13,667 matches
-
animale, precum lucerna, pentru refacerea terenului. La intrarea în sat a fost, până în 2000, si o livadă de meri. Sătenii mai cresc animale, însă doar pentru consum propriu sau povară, sătul având un grup de văcari care se ocupă de vite și căi (îi duc în pădure la păscut, pe pășunea de lângă izvor). Se comercializează în cantități mici toate roadele. Casele bătrânești sunt construite din chirpici, iar acoperișul are pantă mică, întrucat precipitațiile sunt reduse. Casă tradițională este alcătuită dintr-un
Horpaz, Iași () [Corola-website/Science/301285_a_302614]
-
să știți dumneavoastră că hanul acela al Ancuței nu era han, ci era cetate!. Avea niște ziduri groase de ici până colo și niște porți ferecate cum n-am văzut în zilele mele. În cuprinsul lui se puteau oploși oameni, vite și căruțe și nici habar n-aveau dinspre partea hoților..."" În această zonă există o serie de obiceiuri, dar care astăzi le auzim doar de la bătrâni. Tinerii au uitat de ele și nici nu mai țin cont, văzându-se ușor
Muncelu de Sus, Iași () [Corola-website/Science/301297_a_302626]
-
de- pozitare, durata de depozitare și stabilitatea la granulare. Viței 6 luni 0,5x109 1x109 În instrucțiunile de folosire a 1.03.2002 aditivului sau a preamestecuri- lor, indicați temperatura de de- pozitare, durata de depozitare și stabilitatea la granulare. Vite pentru - 0,2x109 0,2x109 În instrucțiunile de folosire a îngrășat aditivului sau a preamestecuri- lor, indicați temperatura de de- pozitare, durata de depozitare și stabilitatea la granulare Cantitatea de Bacillus cereus varianta toyoi din rația zilnică nu trebuie să
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/90431_a_91218]
-
în caz de alcoolism cronic (deoarece atunci, necesitățile cresc în timp ce aporturile alimentare sunt adesea insuficiente). Cea mai bogată sursă în vitamina B o constituie drojdia de bere. Printre sursele bogate în vitamina B se numără carnea de porc, ficatul de vită, anumite specii de pește (țiparul, tonul), cerealele integrale (tărâțele) și pâinea din cereale integrale (pâinea neagră, din tărâțe), orezul brun (nedecorticat), semințe de floarea-soarelui, nuci, alune, legume uscate (fasole, linte) și cartofi. Carența vitaminei B apare în special în cazul
Tiamină () [Corola-website/Science/301327_a_302656]
-
anul 1552, după căderea cetății Timișoarei, pasă Casîm, restabilește fortificațiile cetății, cu locuitori prinși în satele românești și duși cu forța, printre care și izvinenți. Locuitorii satelor se refugiau prin păduri și pe țărmul apelor, unde se ocupau cu creșterea vitelor, vânătul și pescuitul. Din cetatea Timișoarei cete înarmate dădeau lovituri în satele din jurul cetății, luând oamenilor tot ce era mai de preț. După eliberarea Banatului de către austrieci, în timpuri mai liniștite, în timpul guvernării contelui Mercy (1720), se spune, după o
Izvin, Timiș () [Corola-website/Science/301371_a_302700]
-
din Vlasnița în 1720 din cauza inundațiilor. Se pare că o parte au plecat în 1657, iar exodul a urmat în 1720. Sub Împărăteasa Maria-Terezia (1770), populația Izvinului se ocupă și cu vieritul.Dealurile din partea nordică a satului sunt plantate cu vită de vie;culesul se făcea numai prin ordin suprem,în ziua de Sfintul Mihail,care corespunde cu ziua Cuvioasei Paraschiva. Pe harta lui Griselinii din 1780 Izvinul apare din nou ca si sat populat. Între anii 1840-1843 atît la Izvin
Izvin, Timiș () [Corola-website/Science/301371_a_302700]
-
1889 - Comuna prezenta următoarea situație agricolă:241 gospodării țărănești, 6745 jugăre de teren, din care: 1961 - pământ agricol, 146 - grădină, 1 - vie, 388 - pășune, 3271 - pădure, 198 - pământ neproductiv, 603 - pomi fructiferi și un lot de animale format din: 449 - vite cornute, 117 - cai, 350 - porci, 489 - oi, precum și 1780 - păsări și 36 de stupi. 1890 - Moșnița Veche era reședința de comună, făcea parte din Comitatul Timiș, districtul Timișoara și avea 1175 de locuitori 1900 - Documentele de arhivă certifică existența a
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
10 ani, odată cu replantările făcându-se și înlocuirea sortimentelor de mare productivitate cu cele calitative. Viile sunt plantate pe dealuri cu expunere est-vest, la altitudine de 400-500 de metri. Solul brun, de pădure, se bucură de o climă blândă, favorabilă vitei de vie. În acest “sanctuar al vinurilor albe” se cultivă suprafețe întinse de soiuri respectabile, a căror valoare este recunoscută în România și în străinătate: Feteasca Regală (450 ha), Riesling (280 ha), Sauvignon Blanc(200 ha), Mușcat Ottonel (150 ha
