12,603 matches
-
Gusti, fiind, împreună cu N. Argintescu-Amza, regizor al filmului Drăguș (1929). În 1931 obține o bursă Rockefeller, pentru pregătirea unui doctorat în Statele Unite ale Americii, dar, din motive de sănătate, renunță după trei luni. Își va lua al doilea doctorat, în sociologie, la Universitatea din București, în 1933, cu teza Elemente de metodologie politică, sub îndrumarea lui D. Gusti. De sub tipar îi ies plachetele Al Sfintei Cuvioase Paraschiva cea Nouă acatist (1931), Pregătiri pentru călătoria din urmă (1932) și Poeme arabe. Versuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
, publicație apărută la Râmnicu Sărat, lunar, între 8 noiembrie 1915 și mai 1916, cu subtitlul „Literatură, sociologie, știință, artă”, modificat la numărul 4-5 în „Revistă literară, artistică, științifică, socială” și din nou, odată cu numărul 6, în „Literatură, artă, știință, sociologie”. Director: Octavian Moșescu. În sumar figurează versuri de Haralamb G. Lecca, Matei Elian (Al. I. Zamfirescu), Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290505_a_291834]
-
, publicație apărută la Râmnicu Sărat, lunar, între 8 noiembrie 1915 și mai 1916, cu subtitlul „Literatură, sociologie, știință, artă”, modificat la numărul 4-5 în „Revistă literară, artistică, științifică, socială” și din nou, odată cu numărul 6, în „Literatură, artă, știință, sociologie”. Director: Octavian Moșescu. În sumar figurează versuri de Haralamb G. Lecca, Matei Elian (Al. I. Zamfirescu), Ion Pavlov, Adonis Gr. Popov, Octavian Moșescu, Victor Ion Popa, Zaharia Bârsan, G. Rotică, G.Tutoveanu, Mihail Săulescu, Volbură Poiană-Năsturaș, D. Iov, Theodor Solacolu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290505_a_291834]
-
ele pune în valoare talentul de polemist al autorului. În paginile cărții este etalată o scară sui-generis a „supușeniei” intelectualului față de putere, de la oportunismul profesionist la umilința sfioasă sau cinică, de la birocratismul pur la inerția revoluționară. Pe temeliile unei asemenea „sociologii a supușeniei” (cum o numește undeva el însuși), I. clădește un veritabil „Pantheon” al imposturii intelectuale postbelice. Verbul pamfletar este dublat pe tot parcursul volumului de conștiința unei misiuni morale implacabile: „Dacă și noi tăcem, nu se va mai auzi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
audă și alte voci"4. O altă contribuție remarcabilă a acestei cărți este (și) cea referitoare la clasificarea și interpretarea unor idei și concepte esențiale în domeniul științelor sociale și umaniste. Referințele precise sunt la ,,etnografie" și ,,etnologie"; ,,antropologie" și ,,sociologie" etc. (a se vedea secțiunea Confuzia termenilor din capitolul I). În mod cu totul special, eu prețuiesc sensiblitatea autorilor cărții pentru dimensiunea spirituală a vieții sociale. Sunt pagini importante în carte unde cei doi autori evidențiază subtil și convingător dimensiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
vezi Nicu Gavriluță, Antropologie socială și culturală, Editura Polirom, Iași, 2009, pp. 210-216; 250-257. 13 Amănunte despre semnificațiile metafizice, juridice, politice, sociale și religioase ale darului se regăsesc și în volumul meu, Mentalități și ritualuri magico-religioase. Studii și eseuri de sociologie a sacrului, Cuvânt-înainte de Ștefan Afloroaei, Editura Polirom, Iași, 1997, pp. 111-143. 14 Marc Augé, Jean-Paul Colleyn, op. cit., p. 38. 15 Cristina Gavriluță, op. cit., p. 183. 16 Ibidem, p. 189. 17 Marc Augé, Jean-Paul Colleyn, op. cit., p. 41. NICU GAVRILUȚĂ
[Corola-publishinghouse/Science/84985_a_85770]
-
