13,247 matches
-
B doamna Sofia Alexenco, la I-a C Vasile Zaharov, la a doua Steluța, la a III-a și a VI-a Cornelia Stratula iar eu la a IV-a și a V-a. Cei mai mulți elevi erau la Steluța fiindcă umblase din casă în casă și cu atâta ucrainiană câtă acumulase știuse să-i convingă pe oameni. Avea 67 de elevi. Era și grădiniță în sat dar localul fiind mic abia încăpeau câțiva, ceilalți, mai ales cei din Trubaiovca trebuind să
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mulțumire spre cer, acolo unde se află acum doctorul Andrei și oficiantul sanitar Busuioc. La școala din Câșlița veniseră cadre noi: Dănăilă Ion, învățător, Elena Brânzescu, educatoare. Învățătorul Moraru Afanase fusese deportat cu toată familia. Dobru revenise la direcția școlii. Umbla îmbrăcat militar, cu mănuși albe, defilând pe ulițele satului în disprețul majorității. S-a impus și a reușit să preia președenția Cooperativei de consum dar și comanda subcentrului militar. Dar nici lumea nu-i croită după mintea, orgoliul și obrăznicia
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
că mă simțeam în siguranță în prezența ei. Mi-a șoptit, cântărindu-mă din cap până în picioare: Ești profesoară, tovarășa? Nu, vin din fabrică. De ce? 41 Arăți a intelectuală, nu pari muncită. Ești elegantă și firavă. Nu te prea văd umblând prin praf și prin noroaie. Păi... nu prea am muncit în ultimele luni, am răspuns, făcând haz de necaz. Cred că ne vom înțelege destul de bine, mi-a mai spus șoptit la ureche. Mă duc să trag o țigară. Nu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
lor, când le tăiau sătenii găseau doar pământ. În urma acestei situații aproape disperate conducerea județului a hotărât să trimită țăranii la cules de grâu, cartofi, porumb în Insula Mare a Brăilei și la cosit iarbă pentru animale. Aveam sarcina să umblăm din casă în casă. Întocmeam liste cu acei care urmau să meargă acolo pentru două sau trei săptămâni. Țăranului nu-i place să plece din satul lui. Era valabil și pentru cei din comuna Fundoaia. Oamenii erau destul de neprietenoși când
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Era valabil și pentru cei din comuna Fundoaia. Oamenii erau destul de neprietenoși când era vorba de anumite schimbări. Această hotărâre, ce fusese gândită pentru a salva oamenii și animalele de la înfometare, a fost o măsură nepopulară, rău primită de către localnici. Umblând din casa în casă, am aflat cu uimire că acei oameni care păreau foarte săraci, aveau rezerve de cereale pentru ei și animale asigurate pentru cel puțin trei ani, chiar dacă nu ar fi primit nici un bob de la C.A.P., iar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Femeia asta care ți le-a dat are fiica în Germania. Așadar, s e c o n f i s c ă, a spus rar și a pus în servietă cele două icoane. S-ar putea să te raportez că umbli cu așa ceva! Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Am pus în sacoșă totul și i-am dat-o : Luați ce mai este pe masă, dar vă rog să nu spuneți nimic despre icoane. ULEIUL ȘI ZAHĂRUL Pe vremea aceea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
o cultură de cânepă pe o tarla aflată la intrarea în comună, lângă șosea. Creștea cânepa de la o zi la alta. Era atât de mare și de frumoasă, încât semăna cu o pădure. Nu mai văzusem niciodată, pe unde am umblat, așa o plantă. Am căutat cărți de specialitate și am citit despre cânepa de cultură. Aceasta era diferită de tot ce găsisem prin cărți. După ce am făcut rost de cărți de specialitate cu poze, am mers să o privesc, dar
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
acei care aveau funcții importante. Casa parohială așezată lângă biserică era mare, iar în curte se putea întoarce tractorul cu remorcă. Curtea era neîngrijită și plină de păsări nenumărate, lăsate libere. Când ploua, în curte era noroi și nu puteai umbla decât cu cizme de cauciuc sau cu gumari. În casă, peste covoarele persane, erau puse mereu foi de plastic pentru ca nenumărații musafirii veniți în vizită să nu fie nevoiți să se descalțe. Ocupată cu treburile școlii, ale parohiei, dar și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de fiecare dată aceasta se rezolva, medicul pleca și venea altul. În anul acela, a fost repartizată o doctoriță din București, mutată disciplinar, și un medic ciudat, bolnav sau doar leneș, care, atunci când nu se încuia în camera de gardă, umbla în căruța plină cu fân a dispensarului. Acolo dormea, în timp ce vizitiul îl ducea prin toate satele. Într-o zi, doctorul a dispărut și nimeni nu i-a simțit lipsa. Doctorița venită din București era blondă, subțirică și părea o persoană
