125,387 matches
-
în studiul istoriei. Enciclopedia istoriografiei române, apărută în 1978, aprecia că "Revista istorică română" „nu a urmat însă programul stabilit și s-a cufundat tot mai mult într-o istorie evenimențială, lipsită de semnificație”, apreciind însă buletinul bibliografic ținut de revistă, care a înregistrat producția istoriografică a intervalului de apariție.
Revista istorică română () [Corola-website/Science/334644_a_335973]
-
de expresia "to weasel out", care înseamnă „a se strecura dintr-o încurcătură” sau „a evita responsabilitatea”. Expresia a apărut pentru prima dată în nuvela lui Stewart Chaplin: „Platforma politică a vitraliilor” ("Stained Glass Political Platform"), publicat în 1900 în revista "The Century Magazine", în care face referire la „cuvinte care sug viața din alte cuvinte înconjurătoare, precum nevăstuicile sug ouă și lasă în urmă doar coaja”. Theodore Roosevelt atribuie termenul lui Dave Sewall, despre care spune că l-a auzit
Cuvânt nevăstuică () [Corola-website/Science/334645_a_335974]
-
ar putea fi un contribuitor important la gunoiul spațial cu origine colizională în următorii 150 de ani în care este prognozat că va rămâne pe orbită. Filmul "Gravity" din 2013 are drept premisă acțiunea unei catastrofe Kessler în desfășurare. Intriga revistei manga din 1999 - și cu serialul anime omonim din 2003 se invârte în jurul unui echipaj însărcinat cu rezolvarea problemei gunoiului orbital și cu prevenirea apariției de noi fragmente care ar rezulta din distrugerea vehiculelor spațiale. Intriga romanului din 2015, scris
Sindromul Kessler () [Corola-website/Science/334673_a_336002]
-
15 ani era văzut cu flautul său oriunde se juca muzică tradițională, și de aceea i se spunea „Ștrengarul” - „pinzinguim”, de unde i-ar fi venit și porecla „Pixinguinho”. În 1912 a început să lucreze ca instrumentist profesionist în spectacole de revistă, de cabaret, la carnavaluri și în cinematografe. Primele locuri de muncă, la cabaretul Lapa și la cinematograful Rio Branco, le-a obținut prin mijlocirea fratelui său, violonistul, cântărețul și compozitorul China (Otavio Littleton da Rocha Vianna 1888-1927). Începând din anul
Pixinguinha () [Corola-website/Science/334705_a_336034]
-
al Academiei de Științe a Moldovei. În perioada 2006-2009 este director al Centrului de Literatură și Folclor al Institutului de Filologie al AȘM, iar în perioada 2009-2012 - director adjunct al aceluiași institut. Din 2008 până în prezent este redactor-șef al revistei de știință literară "Metaliteratură". Din 2013 deține funcția de secretar științific al Consililui Național de Acreditare și Atestare (CNAA). Coordonator și coautor a mai multe volume de specialitate apărute în România și Rusia. Autoare a mai multe monografii și a
Aliona Grati () [Corola-website/Science/334681_a_336010]
-
Este de asemenea apropiat de socialistul Louis Mermaz, unul din camarazii săi de liceu, și de radical-socialistul Pierre Mendès France. Paul-Gilbert Langevin creează Société française Anton-Bruckner (Societatea franceză Anton-Bruckner), scrie numeroase lucrări asupra muzicii clasice din secolul XIX, editate în "Revista muzicală (La Revue musicale)" sau la editura "Vârsta de bărbat" (L'Âge d'Homme) și este de asemenea activ ca critic muzical în numeroase reviste, între care "Lumea Muzicii (Le Monde de la musique)", condusă de colega sa Anne Rey. începând
Paul-Gilbert Langevin () [Corola-website/Science/334702_a_336031]
-