necesitatea și rolul unei publicații științifice într-un peisaj dominat de reviste literare. Într-adevăr, preocupările de arheologie și de istorie (colaborează Marin Nica, Gh. Popilian, Șt. Ștefănescu) se îmbină cu cele de filologie (I. Coteanu, Al. Graur, Gh. Bolocan), sociologie, filosofie, economie și uneori cu cele literare. Cu studii și articole de istorie literară sunt prezenți Ovidiu Ghidirmic (despre G. Călinescu, Mateiu I. Caragiale, maiorescianism), M. Andreescu-Schenker (Poezia lui Mircea Dinescu), Const. M. Popa (despre Rebreanu, Sadoveanu), iar Marin Sorescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285448_a_286777]
-
naționalist romantic a scăpat de blamarea, aproape fără excepție, de către Iorga a liderilor de la 184856. Iorga susținea că Brătienii au stînjenit evoluția organică a României, fiind indiferenți față de țăranul român. El nu era de acord cu unele științe moderne, numid sociologia un "azil de nebuni". Personal, nu-l dușmănea deloc pe marele sociolog român Dimitrie Gusti, dar făcea remarci sarcastice la adresa acestuia. Respingea și psihiatria, considerînd-o drept absurditatea lui Freud"57, dar aceasta nu înseamnă că nu acorda importanță psihologiei individuale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Acesta a fost începutul ieșirii la iveală a feței mai puțin atrăgătoare a capitalismului. Max Weber ar fi spus că Mochi Fischer monopolizase arendarea pămîntului. Iorga nu pare să fi avut nici un contact cu Weber (nu a reușit să aprecieze sociologia), iar părerea lui despre Fischer s-a rezumat la comentariul că acesta "nu este deloc mai bun decît șarlatanii și găinarii pe care mi-i amintesc din copilărie"181. Își demonstrează astfel lipsa de înțelegere față de economia secolului al XX
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care o lăsau în urma lor. Toate acestea l-au deranjat pe Iorga. El nu credea în procesele de deznaționalizare și cu atît mai puțin în ruperea legăturilor organice cu pămîntul natal. Dar, la urma urmei, el nu credea nici în sociologie. Iorga nu putea înțelege ce-i făcuse pe acești români să-și părăsească satele natale. Statuia Libertății l-a impresionat profund pe Iorga. Văzînd-o din depărtare, spunea că "poruncește cu un gest imperial de mîntuire; e impresionantă". Păcat că Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
facultate, studenții, intelectualii... Firește, la început nu erau naziști. Eram vreo cincisprezece care ne adunam, discutam și căutam argumente care să le combată pe ale lor. Nu era ușor: exista o doctrină nazistă, o biologie nazistă, o etnologie nazistă, o sociologie nazistă. Plus avalanșa de discursuri, conferințe, eseuri, articole în presă etc. Și tot felul de breviare la fel de simpliste... Încercam totuși să găsim argumente. Din cînd în cînd, unul dintre prietenii noștri spunea: Nu sînt deloc de acord cu ei, desigur
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
unde au devenit, În domeniile lor de activitate, sufletul cercetării anglo-saxone moderne. În accepția sa nouă și modernă, „Teoria” Însemna cu totul altceva. În principal, ea „chestiona” (un termen-cheie) metodele și obiectivele disciplinelor academice: În primul rând științele sociale - istoria, sociologia, antropologia -, dar și cele umaniste și, mai târziu, chiar științele experimentale. Într-o perioadă În care universitățile luaseră proporții, iar ziarele, revistele și conferențiarii căutau cu disperare „subiecte”, s-a creat o piață pentru „teoriile” de orice fel, impulsionată nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din aceste grupuri și instituții nu erau neapărat iconoclaste, fiind adeseori, deși de foarte bună calitate, convenționale din punct de vedere metodologic. Dar erau declarat interpretative, dirijate de obicei de o opinie politică non-dogmatică, dar inconfundabil de stânga. Marcată de sociologie, noua istorie acorda o importanță crucială clasei, și mai ales claselor sociale inferioare. Scopul ei nu era doar să nareze sau să explice un moment istoric dat, ci să-i dezvăluie semnificația profundă. Acest gen de istoriografie părea să conecteze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
