristă
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
Ion Nistor și Leonte Moldovan. La 14 iunie 1917 pe lângă Marele Stat Major al Armatei Române s-a înființat, la sugestia acestei comisii , "Biroul A. B. (ardeleni bucovineni)". În atribuțiile acestuia au intrat atât ținerea evidenței voluntari înrolați, cât și recrutarea și primirea altor voluntari din Rusia. Conducerea biroului a fost asigurată de către maiorul A. Romalo din Armata Română, iar membrii acestuia au fost sublocotenenții Victor Deleu, Leonte Simion și Vasile C. Osvadă - ajutați de către personalul din subordine. Atribuțiile Biroului s-
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
din prizonieratul rusesc, marea lor majoritate fiind țărani. Serviciul central al "Corpului Voluntarilor" înființat la 28 noiembrie 1917 și subordonat Ministerului de Război a continuat să funcționeze, despărțindu-se la 15 mai 1918 într-un departament militar transferat la Direcția Recrutării din Ministerul de Război și într-un departament civil subordonat Ministerului Agriculturii, sub denumirea de "„Serviciul muncilor agricole”". Acest ultim departament s-a ocupat în continuare, cu plasarea în muncă a voluntarilor demobilizați. Aceste servicii deconcentrate au început să funcționeze
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]