Anton-Bruckner (Societatea franceză Anton-Bruckner), scrie numeroase lucrări asupra muzicii clasice din secolul XIX, editate în "Revista muzicală (La Revue musicale)" sau la editura "Vârsta de bărbat" (L'Âge d'Homme) și este de asemenea activ ca critic muzical în numeroase reviste, între care "Lumea Muzicii (Le Monde de la musique)", condusă de colega sa Anne Rey. începând cu anii 1950, se pasionează pentru muzica timpului său și scrie cărți, monografii și articole cu privire la Anton Bruckner, Franz Schubert, Guillaume Lekeu, Albéric Magnard, Joseph-Guy
Paul-Gilbert Langevin () [Corola-website/Science/334702_a_336031]
-
Deschide două expoziții personale la București la Cartea Românească în anul 1932 și la Sala Dalles în 1935, în anul 1938 a fost avansat la gradul de locotenent comandor. În perioada 1927 - 1948, Știubei participat activ la ilustrarea majorității numerelor revistei „România Maritimă și Fluvială”, actuala „Marea Noastră”. El a colaborat la aceasta cu comandorul Eugeniu Botez (Jean Bart). În 1948 devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Dimitrie Știubei a avut expoziții personale în Paris, Atena, Geneva, Basel, Lugano
Dimitrie Știubei () [Corola-website/Science/334695_a_336024]
-
reprezentarea în exactitate a detaliului. Această grijă pentru realizarea unei cromatici realiste l-a transformat pe Știubei într-un observator preocupat în redarea jocului de forme și culori, cale pe care mers de altfel și în ilustrația de carte și reviste. Asumarea propriului discurs artistic provine din aprofundarea manierei picturale ce-și are originea în sursele sale de inspirație și care îl transpune în final pe pânze cu o expresivitate de invidiat. Fiind un excelent portretist al navelor românești, Știubei a
Dimitrie Știubei () [Corola-website/Science/334695_a_336024]
-
principal din adaptarea "live-action" a filmului Disney "Cenușăreasa". Filmul a fost lansat pe 13 martie 2015. Lily, ca Cenușăreasa a fost fotografiată de Annie Leibovitz, în rochia albastră pe care o poartă la bal, pentru ediția din decembrie 2014 a revistei Vogue.
Lily James () [Corola-website/Science/334733_a_336062]
-
cărțile acesteia au fost arse ca să nu se răspândească microbii. Cartea "Le Mystère de Jesus" (1924) de P.I. Couchoud, pe care o citea căpitanul Manuilă, a fost citită și de Eliade care a publicat în anul 1926 o recenzie în revista "Pasul vremii". De asemenea, Mircea Eliade a venit de mai multe ori în anii 1920-1930 la Fierbinți, unde locuia o soră de-a lui căsătorită cu un judecător de la Judecătoria plășii Fierbinți. Nuvela „Șarpele” a fost scrisă de Mircea Eliade
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
Montel participă la dineul foștilor lucrători ai laboratorului Curie, dat în onoarea celei de-a o sută aniversări a Mariei Curie. În 1972 susține în mod activ comemorările centenarului nașterii lui Paul Langevin, publicând texte în memoria acestuia în diverse reviste și scriind un text ceva mai personal pentru revista Scientia, "Langevin et le rationalisme, le savant hors de la tour d'ivoire/ Langevin și raționalismul, savantul în afara turnului de fildeș". Ea reia și îmbunătățește niște texte pe care le scrisese deja
Éliane Montel () [Corola-website/Science/334728_a_336057]
-
dat în onoarea celei de-a o sută aniversări a Mariei Curie. În 1972 susține în mod activ comemorările centenarului nașterii lui Paul Langevin, publicând texte în memoria acestuia în diverse reviste și scriind un text ceva mai personal pentru revista Scientia, "Langevin et le rationalisme, le savant hors de la tour d'ivoire/ Langevin și raționalismul, savantul în afara turnului de fildeș". Ea reia și îmbunătățește niște texte pe care le scrisese deja cu privire la dânsul în anii treizeci, în particular în ziarul