explicat ca o combinație de „structuri”: cum spunea Pierre Boulez când Își intitula una dintre compoziții Structures, „șacestaț e cuvântul de ordine al epocii noastre”. În cursul anilor ’60 s-a ivit o pletoră de structuralisme aplicate: În antropologie, istorie, sociologie, psihologie, științe politice și, bineînțeles, literatură. Adepții cei mai cunoscuți - cei care combinau În doze ideale Îndrăzneala intelectuală și talentul autopromovării - au devenit vedete internaționale, având norocul să intre În lumina reflectoarelor exact În perioada În care televiziunea devenea un
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
partizane (implicit conservatoare). Orice tip de judecată sau convingere putea fi redusă, În principiu, după această metodă. Intelectualii cei mai critici puteau fi, la rândul lor, „poziționați”. În cuvintele profesorului francez Pierre Bourdieu, cel mai influent exponent european al noii sociologii a cunoașterii, „discursul profesoral” nu este decât expresia „fracțiunii dominate a clasei dominante”. Dar această subversiune seducătoare prin care orice informație sau opinie este poziționată nu divulgă cum putem determina dacă un „discurs” e mai adevărat decât altul: o dilemă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reflex electoral durabil, transgenerațional, determinat mai degrabă de clasă, religie sau apartenența locală a alegătorului decât de programul partidului. Oamenii votau cu cine votaseră și părinții lor, În funcție de unde trăiau, ce lucrau și cât câștigau. Dincolo de continuitatea de suprafață, În sociologia politică a electorilor europeni avea loc o mișcare tectonică. Votul masiv al proletariatului alb, masculin și cu locuri de muncă - ce forma pretutindeni baza electorală a partidelor comuniste și socialiste - se contracta și se scinda. În mod similar, votantul conservator
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
civili, au exclus sau arestat politicieni de centru și de stânga și, timp de șapte ani sufocanți, au ținut Grecia sub control. Antimoderni până la caricatură, coloneii au cenzurat presa, au interzis grevele, muzica modernă și fustele scurte. Au proscris studiul sociologiei, limbilor rusă și bulgară, pe lângă Sofocle, Euripide și Aristofan. „Populiști” ca stil, dar paternaliști În practică, ei erau obsedați de Înfățișare. Sub regimul lor nu era permis părul lung. Gărzile de la palate și participanții la ceremonii și-au văzut uniformele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
politica franceză s-a rezumat la două tentații paralele și opuse: la stânga comuniștii, la dreapta gaulliștii. Aliate cu formațiuni mai mici, cele două partide Încarnau și perpetuau o tradiție specific franceză a adeziunii politice În funcție de regiune, ocupație și religie. Rigida sociologie politică franceză, nezdruncinată de la jumătatea secolului al XIX-lea, Începea deja să se clatine, după cum am văzut, sub impactul transformărilor sociale și culturale șaizeciste. Stânga nu mai putea conta pe votul În masă al proletariatului. Dreapta nu mai era unificată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
francezei ca limbă importantă 692-693; războiul din Vietnam 262; reacția față de imigranți 679; regimul de la Vichy - vezi regimul de la Vichy; regizorii Noului Val 353; relația cu Uniunea Sovietică 117-118; revitalizarea 503; revoluția fără victime 377-381; Riviera 317; sindicate muncitorești 673; sociologia politică 502-503; stânga 505-506; subvenții publice pentru arte 708; șomajul (În 2004) 672; teatru 351-352; valori de patrimoniu 703-704 Friedman, Milton 493 frigidere 314 Frontul Patriei 53, 131 Fundația Ford 210, 325 Furet, François 516-517 G Gahrton, Per 654 Gaillard