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
că fata ar fi gravidă și că iubărețul președinte va fi bunic, ceea ce s-a și întâmplat. Spre toamnă, după sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului, a fost nuntă mare. Acolo s-au întâlnit cele două amante cu soția președintelui Cotoi, care umbla mai mult beată. Își îneca sărmana supărarea în băutură. Nu putea să spună nimic. Pe doctoriță nu avea voie să o supere nimeni, ca nu cumva să plece din comună. Nici pe contabilă nu era indicat să se supere, deoarece
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ușă, un tânăr zâmbitor m-a întrebat: Ce căutați aici? Pe Dumnezeu? Pe Dumnezeu? am întrebat mirată. Tânărul a început să râdă. Nu știai? Aaaa, ești de la fără frecvență! Așa îi spunem decanului. Ai grijă să nu te vadă că umbli pe aici. Într-un târziu, am găsit ușa pe care scria numele profesorului. Am bătut timid. Ai nimerit, mi-a spus zâmbitor din ușă. E cam greu de ajuns aici. 161 Profesorul era mic de statură și gras, capul era
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
N-au mai fost de mulți ani. Anul acesta parcă-s mai mulți ca niciodată, m-a informat contabila. De unde sunt de loc? Au case mari și gospodării frumoase la marginea orașului reședință de județ în care locuiesc atunci când nu umblă prin sate cu șatra. După ce mi-a spus toate acestea, contabila parcă voia să-mi mai spună ceva, dar avea o reținere. Ce vreți să-mi mai spuneți, tovarășa Pungă? Cea mai bătrână dintre ei este Maria. Toți cei din
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Securitate cel mai odios instrument al regimului trecut, de la noi ca și din celelalte state ale "lagărului comunist". ACTUL II CÂND ERAM MAI TÂNĂR ȘI LA TRUP CURAT! "Cântă, zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil peleianul"...! De la o vreme îmi tot umbla prin cap Ahil ăsta și cu mânia lui, de mi-au pierit liniștea și somnul. Unii de-ai mei, rude și prieteni, informați "cu titlu consultativ" asupra situației, îmi spun înțelegători: Ce ai, domnule, cu zeița, Ahil și mânia lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
avut o întrevedere cu directorul general al CONAF, Corporacion Nacional Forestal, organism de stat aparținând de Ministerul Agriculturii, având ca obiectiv principal implementarea politicii statului în domeniul forestier. Era un cunoscut profesor universitar, cu numeroase lucrări de specialitate, un om umblat prin lume și bine informat. A salutat decizia autorităților române de a trimite o delegație de specialiști în Chile și s-a arătat la curent cu realitățile din domeniu din România și cu încercările noastre de a colabora cu state
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Ardeal căsătorită cu directorul unei filiale a unei mari companii americane și mulți alții, fiecare cu povestea și of-ul său. Mi s-au întipărit în memorie trei cazuri speciale: Alcalay, Cuza, Herdan. La câteva luni de la sosirea la Santiago, umblam prin centrul orașului în căutarea unei librării. Fusesem invitat cu soția la N. acasă și știam că "doamna" e o "intelectuală" și mă gândeam să-i ofer în afară de un volum "Eminescu" în spaniolă și alte cărți "subțiri". Am văzut o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
uric, zapis sau hrisov prin care se recunoștea denumirea moșiei boierești ca fiind proprietate personală. Acele acte se eliberau de către domn și erau pecetluite cu pecetea domnească. Dar dacă vreun boier (boieri) era prins că nu-i credincios domnului și umblă cu trădare de țară, moșia sau moșiile, după caz, era confiscată. Așa se face că, în anul 1546, s-a emis un uric pentru satul Hlipiceni, semnat, de domnitorul Petru Rareș. Boierul, deținătorul moșiei, putea s-o vândă, s-o
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
din jur, câștigând fazele raionale, ajungând până la cea regională, Suceava. Comuna Hlipiceni și-a mai făcut cunoscut numele și cu diferite ocazii prin tradițiile strămoșești. Mi-aduc aminte cum în fiecare sfârșit și început de an, copiii satelor din comună umblau cu colinda, în seara de ajun a Crăciunului, iar în serile Crăciunului, gospodarii colindau la neamuri începând cu cei mai în vârstă, cu toate restricțiile impuse de partidul laic care lupta împotriva obiceiurilor ce datau de peste un mileniu și văzând