Éliane Montel () [Corola-website/Science/334728_a_336057]
-
la University of East London iar anul următor s-a transferat la un curs de compoziție clasică la Middlesex University, dar după două luni a abandonat cursul. Știind că formația Spice Girls a fost formată de un anunț publicat în revista The Stage, Marină a aplicat pentru diverse audiții enumerate în ziar. Ea a călătorit pentru cateva audiții pe care, din nefericire, le-a eșuat, incluzând oportunități precum coloana sonoră pentru The Lion King . În 2005 și-a creeat numele de
Marina and the Diamonds () [Corola-website/Science/334735_a_336064]
-
publicistul Adam Barukh a declarat cu acest prilej: „Cartea anului. Un eveniment memorabil în literatura ebraică. Acțiunea cărții "Hahistoria haolamit shel ahavat gvarim" ("Istoria mondială a dragostei între bărbați") din anul 2001 se petrece în anul 2024, și trece în revistă dintr-o perspectivă literară și metafizică avatarurile existenței homosexualilor, inclusiv o prigoană presupusă a avea loc în anul 2013 și întoarcerea în noua Sodomă. O altă carte cu caracter fantastic este Yemey Dagon (Zilele Dagonului), în care se povestește despre
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
nevoilor lui de harnă; munca se cheltuiește în alte direcții, în domenii diverse cu meșteșuguri nouă; vânatul și pescuitul au rămas o patimă, cum spun țăranii noștri.” Mihail Sadoveanu a publicat în anii 1924 și 1925 câteva povestiri vânătorești în revista săptămânală "Lumea", pe care o fondase în noiembrie 1924 împreună cu Tudor Arghezi și George Topîrceanu. Povestirile au fost adunate într-un volum intitulat "Țara de dincolo de negură", care a fost tipărit în 1926 de către Editura Cartea Românească din București. În
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
social a luat o nouă amploare, iar posibilitățile și formele sale s-au înmulțit. Primul site web de networking social a fost Classmates.com], care și-a început activitatea în 1995. Company of Friends, rețeaua online a Fast Company, populara revistă comercială a noii economii, a fost lansată la scurt timp după Classmates.com, în 1997 și a introdus networking-ul în afaceri pe Internet. Alte site-uri i-au urmat exemplul, inclusiv Sixdegrees.com, care a fost lansat în 1997, Epinions
Networking social () [Corola-website/Science/334745_a_336074]
-
(n. 1 aprilie 1957, București) este un jurnalist armean din România. Mihai Stepan Cazazian este membru în comitetul director al Uniunii Armenilor din România, redactor-șef al revistei „Nor Ghiank” (Viața Nouă) și, redactor-șef al revistei Ararat, după ce din 1990 a făcut parte din colectivul redacțional al acesteia. Împreună cu regizorul Cadri Abibula din TVR, Mihai Stepan Cazazian a realizat în anul 2007, ca producător, filmul documentar „Strunga
Mihai Stepan-Cazazian () [Corola-website/Science/334762_a_336091]
-
(n. 1 aprilie 1957, București) este un jurnalist armean din România. Mihai Stepan Cazazian este membru în comitetul director al Uniunii Armenilor din România, redactor-șef al revistei „Nor Ghiank” (Viața Nouă) și, redactor-șef al revistei Ararat, după ce din 1990 a făcut parte din colectivul redacțional al acesteia. Împreună cu regizorul Cadri Abibula din TVR, Mihai Stepan Cazazian a realizat în anul 2007, ca producător, filmul documentar „Strunga” (52 minute) care urmărește odiseea a 200 de orfani
Mihai Stepan-Cazazian () [Corola-website/Science/334762_a_336091]