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și state asistențiale socialism; afectarea Încrederii În Î 514-515; Cehoslovacia 405-406; credința În superioritatea 337-338; dezavantajul sistemului economic 529-535; disfuncționalitatea 535; escrocherie barbară 514; identificarea cu munca urbană 374; Polonia 134-135; poluarea 523-524; Ungaria 135-136; unirea cu mișcările comuniste 132 sociologia cunoașterii 440-441 Sokolovski, Vasili 126-127 Solana, Javier 621 Soljenițîn, Aleksandr 391, 427, 513-515, 535, 552 Sollers, Philippe 693 soluția finală - vezi Holocaust soluția sovietică pentru locuințe 357 Sontag, Susan 657 Sotelo, Calvo 478 Souvarine, Boris 514 sovietizarea și rusificarea Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
agrement", băutură de ocazie, este un fenomen de civilizație. În 198075, apoi în 198576 apăreau primele două studii de cercetare privind consumul de vin pe gospodărie, realizate de Oficiul național interprofesional al Vinurilor (ONIVINS) cu participarea Laboratorului de Economie și Sociologie rurală din Montpellier, subordonat Institutului național al Cercetării agronomice (INRA). În 199077, Institutul Național al Denumirilor de Origine (INAO) s-a alăturat și el acestor instituții pentru a analiza, pe bază de eșantioane reprezentative însumând 4000 de persoane, comportamentul francezilor
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
lemn 3. Vasile Marin: Crez de generație 4. Horia Sima Doctrina Mișcării Legionare Istoria Mișcării Legionare Sfârșitul unei domnii sângeroase Era libertății vol. I II Prizonieri ai Puterilor Axei Guvernul Național Român de la Viena 5. Traian Brăileanu Teoria comunității omenești Sociologia și arta guvernării 6. Traian Herseni Mișcarea Legionară și țărănimea Mișcarea Legionară și muncitorimea 7. Victor Puiu Gârcineanu Din lumea legionară 8. Colecția ziarului Buna Vestire 9. Colecția Ziarului Cuvântul și multe alte cărți și reviste mai puțin cunoscute, apărute
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ocupă un post de sociolog la Centrul Județean al Creației Populare Cluj; este și corespondent local pentru publicațiile bucureștene „Expres magazin” și „Evenimentul zilei” (1991-1992), redactor și redactor-șef adjunct la cotidianul „Tribuna Ardealului” (1993-1994). Ulterior intră în Catedra de sociologie a Facultății de Sociologie și Asistență Socială a Universității „Babeș-Bolyai”, avansând până la gradul de profesor. Debutează la „Tribuna” în 1971, iar editorial cu lucrarea Onisifor Ghibu, educator și memorialist, apărută în 1983. Mai colaborează la „Steaua”, „Familia”, „Telegraful român”, „Cercetări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
sociolog la Centrul Județean al Creației Populare Cluj; este și corespondent local pentru publicațiile bucureștene „Expres magazin” și „Evenimentul zilei” (1991-1992), redactor și redactor-șef adjunct la cotidianul „Tribuna Ardealului” (1993-1994). Ulterior intră în Catedra de sociologie a Facultății de Sociologie și Asistență Socială a Universității „Babeș-Bolyai”, avansând până la gradul de profesor. Debutează la „Tribuna” în 1971, iar editorial cu lucrarea Onisifor Ghibu, educator și memorialist, apărută în 1983. Mai colaborează la „Steaua”, „Familia”, „Telegraful român”, „Cercetări de lingvistică”, „Studia Universitatis
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
de profesor. Debutează la „Tribuna” în 1971, iar editorial cu lucrarea Onisifor Ghibu, educator și memorialist, apărută în 1983. Mai colaborează la „Steaua”, „Familia”, „Telegraful român”, „Cercetări de lingvistică”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»” (e secretar de redacție din 2000), „Cercetări sociale”, „Sociologie românească”, „Caiete silvane” (Zalău), „România literară”, „Făclia” (Cluj-Napoca), „Sălajul”, „Piața literară”, „Datina” (Constanța) ș.a. În stil eseistic, chiar de popularizare, folosind însă cu rigoare izvoarele, V. alcătuiește câteva biografii ale unor personalități. Începutul îl face cu o contribuție privitoare la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]