Jidvei, Alba () [Corola-website/Science/300246_a_301575]
-
terenului colinar și păduros, luncile fiind mai puțin reprezentate în această zonă.</br> Ca mod de stratificare a populației, cam prin anii 1900, se precizează în documentele vremii că existau numai două clase și anume boierii care posedau pământ și vite mai multe și țăranii care aveau pământ puțin, nu le ajungea pentru traiul zilnic și lucrau în parte pământul boierilor.</br> Locuitori ai satului Doștat au participat la cele două războaie mondiale, precum și la Marea Unire din 1918.</br> Viața
Doștat, Alba () [Corola-website/Science/300238_a_301567]
-
iar în 1746 preotul se numea Sav. Satul avea biserică de lemn, consemnata din 1734 - cu hramul Adormirea Maicii Domnului - iar din 1870 dăinuie actuala biserică zidita din piatră cu hramul celei vechi. Locuitorii se ocupau în principal cu creșterea vitelor și cultivarea pământului, dar mai produceau și țuică având câteva „căldări” pentru așa ceva, iar prin 1851 aveau chiar și 9 mori mici de parau cu care își măcinau „bucățele”. Spre sfârșitul secolului trecut unii din ei construiau și ciubere, cazi
Arăneag, Arad () [Corola-website/Science/300283_a_301612]
-
nevoie de multe brațe de muncă la cosit și la strânsul lui. S-a impus astfel alternanța țarină-imaș, adică într-un an terenul se ara și se semăna, în celălalt se pășuna și se gunoia natural prin prezența oilor și vitelor mari la pășunat, cu excepția boilor, care se duceau în ciurdă pe platoul de pe Muntele Mare. Mai la îndemâna oamenilor erau locurile de pe terasele cu pante domoale de desupra satului, delimitate adeseori de păraie mari și foarte adânci, datorate eroziunii solului, de
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
de colibă, era staulul în care erau adăpostite oile pe timpul nopții, lângă care se afla cramba, un adăpost mobil de două persoane așezat pe tălpici de sanie, făcând astfel mai facilă deplasarea ei. Mai ales pe înserate, după ce oile și vitele erau așezate la locul lor, tot imașul vuia de chiote, de apeluri către vecini și nu numai, prin care tinerii își exprimau prezența și atașamentul într-un spațiu nocturn devenit nesigur: "Uuuu, tu Mărie, tu!", "Uuuuu/hu/hu/huuu!, mă
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
de chiote, de apeluri către vecini și nu numai, prin care tinerii își exprimau prezența și atașamentul într-un spațiu nocturn devenit nesigur: "Uuuu, tu Mărie, tu!", "Uuuuu/hu/hu/huuu!, mă Ioane, mă!"... După mulsul de dimineață, oile și vitele erau lăste libere sau în paza copiilor, cei mari trebuind să meargă în altă parte la lucru, la sapă, la fân, ducând cu ei și produsele lactate necesare familiei. În aceste cazuri, de cele mai multe ori mama dormea în crambă cu
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
lemne și punea în fața colibei armindenul, semnul prezenței vieții. Imediat se ducea staulul pentru oi și cramba, celelalte lucruri trebuitoare la stână, de care avea grijă femeia. Tot în sarcina femeii, dar și a copiilor, era dusul oilor și a vitelor. Dacă vitele erau mânate din urmă de băieții mai mari folosindu-se de biciul din care pocneau cu anumite semnificații, oile erau duse de femeie și de copii mai mici, care dau după ele cu jăpălici de salcie, o moștenire
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
punea în fața colibei armindenul, semnul prezenței vieții. Imediat se ducea staulul pentru oi și cramba, celelalte lucruri trebuitoare la stână, de care avea grijă femeia. Tot în sarcina femeii, dar și a copiilor, era dusul oilor și a vitelor. Dacă vitele erau mânate din urmă de băieții mai mari folosindu-se de biciul din care pocneau cu anumite semnificații, oile erau duse de femeie și de copii mai mici, care dau după ele cu jăpălici de salcie, o moștenire străveche păstrată
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
puneau în plit belciuge, uneori juguri triunghiulare pentru a nu putea ieși afară din gard printre lețe. În spațiile agro-pastorale mai îndepărtate, la Meterg și în Fața Natului, familiile mai înstărite au construit, pe lângă o colibuță, adăposturi mari și trainice pentru vite, șuri ca cele de acasă cu două poieți între ele fiind șura cu cele doua poduri, în care se depozita fânul și cerealele în pai, căci aici, datorită depărtării de sat și a drumurilor rele, își iernau sătenii o parte
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