-
Alhambra (mai târziu, Alhambra-Excelsior) a fost un teatru de revistă românesc ce a activat în perioada interbelică la București. A fost înființat în toamna anului 1930 de către Nicușor Constantinescu, Nicolae Vlădoianu și Ion Vasilescu, cu toții foști angajați ai teatrului condus de actorul Constantin Tănase, „Cărăbuș”. Sediul „Alhambrei” s-a aflat
Teatrul de revistă „Alhambra” () [Corola-website/Science/334778_a_336107]
-
acum era adusă în fața publicului), aplaudând frenetic și cântând împreună cu actorii aflați pe scenă. Unul din dezideratele conducerii teatrului era să propage un repertoriu de cântece original, autohton, care să rivalizeze cu șlagărele străine prezente în spectacolele altor companii de revistă din țară. Pentru aceasta a fost convocat tânărul compozitor Vasilescu, fost colaborator al cuplului Constantinescu-Vlădoianu la teatrul „Cărăbuș”, care până la venirea în „Alhambra” nu avusese ocazia să se remarce ca autor de cântece. Totuși, primele stagiuni ale teatrului din strada
Teatrul de revistă „Alhambra” () [Corola-website/Science/334778_a_336107]
-
un stil național, în spiritul folclorului și al muzicii populare românești. Primul spectacol care reușește să impună astfel de creații ca șlagăre, lansat la sfârșitul anului 1934, este "Fata șefului de gară" (cu subtitlul "Alhambra filmează"); piesa de rezistență a revistei se numește „Cântă-mi să uit dragostea”. (Importantul succes astfel cucerit determină direcțiunea teatrului să reia bucata și în stagiunea următoare, în revista "O nuntă la Alhambra".) Fata șefului de gară" o aduce pe scenă ca protagonistă pe cântăreața Elena
Teatrul de revistă „Alhambra” () [Corola-website/Science/334778_a_336107]
-
la sfârșitul anului 1934, este "Fata șefului de gară" (cu subtitlul "Alhambra filmează"); piesa de rezistență a revistei se numește „Cântă-mi să uit dragostea”. (Importantul succes astfel cucerit determină direcțiunea teatrului să reia bucata și în stagiunea următoare, în revista "O nuntă la Alhambra".) Fata șefului de gară" o aduce pe scenă ca protagonistă pe cântăreața Elena Zamora, căreia i se oferă o partitură dificilă, pe măsura posibilităților sale tehnice. Spectacolul mai lansează un șlagăr, de data asta un tango
Teatrul de revistă „Alhambra” () [Corola-website/Science/334778_a_336107]
-
ne-ntâlnim sâmbătă seară?”. În septembrie 1936, teatrul se stabilește în sala Excelsior (radical refăcută pentru această ocazie) din str. Bălăceanu, actuală Sf. Dumitru. Tot acum, instituția își schimbă numele în Teatrul de reviste-operete „Alhambra-Excelsior”. Noua stagiune se deschide cu revista "101 Alhambra Melody" (pe numele complet "Alhambra-Excelsior cu 101 melodii"), prilej care îi aduce teatrului cel mai mare succes de până la acel moment; este vorba despre un nou cântec în stil românesc semnat de Vasilescu, „Glasul roților de tren”. Cântecul
Teatrul de revistă „Alhambra” () [Corola-website/Science/334778_a_336107]
-
țară, devenind „un fel de obsesie”. Popularitatea lui este, de altfel, reflectată în cupletul intitulat „Omul care a înnebunit auzind «Glasul roților de tren»”, scris de Eugen Mirea pentru un viitor spectacol al teatrului, "Super Alhambra". Stagiunea 1937-1938 a produs revista "Expoziția internațională Alhambra", al cărei titlu făcea referire la Expoziția internațională de Arte și Tehnică, desfășurată la Paris în acea perioadă. În vara lui 1938, Nicolae Vlădoianu are ideea de a o invita într-un spectacol viitor pe Maria Tănase
Teatrul de revistă „Alhambra” () [Corola-website/Science/334778_a_336107]