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
a fiecărui an, în fața primăriei se adunau formațiile, care cu „capre”, care cu „urși”, ”căiuți”, urători, semănători, chiar colinde laice compuse de autori anonimi, în care se proslăvea partidul comunist, ca în felul acesta să se elibereze adeverința de a umbla pe la casele oamenilor. Formațiile se adunau spre ași arăta ce pot iar spectatorii era adevăratul juriu, dar când se auzea de departe formația „ursul de la Dragalina” ori „căiuții de la Victoria” toate celelalte formații erau lăsate pe planul al doilea, ba
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
uric, zapis sau hrisov prin care se recunoștea denumirea moșiei boierești ca fiind proprietate personală. Acele acte se eliberau de către domn și erau pecetluite cu pecetea domnească. Dar dacă vreun boier (boieri) era prins că nu-i credincios domnului și umblă cu trădare de țară, moșia sau moșiile, după caz, era confiscată. Așa se face că, în anul 1546, s-a emis un uric pentru satul Hlipiceni, semnat, de domnitorul Petru Rareș. Boierul, deținătorul moșiei, putea s-o vândă, s-o
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
din jur, câștigând fazele raionale, ajungând până la cea regională, Suceava. Comuna Hlipiceni și-a mai făcut cunoscut numele și cu diferite ocazii prin tradițiile strămoșești. Mi-aduc aminte cum în fiecare sfârșit și început de an, copiii satelor din comună umblau cu colinda, în seara de ajun a Crăciunului, iar în serile Crăciunului, gospodarii colindau la neamuri începând cu cei mai în vârstă, cu toate restricțiile impuse de partidul laic care lupta împotriva obiceiurilor ce datau de peste un mileniu și văzând
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
a fiecărui an, în fața primăriei se adunau formațiile, care cu „capre”, care cu „urși”, ”căiuți”, urători, semănători, chiar colinde laice compuse de autori anonimi, în care se proslăvea partidul comunist, ca în felul acesta să se elibereze adeverința de a umbla pe la casele oamenilor. Formațiile se adunau spre ași arăta ce pot iar spectatorii era adevăratul juriu, dar când se auzea de departe formația „ursul de la Dragalina” ori „căiuții de la Victoria” toate celelalte formații erau lăsate pe planul al doilea, ba
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
să dea României și libertatea Strâmtorilor și libertatea Dunării și Încă 130000 km2 de pământ”. Tocmai din această perspectivă cerea intrarea În război alături de Puterile Centrale care ofereau Bucovina, declarând „ni se oferă să recâștigam ceea ce am pierdut și noi ... umblam după un ideal național care azi nu se poate realiza și care ar fi nenorocirea țării dacă s-ar realiza”, concluzionând că „singura noastră posibilitate de mărire nu e dincolo de Carpați, e dincolo de Prut”. Camera nu Împărtășea vederile lui Carp
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
Chiar și Carp a declarat În nenumărate rânduri că nu dorea să aibă prea multe În comun cu Marghiloman, apostrofându-i pe cei care Încercau să-i apropie, cum a fost cazul Dr. Antipa, căruia i-a declarat răspicat „când umbli În tărâță te mănâncă porcii”, fiind puțin măgulit de legătura cu acesta, mai ales că inserase În „Bukarest Tageblatt”o notiță În care ruga presa și publicul să nu citeze numele său Împreună cu cel al lui Marghiloman. Cu Stere, raporturile
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
și-au trimis copiii și nepoții în occident, să-și caute dreptate. M-am întâlnit cu o grupă din foștii locuitori de atunci ai cartierului și mi-au spus "mâncate-aș, e vai de capul nostru" și așa mai departe. Umblă numai în grup și tot în grup au trecut granița să ajungă la Strassbourg să-și caute dreptatea de minoritari discriminați. Adună bani din cerșit." * Luându-ne cu vorba, mă gândeam că nu voi mai afla misterul denumirii de Strada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
că a început să creadă și el că-i cu adevărat un diplomat dat afară din slujbă din motive politice. Aici, la Casa babei, PICA PICA vine foarte des cu treburi la ei, cu planuri legate de ZODIA COȚOFENEI. * Am umblat mult, cu poftă de hoinăreală, cu mâinile în buzunar, mângâind, cu duioșie, o castană cafenie și catifelată. Am umblat pe multe străzi, prin gând, în vis, peste tot. Dar cred că o să mă opresc, fiindcă se simte frigul, se presimte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]