ca cele de acasă cu două poieți între ele fiind șura cu cele doua poduri, în care se depozita fânul și cerealele în pai, căci aici, datorită depărtării de sat și a drumurilor rele, își iernau sătenii o parte din vitele mari, așa ca un membru al familiei, mai rar doi, rămânea peste iarnă aici într-o cumplită izolare să aiba grijă de vite. Noroc că omul avea destul de lucru, trebia să dea de mâncare vitelor, să le rânească, să îmblătească
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
pai, căci aici, datorită depărtării de sat și a drumurilor rele, își iernau sătenii o parte din vitele mari, așa ca un membru al familiei, mai rar doi, rămânea peste iarnă aici într-o cumplită izolare să aiba grijă de vite. Noroc că omul avea destul de lucru, trebia să dea de mâncare vitelor, să le rânească, să îmblătească, să-i facă mâncare. Aici, departe de sat, viețuiau și multe fiare, și nu o dată se putea întâmpla ca omul dus după o
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
iernau sătenii o parte din vitele mari, așa ca un membru al familiei, mai rar doi, rămânea peste iarnă aici într-o cumplită izolare să aiba grijă de vite. Noroc că omul avea destul de lucru, trebia să dea de mâncare vitelor, să le rânească, să îmblătească, să-i facă mâncare. Aici, departe de sat, viețuiau și multe fiare, și nu o dată se putea întâmpla ca omul dus după o sarcinâ de fân la o claie ceva mai departe de sălaș să
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
era depozitată într-un coș, o ladă mare cu două despărțituri, pentru făina de grâu și pentru cea de mălai. Teascurile/pivele de ulei aveau de lucru doar spre primăvară, când se consumaseră toți pepenii/bostanii dați hrană porcilor și vitelor. Era o perioadă cum nu se putea mai potrivită pentru producerea uleiului de sâmburi de bostan, una aliment deosebit de consistent pentru perioada postului. De obicei uleiul de bostan se mânca întins sau picurat pe câte o felie de pâine, mai
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
felie de pâine, mai rar de mălai sau mămăligă, aliment care, în lipsa laptelui și ouălelor, asigura o hrană bogată mai ales pentru copii și tineret, dar și pentru vârstnici. Fântânile Satul nu duce lipsă de apă de băut și adăpat vitele, dar majoritatea izvoarelor sunt slabe, iar în verile secetoase unele seacă, pe când iarna îngheață. Localnicii/bătrânii au avut un adevărat cult al fântânilor cu izvoare bogate și apă bună care înseamna sănătate. Erau în sat câteva fântâni recunoscute pentru apa
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
acoperite cu o lespede mare peste care s-a pus un strat gros de pământ. Nefiind adânci, apa se împrospăta mereu de un izvor puternic. Datorită acestui fapt, apa nu îngheța iarna niciodată și, la nevoie, oamenii își adăpau aici vitele mari. Atât de apreciate erau aceste fântâni încât erau oameni care le căutau apa fie și de la mari depărtări, iar pentru un bolnav cu arșiță o ultimă dorință înainte de a muri era să i se aducă apă de la una dintre
Valea Largă, Alba () [Corola-website/Science/300279_a_301608]
-
în loc muntos, deluros, puțin potrivit pentru câștig (comercium), locuitorii trăind din agricultură, vii și pometuri. Produsele lor le duc de obicei la târg în Aiud și Alba Iulia. Hotarul lor e în două câmpuri și ară de obicei cu 6 vite de jug. O găleată semănătură de toamnă dă (la recoltă bună ca sigur), 6 clăi, iar claia 3 mierțe (ferdele). O vadră de vin în an mijlociu vine la preț de 15 creițari. Păduri satul are suficiente. Nu și pășune
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
semănătură de toamnă dă (la recoltă bună ca sigur), 6 clăi, iar claia 3 mierțe (ferdele). O vadră de vin în an mijlociu vine la preț de 15 creițari. Păduri satul are suficiente. Nu și pășune, trebuind să-și pască vitele mai ales în hotarele satelor Stremț și Gârbova ungurească. În conscripția generalului Buccow din 1760 - 1762 satul apare cu un preot și 65 de familii unite. Recensământul împăratului Iosif II din 1784 1787 îl arată însumând 499 de persoane. Conscripția
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
au existat deja din 1900. La început s-au folosit mașini de abur pentru treierat, dar deja înainte de al doilea război mondial s-au folosit tractoare. Agricultură a fost mai mult axată pe cereale. Micii țărani au plantat tutun și vită de vie. Cu conectarea comunei la linia ferată Timisoara-Arad, în anul 1871 sagani au devenit m-ai mobili, cea ce sigur a avut o influență pozitivă asupra economiei și șanselor în meserie. Așa mulți sagani au învățat o meserie și
Șagu, Arad () [Corola-website/Science/300304_a_301633]